Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 190/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 190/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2016 în dosarul nr. 190/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 190/C..
Ședința publică din data de 04 martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de contestator, condamnat M. V., împotriva sentinței penale nr.115/20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat oficiu Iedu A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul condamnatului, solicită admiterea contestației, desființarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată, arată că sunt îndeplinite toate condițiile pentru ca petentul să poată beneficia de liberare condiționată.
Reprezentanta Parchetului, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nu sunt întrunite toate condițiile pentru a se dispune liberarea condiționată, petentul este recidivist, simpla trecere a timpului nu justifică admiterea cererii de liberare condiționată, astfel că solicită respingerea contestației ca nefondate, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinică și legală.
Condamnatul, având cuvântul, lasă la aprecierea instanței contestația formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.115 din 20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în baza art.587 alin.2 C.proc.pen., cu aplicarea art. 6 N. C.pen. cu referire la art. 59 C.pen 1969, s-a respins cererea de liberare condiționată a condamnatului M. V., iar în temeiul art. 587 al 2 N. C.pr.pen. a fost fixat termen de reînnoire a cererii după data de 20.05.2016.
În baza art. 275 alin.2 C.proc.pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat și s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariu pentru avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ /3016 la data de 15.01.2016 petentul condamnat M. V. a solicitat să fie liberat condiționat din executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată de către J. A. prin sentința penală nr. 383/2013, arătând în esența, ca îndeplinește condițiile legale pentru liberarea condiționata.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat proba cu înscrisuri, la dosar fiind depus din partea Penitenciarului Timișoara procesul-verbal și caracterizarea emise pe seama petentului nr. J2/_/PTTM/BE/12.01.2016.
Instanța a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea 286/2009 privind Noul Cod Penal care reglementează într-un mod diferit, mai restrictiv (sub aspectul condițiilor de acordare și a obligațiilor ulterioare), instituția liberării condiționate (art. 99 și următoarele din Noul Cod Penal). Instanța va analiza prezenta cerere din perspectiva Codului Penal anterior, în condițiile art. 5 din Noul Cod Penal (fiind o lege penală mai favorabilă). În acest sens statuează și Curtea Constituțională în decizia 214/17.06.1997 potrivit căreia Incidența dispozițiilor Noului Cod Penal în raport cu faptele și cu persoanele, este guvernata de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituție care, consfințind regula că legea dispune numai pentru viitor, admit ca unica excepție legea penală mai favorabilă. Aceste reguli referitoare la succesiunea legilor penale privesc atât legea în ansamblul sau, cât și fiecare dintre normele și instituțiile sale în parte, cum este cazul liberării condiționate. Situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se ivește dacă, de la data săvârșirii infracțiunii, când ia naștere raportul juridic penal de conflict, și până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori pana la înlăturarea consecințelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale. Legea aplicabila este totdeauna legea cea mai favorabila. In cazul instituției liberării condiționate, situația tranzitorie se creează, de asemenea, la data săvârșirii infracțiunii si durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei detențiunii pe viață sau a pedepsei închisorii. Intervenția, în acest interval, a unei legi penale care modifică instituția liberării condiționate, cum este cazul Legii nr. 286/2009, face ca determinarea legii aplicabile sa se efectueze potrivit regulilor înscrise în art. 15 alin. (2) din Constituție și in art. 5 din Noul Codul penal, independent de data la care sentința de condamnare a rămas definitivă.
Potrivit art. 59 și urm. Cod penal 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
- Să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege
M. V. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1460 zile. El a început să execute pedeapsa la 24.04.2012, iar până în data de 12.01.2016 a câștigat și executat 1564 zile (1359 zile efectiv executate, 205 zile câștigate pe baza muncii prestate, 0 zile arest preventiv), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă pe tot parcursul executării pedepsei.
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului M. V. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a câștigat 205 zile de închisoare considerate ca executate, astfel că instanța a constatat că si această condiție legală este întrunită.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Instanța a constatat că această condiție nu este îndeplinită, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultând că petentul nu a respectat, pe perioada detenției, obligațiile impuse de Legea privind executarea pedepselor, acesta fiind sancționat disciplinar de trei ori, din care una ridicată prin raport de recompensare. A fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 8 ori.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul. Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat a un comportament oscilant cu dificultati de adaptare, a fost sanctionat disciplinar, a participat la programe de reintegrare sociala si la activitati productive in interiorul locului de detinere. A mai fost discutat în comisia de liberare condiționată în data de 13.10.2015, fiindu-i stabilit un nou termen de rediscutare după data de 11.01.2016. Comisia penitenciarului a propus un nou termen pentru reanalizare dupa data de 11.04.2016.
