Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 118/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 118/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 08-03-2013 în dosarul nr. 118/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.118/R
Ședința publică din 08.03.2013
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ț. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de inculpații recurenți B. V. C. și Fazekaș Ș. A., împotriva încheierii penale nr.23/07.03.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul B. V. C. în stare de arest, asistat de avocat ales C. C. și inculpatul Fazekaș Ș. A. în stare de arest asistat de avocat M. O. în substituirea avocatului din oficiu S. A., cu delegație de substituire la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursurilor.
Avocat C. C. pentru inculpatul B. V., solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, respingerea propunerii de arestare preventivă și cercetarea inculpatului în stare de libertate. Arată că inculpatul nu s-a dus în locuința părții vătămate cu intenția de a fura, bunurile sustrase nu au fost găsite asupra inculpatului, din probatoriu administrat în cauză rezultă că inculpatul venea de la lucru, acesta lucrând cu ziua; în subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o altă măsură, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, apreciază că fapta nu prezintă un pericol ridicat.
Avocatul din oficiu pentru inculpatul Fazekaș Ș., pune aceleași concluzii, admiterea recursului, revocarea măsurii arestului preventiv și luarea față de inculpat a unei alte măsuri restrictive, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul solicită respingerea recursurilor, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică, raportat la natura infracțiunii, împrejurările comiterii faptei și modul de săvârșire, inculpații nu sunt la primul contact cu legea penală, nu au făcut dovada existenței veniturilor prin mijloace oneste.
Inculpatul B. V., având ultimul cuvânt, dorește să fie judecat în stare de libertate.
Inculpatul Fazekaș Ș., solicită admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 23/07.03.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art. 1491 Cod procedură penală, raportat la art. 136, art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. d și f Cod procedură penală, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpații B. V. C. și FAZEKAȘ Ș. A.; s-a dispus arestarea preventivă pe o perioadă de 29 de zile, respectiv din data de 07.03.2013, ora 11,00 până în data de 04.04.2013, a inculpaților FAZEKAȘ Ș. A. și B. V. C. și s-a respins solicitarea apărătorului ales al inculpatului B. V. C. de instituire față de acesta a unei măsuri preventive neprivative de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea.
S-a dispua plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu, iar în temeiul art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Din examinarea materialului probator administrat în faza de urmărire penală, prima instanță a reținut următoarele:
Prin ordonanța procurorului din data de 07.03.2013, față de Fazekaș Ș. A. și B. V. C., în temeiul art. 235 C.p.p., a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
În data de 06.03.2013, în jurul orelor 11:00, numiții Fazekaș Ș. A. și B. V. C. au pătruns fără drept în locuința părții vătămate N. A. O., locuință situată în Timișoara, .. 74, din interiorul căreia, respectiv dintr-un dormitor, au sustras un telefon mobil și un parfum în valoare de 500 lei iar după ce au fost surprinși de partea vătămată, au fugit.
Dreptul la libertate și siguranță al persoanei este ocrotit de către Convenția europeană a drepturilor omului în art. 5 care prevede că: „Orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță „ și reprezintă un drept inalienabil, la care nimeni nu poate renunța, iar garanțiile sale privesc toate persoanele, inclusiv cele care se găsesc în stare de detenție.
Scopul esențial al art. 5 este protejarea individului împotriva arbitrariului autorităților statale, motiv pentru care în paragraful 1 al art. 5 se enumeră limitativ circumstanțele în care o persoană poate în mod legal fi privată de libertatea sa. Aceste circumstanțe trebuie să fie interpretate riguros, întrucât ele reprezintă excepții privitoare la o garanție fundamentală a libertății individuale.
Astfel, sunt prevăzute 6 cazuri în care o persoană poate fi privată de libertate: detenția în urma unei condamnări, arestarea sau detenția dispusă printr-o ordonanță judiciară în vederea garantării executării unei obligații legale, detenția preventivă, detenția unui minor aflat în anumite situații speciale, detenția unei persoane bolnave sau aflate într-o stare de dificultate și deținerea străinilor în vederea expulzării.
