Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 123/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 123/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 123/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 123/R.
Ședința publică din data de 02 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: A. C. Țira
Judecător: S. L.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului formulat de condamnat recurent T. C., împotriva sentinței penale nr.114/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat oficiu M. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constată ca fiind aplicabile dispoz. art. 10 al. 2 din Legea nr.255/2013 pentru punerea în aplicare a codului de procedură penală, dispune judecarea prezentului recurs conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului formulat.
Apărătorul condamnatului solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Reprezentanta Parchetului, arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre temeinică și legală, nu sunt întrunite toate condițiile prev. de art. 59 C.pen., pentru a se dispune liberarea condiționată, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, depune un memoriu.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 114 din 16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art. 450 alin. 1 CPP, raportat la art. 59 alin. 1 CP, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de către petentul condamnat T. C., vizând pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 874/2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, mandat de executare a pedepsei închisorii nr._ emis de Judecătoria Sectorului 2 București; în temeiul art. 450 alin. 2 CPP, cererea putând fi reînnoită după data de 16.05.2014.
În temeiul art. 192 al. 2 CPP a fost obligat petentul la suma de 150 lei cheltuieli judiciare față de stat, iar în temeiul art.189 al.2 CPP, s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanț ăa reținut următoarele:
Prin cererea formulată de către petentul condamnat T. C., înregistrată la instanță sub nr._, la data de 09.01.2014, acesta a solicitat liberarea sa condiționată, din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 209 C.p., aplicată prin sentința penală nr. 873/2011 emisă de Judecătoria Sector 2 București.
Petentul condamnat a solicitat liberarea sa condiționată arătând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege în acest sens.
Din procesul-verbal nr. J2/_/07.01.2014 precum și din caracterizarea acestuia întocmite de Comisie rezultă că, petentul-condamnat a început executarea pedepsei la 06.10.2011, aceasta urmând să expire la 05.04.2015.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 852 zile din care, în cazul în care muncește 213 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 639 zile efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 06.10.2011 până la 07.01.2014, un număr de 825 zile și i se consideră executate, și ca urmare ca muncii prestate 30 zile. Rezultă un total de 855 zile câștigate și executate.
Din caracterizarea depusă la dosar a rezultat faptul că petentul-condamnat a avut o conduită inadecvată în acord cu normele penitenciare și s-a adaptat situațional la mediul carceral. A fost sancționat disciplinar 1 dată și nu a fost recompensat, s-a implicat în programe de asistență socială și la activități moral religioase, a participat la activități productive în exteriorul locului de deținere în perioada septembrie 2012-mai 2013.
Totodată, instanța a constatat că petentul condamnat este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții și de asemenea a avut un comportament inadecvat pe perioada executării pedepsei, fiind sancționat disciplinar.
Față de cele menționate, instanța a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege respectiv, condamnatul-petent a îndeplinit fracția prevăzută de lege și a fost stăruitor în muncă, dar nu îndeplinește condițiile privitoare la dovezile temeinice de îndreptare, disciplină și antecedente penale.
Astfel, instanța a avut în vedere faptul că petentul condamnat a avut o conduită inadecvată în acord cu normele penitenciare, s-a implicat în programe de asistență socială și la activități moral religioase, dar în același timp, instanța are de asemenea în vedere faptul că acesta a fost sancționat disciplinar și, nu în ultimul rând, de comportamentul neadecvat pe parcursul executării pedepsei.
Pornind de la dispozițiile legale enunțate și natura instituției liberării condiționate, instanța a reținut că aceasta creează exclusiv o vocație, și nu un drept al persoanei private de libertate de a fi liberată din penitenciar înainte de executarea integrală a pedepsei.
Instanța a constatat că deși din înscrisurile mai sus indicate, rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, conduita din penitenciar îi afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționată.
Legiuitorul a stabilit ca la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța să țină seama și de antecedentele sale penale și de conduita disciplinară din penitenciar tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 CP, a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Se poate concluziona că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiuni, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia instanței suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs condamnatul T. C., criticând sentința primei instanțe ca netemeinică, în condițiile în care petentul condamnat a dat dovezi temeinice de îndreptare, solicită admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, se constată că, recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele motive:
Prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit întemeiat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 59 C.pen. din 1969, pentru a se dispune liberarea condiționată a petentului T. C..
Astfel, potrivit acestor dispoziții legale pentru a se dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani închisoare, se impune ca pe lângă îndeplinirea condițiilor referitoare la executarea a cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate și existența dovezilor privind stăruința în muncă și disciplinei pe durata executării pedepsei, să fie îndeplinite și alte condiții referitoare la împrejurarea că persoana respectivă a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama în același timp și de antecedentele sale penale.
Din procesul verbal nr. J2/_/07.01.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, aflat la fila 5 dosar fond, rezultă că petentul T. C. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pedeapsă din care petentul a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege. Din același proces verbal referitor la antecedentele penale, se reține că petentul este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată la 10.08.2011, iar pe parcursul executării fracției de pedeapsă a fost sancționat disciplinar la 24.05.2013, împrejurări față de care tribunalul apreciază că nu este îndeplinită condiția referitoare la conduita bună pe parcursul executării pedepsei.
Așa fiind, se constată că sunt neîntemeiate motivele invocate în recursul condamnatului, în sensul admiterii cererii de liberare condiționată, întrucât tribunalul reține că prima instanță pe baza ansamblului probelor dosarului a stabilit justificat că este neîntemeiată cererea condamnatului de liberare condiționată în condițiile în care, s-a reținut corect că pedeapsa nu și-a atins scopul, datele dosarului relevând că deși petentul-condamnat a participat la activități lucrative, însă a avut o conduită inadecvată în dezacord cu normele penitenciare și s-a adaptat situațional la mediul carceral, a fost sancționat disciplinar o dată și este recidivist.
Așadar, pe baza înscrisurilor aflate la dosar, se apreciază că durata din pedeapsa aplicată condamnatului, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este suficientă pentru asigurarea realizării scopului pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Față de aceste considerente văzând dispoz. art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent T. C., împotriva sentinței penale nr.114/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.272 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondul MJ către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent T. C., fiul lui N. și S., născut la data de 08.04.1966 în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr.114/16.01.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 275 al.2 C.p.p., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.272 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondul MJ către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.04.2014.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. P. A. C. ȚiraSorina LupșaRamona P.
Red. P.A/R.P.
4 ex/14.04.2014
Primă instanță – N. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