Instanța a reținut că nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept. Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea beneficiului liberării condiționate, în condițiile în care petentul nu s-a evidențiat în vreun fel la locul de deținere, acolo unde ar fi trebuit ca funcțiile pedepsei să fie îndeplinite față de acesta, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai încălca ordinea de drept.
e. Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare.
Legiuitorul a prevăzut expres între condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se deschide vocația persoanei condamnate la liberarea condiționată din executarea unei pedepse cu închisoarea, condiția aprecierii asupra antecedentelor penale ale persoanei.
S-a reținut din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat a mai fost anterior condamnat, din executarea unei pedepse a beneficiat de liberare condiționată. Deși a beneficiat de liberare condiționată și din executarea pedepsei anterioare, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
In aceste conditii, chiar dacă petentul se află la a doua analiză, perioada rămasă de executat din pedeapsă, coroborat cu aspectele reținute mai sus, fac ca instanța să nu își poată crea convingerea că persoana condamnată nu va comite alte infracțiuni în perioada rămasă până la data expirării pedepsei, respectiv 23.04.2018, motiv pentru care instanța a considerat că perioada executată nu este suficientă pentru a contura convingerea instanței că pedeapsa aplicată și-a atins scopul vizat de legiuitor.
Împotriva sentinței menționate a declarat contestație condamnatul M. V., criticând sentința primei instanțe ca netemeinică, în condițiile în care petentul condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, solicită admiterea contestației, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în contestație, în limitele prev. de art. 4251 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 425 al. 4 C.p.p., se constată ca fiind nefondată contestația urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59 C.pen. din 1969 – legea penală mai favorabilă, pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului M. V..
Astfel, tribunalul reține că potrivit acestor dispoziții legale pentru a se dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani închisoare, se impune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor referitoare la executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate, și existența dovezilor privind stăruința în muncă și disciplinei pe durata executării pedepsei, să fie îndeplinite și alte condiții referitoare la împrejurarea că persoana respectivă a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama în același timp și de antecedentele sale penale.
Din procesul verbal nr. J2/_/12.01.2016 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aflat la fila 5 dosar fond, rezultă că petentul M. V. a fost condamnat pentru infracțiunea de tâlhărie la o pedeapsă de 6 ani închisoare, a cărei executare a început la data de 24.04.2012 și din care petentul a executat în total un număr de 1564 zile(în care sunt incluse și zilele câștigate ca urmarea muncii prestate 205 zile), fiind îndeplinită condiția privitoare la fracția de pedeapsă. De asemenea, din același proces verbal referitor la antecedentele penale, se reține că petentul este cu antecedente penale, a mai fost analizat o dată, fiind fixat termen de reanalizare după data de 11.04.2016.
În raport de probele aflate la dosar, se reține că sunt neîntemeiate motivele invocate în contestația condamnatului, în sensul admiterii cererii de liberare condiționată, întrucât tribunalul apreciază că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care, se reține că pedeapsa nu și-a atins scopul, dată fiind antecedența penală a petentului, care a continuat săvârșirea de infracțiuni, fiind condamnat anterior, dând dovadă de perseverență infracțională, precum și atitudinea neadecvată pe perioada amânării, fiind sancționat disciplinar.
Referitor la susținerile în apărarea petentului condamnat, privind comportamentul pozitiv față de care s-ar impune admiterea cererii de liberare, instanța nu-și poate însuși acest argument întrucât nu sunt de natură a duce la liberarea condiționată a petentului în raport de împrejurarea că datele dosarului relevă că petentul este recidivist, iar pe parcursul executării pedepsei cesta a avut un comportament oscilant cu dificultăți de adaptare, a fost sancționat disciplinară de două ori, a fost recompensat, a participat la activități productive, având și perioade scurte în care nu a lucrat, a avut un comportament necorespunzător și a fost oprit de la muncă, astfel că în raport de aceste aspecte se constată că fracția de pedeapsă executată nu denotă că s-ar fi îndeplinit scopul pedepsei, acela de prevenție și corecție impunându-se executarea în continuare a pedepsei.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art.4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge contestația formulată de contestatorul condamnat M. V., împotriva sentinței penale nr. 115/20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare, iar în baza art. 272 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de contestator condamnat M. V.(fiul lui natural și C., născut la data de 11.02.1968 în Tîrnava, jud. Sibiu, CNP –_) deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr.115/20.01.2016 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 C.p.p., dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2016.
Președinte,Grefier,
A. PetruțaRamona P.
Red. P.A/R.P.
3 ex/24.03.2016
Primă instanță – A. B. – Judecătoria Timișoara
| ← Traficul de migranţi. Art.263 NCP. Sentința nr. 93/2016.... | Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 215/2016.... → |
|---|
