Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 186/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 186/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 04-03-2016 în dosarul nr. 186/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.186/C..
Ședința publică din data de 04 martie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de contestator, condamnat F. E., împotriva sentinței penale nr.7/06.01.2016 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat oficiu Iedu A., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea contestației.
Apărătorul condamnatului, solicită admiterea contestației, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentanta Parchetului, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nu sunt întrunite toate condițiile pentru a se dispune liberarea condiționată, astfel că solicită respingerea contestației ca nefondate, perioada executată de petent fiind insuficientă pentru reeducarea acestuia, a se avea în vedere că, contestatorul este recidivist.
Condamnatul, având cuvântul, solicită admiterea contestației.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.7 din 06.01.2016 pronunțată de J. Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 587 alin. 1 C. proc. pen., rap. la art. 59 C. pen. 1969, rap. la art. 15 alin. 2 din Constituția României, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat F. E.; în temeiul art. 587 alin. 2 C. proc. pen., cererea sau propunerea de liberare condiționată putând fi reînnoită după data de 28.02.2016.
În temeiul art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în baza art. 272 alin. 1 C. proc. pen., s-a dispus plata sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu, M. Tripona, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
La data de 18.12.2015, pe rolul Judecătoriei Timișoara a fost înregistrată sub nr._, cererea formulată de petentul F. E. prin care a solicitat liberarea condiționată. Petentul și-a motivat cererea arătând că a executat fracția, că are 79 zile câștig, 6 evidențieri, o permisie de 24 de ore, a participat la cursuri socio-educative, la activități culturale și a avut un comportament decent.
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare. În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța a făcut aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Potrivit art. 59 C. pen. 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
La data de 29.12, Penitenciarul Timișoara a înaintat către J. Timișoara procesul verbal nr. J2/_ din 29.12.2015 în care s-au precizat următoarele:
Persoana condamnată F. E. se află în executarea unei pedepse de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1626/2014 a Judecătoriei A., iar executarea pedepsei a început la data de 09.10.2014 și urmează să expire la data de 08.12.2016.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 528 zile, din care, în cazul în care muncește 132 zile considerate executate pe baza muncii prestate și 396 zile efectiv executate. Din acest punct de vedere comisia a constatat că a executat de la data de 09.10.2014 până la data de 29.12.2015, 447 zile; a executat arest preventiv 0 zile; executate ca urmare a muncii prestate 81 zile; total zile câștigate și executate 528.
Din caracterizarea întocmită petentului condamnat rezultă că acesta a prezentat o conduită constant pozitivă în conformitate cu normele instituției, s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 6 ori, dintre care o dată cu permisiunea de ieșire din penitenciar, a participat în mod constant la activități lucrative începând cu luna noiembrie 2014 în regim de prestări servicii respectiv în regie proprie, obținând rezultate bune în muncă, a avut o implicare activă în cadrul programelor educaționale și pe timpul derulării activităților psihologice.
Instanța a mai reținut că petentul se află la prima analiză și la data de 29.12.2015 comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată, din cauza antecedentelor penale, fixând termen de reanalizare după data de 28.02.2016.
Analizând cererea petentului condamnat, prin prisma condițiilor legale necesare privind liberarea condiționată, instanța a reținut:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
F. E. a fost condamnat de J. A. la pedeapsa de 2 ani și 2 luni (792 zile) închisoare prin sentința penală nr. 1626/2014 a Judecătoriei A.. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 528 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 09.10.2014, iar până în data de 29.12.2015 a executat 528 zile, din care a executat arest preventiv 0 zile și 447 zile efectiv executate, astfel încât instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Instanța a apreciat că petentul condamnat a fost stăruitor în muncă, întrucât din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului F. E. rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a participat în mod constant la activități lucrative începând cu luna noiembrie 2014 în regim de prestări servicii respectiv în regie proprie, obținând rezultate bune în muncă și considerându-i-se executate ca urmare a muncii prestate, 81 zile.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Potrivit caracterizării întocmite de către comisie, persoana condamnată a prezentat o conduită constant pozitivă în conformitate cu normele instituției, s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 6 ori, dintre care o dată cu permisiunea de ieșire din penitenciar. Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că această condiție este îndeplinită.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în vedere în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea întocmită de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, condamnatul F. E. a avut o conduită constant pozitivă în conformitate cu normele instituției și a avut o implicare activă în cadrul programelor educaționale și pe timpul derulării activităților psihologice.
e. Cu toate acestea,antecedentele penale ale condamnatului demonstrează că scopul educativ și preventiv al măsurilor aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară executarea unei perioade mai mari de timp din pedeapsa aplicată în vederea reeducării petentului condamnat.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată F. E..