Art. 5 paragraful 1 impune ca privările de libertate pe care le autorizează să fie conform cu normele interne de drept; iar normele interne trebuie să fie conforme cu dispozițiile Convenție, inclusiv cu principiile pe care le enunță sau care rezultă din ele.
Codul de procedură penală român condiționează luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, prima instanță a constatat că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală – dar și din punctul de vedere al Convenție Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoanele care urmează să fie private de libertate au săvârșit o infracțiune – este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză. Prin „probe”, potrivit art.63 C.p.p., se înțelege orice element de fapt care servește la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar prin „indicii temeinice”, potrivit art.681 C.p.p., se înțelege presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, presupunere rezultată din datele existente în cauză.
Aceste dispoziții trebuie coroborate cu prevederilor art.5 lit.c din CEDO care permite privarea de libertate a inculpatului atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune (cazul Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Interpretând noțiunea de “suspiciuni rezonabile”, în jurisprudența sa constantă, Curtea a precizat că această noțiune nu presupune necesitatea existenței unui probatoriu amplu, similar cu cel necesar pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru a aduce o acuzație. Nu este necesar, așadar, să fie probată vinovăția unei persoane în acest stadiu, acesta fiind scopul ulterior al urmăririi penale (cauza Brogan și alții c. Marii Britanii; cauza Murray c. Marii Britanii).
Situația de fapt reținută în sarcina inculpaților a reieșit din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză.
Astfel, prin declarația din data de 06.03.2013, inculpatul Fazekaș Ș. A. a recunoscut modul de comitere al faptelor arătând că în data de 06.03.2013, în jurul orelor 10:00, în timp ce se afla cu inculpatul B. V. C-tin pe Calea Bogdăneștilor din Timișoara și la inițiativa acestuia au sunat la o sonerie și, găsind poarta deschisă au intrat în curte după care au pătruns în casă iar de pe mobila aflată în prima cameră din dreapta situată la parterul imobilului, a luat un telefon mobil marca Nokia și un parfum moment în care de la etajul imobilului a coborât partea vătămată care i-a întrebat ce fac după care aceștia au fugit. Acesta a mai arătat că la aproximativ 20 de minute de la comiterea faptelor au fost depistați de organele de poliție care i-au condus în fața casei de unde au fost sustrase bunurile iar partea vătămată i-a recunoscut că ei sunt autorii faptelor.
Declarația de recunoaștere a inculpatului Fazekaș Ș. A. se coroborează cu procesul-verbal de depistare din data de 06.03.2013, orele 11:00, întocmit de organul de poliție din cadrul PMT, Secția 4 Poliție potrivit căruia, de la inculpatul Fazekaș Ș. A., în urma controlului corporal, au fost ridicate telefonul mobil marca Nokia și sticluța cu parfum ce au fost sustrase de la partea vătămată. De asemenea, declarația de recunoaștere se mai coroborează cu declarația părții vătămate N. A. O. care i-a surprins pe cei autori în locuința sa, văzându-i cca. 5 secunde, dialogând chiar cu inculpatul Fazekaș Ș. A., după care cei doi au fugit. Partea vătămată, după depistarea inculpaților de către organele de poliție, mai exact, la aproximativ 20 de minute de la săvârșirea faptelor, i-a recunoscut ca fiind cu certitudine autorii furtului la momentul prezentării acestora de către organele de poliție.
De asemenea, din declarația inculpatului Fazekaș Ș. A. a reieșit că atât el cât și inculpatul B. V. C-tin, la momentul desfășurării activității infracționale, purtau mănuși aspect ce se coroborează cu procesul-verbal de depistare din 06.03.2013 potrivit căruia asupra celor doi inculpați a fost găsită câte o pereche de mănuși.