Conform art. 587 alin. 2 C. proc. pen., ținând seama și de data la care va expira durata pedepsei, instanța a stabilit un termen de reiterare a cererii după data de 28.02.2016, termen considerat ca fiind necesar pentru reanalizarea condițiilor legale de acordare a liberării condiționate.
Împotriva sentinței menționate a declarat contestație condamnatul F. E., criticând sentința primei instanțe ca netemeinică, în condițiile în care petentul condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, solicită admiterea contestației, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în contestație, în limitele prev. de art. 4251 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 425 al. 4 C.p.p., se constată că, contestația este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59 C.pen. din 1969, pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului F. E..
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale pentru a se dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani închisoare, se impune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor referitoare la executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate și existența dovezilor privind stăruința în muncă și disciplinei pe durata executării pedepsei, să fie îndeplinite și alte condiții referitoare la împrejurarea că persoana respectivă a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama în același timp și de antecedentele sale penale.
Din procesul verbal întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, rezultă că petentul F. E., a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de OUG nr.195/2002, la o pedeapsă de 2 ani și 2 luni închisoare a cărei executare a început la data de 09.10.2014 și urmează să expire în termen la data de 08.12.2016. Din această pedeapsă petentul a executat până la 29.12.2015 un număr de 447 zile, considerându-se ca executate urmare a muncii prestate, un număr de 81 zile, rezultând total zile câștigate și executate 528. În caracterizarea aflată la dosar se menționează că petentul condamnat a prezentat o conduită constant pozitivă în raport cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 6 ori.
Se mai reține că în același proces verbal referitor la antecedentele penale, că petentul este cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani închisoare cu suspendare, este la regim deschis și se precizează că este la prima analiză.
Așa fiind, se reține că nu se justifică admiterea cererii de liberare condiționată, întrucât tribunalul apreciază că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit corect că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care petentul este cu antecedente penale, instanța a reținut corect că pedeapsa nu și-a atins scopul, perioada de timp executată din pedeapsă nefiind suficientă pentru a se asigura realizarea scopului pedepsei.
Referitor la susținerile în apărarea petentului condamnat, privind comportamentul pozitiv față de care s-ar impune admiterea cererii de liberare, instanța nu-și poate însuși aceste argumente întrucât nu sunt de natură a duce la liberarea condiționată a petentului în raport de împrejurarea că datele dosarului relevă că petentul este cu antecedente penale(condamnările anterioare fiind dispuse pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere și ucidere din culpă), astfel că în raport de aceste aspecte se constată că fracția de pedeapsă executată nu denotă că s-ar fi îndeplinit scopul pedepsei, acela de prevenție și corecție impunându-se executarea în continuare a pedepsei.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a respinge contestația formulată de contestator condamnat F. E., împotriva sentinței penale nr.7/06.01.2016 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare, iar în baza art. 272 C.p.p., va dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 4251 al.7 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge contestația formulată de contestator condamnat F. E.(fiul lui I. și E., născut la data de 14.07.1970 în ., CNP –_) deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr.7/06.01.2016 pronunțată de J. Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al. 2 C.p.p., obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 230 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 272 C.p.p., dispune plata sumei de 130 onorariu avocat oficiu din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 martie 2016.
Președinte,Grefier,
A. PetruțaRamona P.
Red. P.A/R.P.
3 ex/24.03.2016
Primă instanță – G. R. G. – J. Timișoara
| ← Arestare preventivă. Art.223 NCPP. Decizia nr. 215/2016.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