Mai mult, potrivit declarației din data de 06.03.2013 a martorei N. F., bunica părții vătămate și locatară a imobilului în care s-au săvârșit faptele, în data de 06.03.2013, în intervalul orar 10:30-11:00, a părăsit locuința pentru a cumpăra pâine moment în care, în apropierea casei, a observat persoane suspecte. Declarația martorei se coroborează cu declarația de recunoaștere a inculpatului Fazekaș Ș. A. potrivit căreia, înainte de a suna la soneria imobilului părții vătămate, au observat o doamnă mai în vârstă care a plecat din curte moment în care inculpatul B. V. C-tin i-a propus acestuia să intre în acea curte.
Fiind audiat, inculpatul B. V. C-tin nu a recunoscut că a pătruns în data de 06.03.2013 în locuința părții vătămate N. A. O. arătând că în jurul orelor 10:30 a plecat de la o femeie ce locuiește pe ., deplasându-se către locuința sa moment în care a fost oprit de organele de poliție la intersecția .. Semicerc din Timișoara.
Apărarea inculpatului este însă contrazisă de declarația inculpatului Fazekaș Ș. A. care a arătat că au comis împreună faptele precum și de succesiunea evenimentelor, ulterioare comiterii infracțiunilor. Astfel, la un interval foarte scurt de timp de la comiterea faptelor, cca. 10-20 min., cei doi inculpați au fost depistați la intersecția .. Semicerc din Timișoara în timp ce se deplasau împreună pe stradă, inculpatul Fazekaș Ș. A. având asupra sa bunurile sustrase. Mai mult, asupra celor doi a fost găsită câte o pereche de mănuși iar potrivit declarației inculpatului Fazekaș Ș. A., atât el cât și B. V. C-tin au purtat mănuși la momentul comiterii faptei. În plus, partea vătămată N. A. O. i-a surprins în interiorul locuinței, în flagrant, pe cei doi inculpați, aceștia fiind poziționați cu fața spre partea vătămată cca. 5 secunde astfel că, după depistarea acestora și înfățișarea lor, partea vătămată i-a recunoscut cu certitudine că ei sunt autorii faptelor. Despre autorii faptelor, partea vătămată a afirmat anterior că aveau în jur de 18 ani, deci o vârstă apropiată cu a celor doi inculpați.
În plus, prin declarația sa, inculpatul B. V. C-tin a menționat că se întorcea de la o femeie ce locuiește pe . fără a putea menționa când și în ce împrejurări s-a întâlnit cu inculpatul Fazekaș Ș. A. având în vedere că, tot potrivit declarației lui, la acea femeie s-ar fi aflat singur pentru a lucra la aceasta însă, în jurul orelor 11:00 și la un interval foarte scurt de timp de la comiterea infracțiunilor, inculpatul B. V. C-tin a fost depistat de organele de poliție în timp ce se afla pe stradă împreună cu inculpatul Fazekaș Ș. A..
A doua condiție: pentru faptele săvârșite, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este de asemenea îndeplinită, astfel, pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, având în vedere că pentru infracțiunea de furt calificat, prev. de 208 alin.1-art.209 alin.1 lit.a C.p., se prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 15 ani iar pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin.1 și alin.2, teza a II-a C.p., se prevede o pedeapsă cu închisoarea de la 3 la 10 ani, legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
În speța dedusă judecății, a treia condiție obligatorie – ce vizează existența cel puțin a unuia dintre temeiurile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală – comportă anumite interpretări.
Cu toate că motivele pentru care o persoană poate fi lipsită de libertate sunt cam aceleași în toate legislațiile, Curtea nu se mulțumește să constate simpla invocare a lor de către instanțe, ci – supunând aceste motive unei examinări în detaliu – obligă instanțele să argumenteze cu probe, motivele pentru care măsura arestării preventive a fost luată și prelungită, demonstrând, astfel, că au depus diligențele speciale în desfășurarea procedurii – Curtea EDO Jablonski c. Poloniei/21.12.2000.
Curtea Europeană, verificând temeiurile de arestare din dreptul intern în respectarea art. 5 paragr. 3 din Convenție – a apreciat asupra caracterului rezonabil al detenției preventive, acceptând doar anumite temeiuri din cele invocate de statele membre. Astfel, detenția este justificată doar dacă se face dovada că asupra procesului penal planează cel puțin unul dintre următoarele pericole, care trebuie apreciate în concret, pentru fiecare caz în parte: pericolul de săvârșire a unor noi infracțiuni – Hotărârea Matznetter c. Austriei/ 10.11.1969, pericolul de distrugere a probelor – Hot. Wemhoff c. Germaniei/27.06.1968, riscul presiunii asupra martorilor –Hot. Letellier c. Franței/26.06. 1991, pericolul de dispariție al inculpatului – Hot. Neumeister c. Austriei/27.06.1968 sau pericolul de a fi tulburată ordinea publică – Hot. Letellier c. Franței/26.06. 1991.
Instanța a constatat că, în speța dedusă judecății, în privința inculpaților planează pericolul de săvârșire de infracțiuni similare, raportat la modul de săvârșire al faptei – de două sau mai multe persoane împreună și după o înțelegere prealabilă, la domiciliul părții vătămate, prin efracție - a apreciat că inculpații prezintă în concret un pericol pentru ordinea publică, conduita lor fiind de natură a periclita relațiile sociale privind patrimoniul, integritatea și viața persoanelor, ocrotite de către legiuitor și raportat la modul de modul de săvârșire a faptei - în loc public, în timpul nopții, prin efracție.
,,Pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, o dată pus în libertate, inculpatul ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-a comis.
Pericolul social se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice și rezonanța faptei comise. Ordinea publică înseamnă climatul social firesc care se asigură printr-un ansamblu de norme și măsuri și care se traduce, printre altele, prin menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora. Având în vedere faptul că acest gen de infracțiuni au luat o amploare deosebită în ultima perioadă de timp, pericolul pentru ordinea publică își găsește expresia în starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt cercetate și judecate în stare de libertate, urmând a se ține cont și de climatul social actual.
Pe de altă parte, asemenea fapte precum cele comise de inculpații B. V. C. și Fazekaș Ș. A., neurmate de o ripostă fermă a autorităților statale abilitate ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii.
De asemenea, instanța a constatat că inculpații au fost surprinși de către partea vătămată în interiorul locuinței, viața privată și inviolabilitatea domiciliului acesteia fiind grav încălcate. Mai mult, inculpații au săvârșit faptele împreună fapt ce a întărit rezoluția infracțională a acestora, manifestând totodată un comportament antisocial ridicat având în vedere că în locuință, la ora comiterii faptelor, puteau fi surprinși de către locatarii imobilului, asumându-și acest risc.
De asemenea, inculpații nu au un loc de muncă de natură să le asigure un venit stabil cu toate că vârsta, starea de sănătate le-ar fi permis să muncească pentru a se întreține fapt ce poate determina într-o oarecare măsură tendința acestora spre un comportament antisocial. Mai mult, inculpatul Fazekaș Ș. A. a recunoscut că lipsa banilor l-a determinat să acționeze contrar normelor juridice.
Instanța a constatat că inculpatul Fazekaș Ș. A. a mai fost anterior sancționat administrativ prin soluții ale procurorului de netrimitere în judecată, fapt ce demonstrează că funcția preventivă a pedepsei nu a putut fi atinsă prin aplicarea unor sancțiuni cu caracter administrativ.
Referitor la inculpatul B. V. C-tin, instanța constată că acesta a săvârșit infracțiunile ce formează obiectul prezentei cauze în termenul de încercare stabilit în urma pronunțării sentinței de condamnare 156/17.01.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, dând dovadă astfel de perseverență infracțională și un comportament antisocial ridicat.
Având în vedere că prin ordinea publică se înțelege acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, a constatat că, în cauză, pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit cu probele de la dosar.
Cu privire la situația prevăzută de art. 148 lit. d C.p.p. incidentă în cazul inculpatului B. V. C-tin, instanța a reținut că acesta a săvârșit infracțiunile de formează obiectul prezentei cauze cu intenție directă potrivit art. 19 pct.1 lit. a C.p. și în timp ce se afla în termenul de încercare stabilit în urma pronunțării sentinței de condamnare 156/17.01.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara, definitivă prin dec. pen. nr. 701/R/09.05.2011 a Curții de Apel Timișoara, tot pentru infracțiuni contra patrimoniului, respectiv furt calificat și tâlhărie fapt ce dovedește un pericol deosebit prin faptul că nu reușește să respecte raporturile juridice de conformare, continuând să săvârșească infracțiuni chiar și în urma condamnării anterioare.
Împotriva încheierii penale mai sus menționată, au declarat recurs inculpații, solicitând admiterea acestora și cercetarea în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs, precum și în limitele prev. de art. 385/6 C.p.p., instanța constată că prima instanță pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, în mod întemeiat a admis propunerea formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind arestarea preventivă a inculpaților B. V. C. și Fazekaș Ș. A..
Prima instanță a constatat întemeiat, că sunt îndeplinite cumulativ cele trei condiții de fond, respectiv existența unor indicii temeinice că inculpații au săvârșit o faptă prevăzută de legea penală conform art. 148 al.1 C.p.p., rap. la art.143 al.1 C.pr.pen., pedeapsa pentru fapta prevăzută de legea penală să fie doar închisoare, conform art.136 al.6 C.pr.pen. și să existe vreunul din cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 al.1 lit.a-f C.pr.pen.; s-a constatat ca sunt îndeplinite si condițiile prev. de art. 148 lit. f C.p.p., in sensul ca lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, precum și condiția privind limita de pedeapsa care permite analizarea unei propuneri de arestare preventivă a inculpatului.
De asemenea, tribunalul reține că deși gravitatea faptei în sine, nu constituie un motiv care să justifice arestarea, totuși în anumite situații gravitatea unei infracțiuni apreciată în raport de modul și împrejurările concrete în care este săvârșită, dar și de persoana inculpatului poate genera o tulburare reală a societății, iar arestarea preventivă este conformă cu cerințele CEDO, măsura fiind legitimă atunci când ordinea publică este efectiv amenințată prin natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, prin modul și împrejurările comiterii faptelor, prin persoana inculpatului și totodată, prin repercusiunile pe care le generează săvârșirea unor astfel de fapte.
Astfel, față de gravitatea concretă faptei de furt calificat, apreciată în raport de împrejurările în care a fost comisă, de către inculpații care au intrat în locuința părții vătămate fiind surprinși de către aceasta, dar și persoana acestora, cei doi inculpați acționând împreună pentru comiterea faptei și având antecedente penale, ceea ce denotă perseverență infracțională, se reține că este justificată arestarea preventivă a inculpaților, în condițiile în care asemenea fapte generează existența pericolului concret pentru ordinea publică întrucât asemenea fapte au avut un impact major asupra comunității, astfel că justifică măsura arestării preventive ca fiind adecvată, în raport și de împrejurarea că există riscul comiterii de alte infracțiuni de către inculpații care au mai comis anterior fapte penale, și nu un loc de muncă, motivația comiterii infracțiunii fiind lipsa banilor, astfel că inculpații au dat dovadă de perseverență infracțională în a comite fapte de natură penală.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați B. V. C. și Fazekaș Ș. A., ambii deținuți în Arestul I.P.J T., împotriva încheierii penale nr. 23/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul inculpat Fazekaș Ș. A., la 300,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs și va obliga recurentul inculpat B. V. C. la 100,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs; va dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând plata onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul Fazekaș Ș. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați B. V. C., fiul lui Gyla M. și V., născut la dat de 24.10.1994 în Timișoara, CNP -_, și Fazekaș Ș. A., fiul lui Ș. și A., născut la data de 29.11.1991 în Timișoara, CNP –_, ambii deținuți în Arestul I.P.J T., împotriva încheierii penale nr. 23/07.03.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul inculpat Fazekaș Ș. A., la 300,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs și obligă recurentul inculpat B. V. C. la 100,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Dispune plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând plata onorariu avocat desemnat din oficiu pentru inculpatul Fazekaș Ș. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 08 martie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
A.P./P.R.
2 exempl./12.03.203
Primă instanță – E. L. B.
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
