Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 151/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-04-2014 în dosarul nr. 151/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.151/C..
Ședința publică de la
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. C. ȚIRA
GREFIER: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul condamnat F. M. împotriva sentinței penale nr.1178/21.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu M. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Contestatorul condamnat învederează că susține contestația declarată în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.
Contestatorul, având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1178/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 595 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată F. M., deținut in Penitenciarul Timișoara, de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe persoana condamnată F. M. la 20 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contestația la executarea pedepsei înregistrată la data de 06.02.2014 sub nr._, condamnatul F. M. a solicitat aplicarea disp. art. 595 C.proc.penală, respectiv intervenirea unei legi penale noi, pentru pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin s.p nr. 1159 din 19.04.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de apel Iași.
Condamnatul F. M. nu a motivat cererea formulată în fapt, în cuprinsul acesteia făcându-se doar referire la posibilitatea aplicării unei legi penale noi.
Sub aspectul probatoriului, instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin. 2 CPP, proba cu următoarele înscrisuri: MEPÎ nr. 1371/2012 din 28.06.2012 emis de către Judecătoria Iași, s.p. nr. 1159 din 19.04.2012 a Judecătoriei Iași definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași, fișa cazier judiciar.
Analizând actele și înscrisurile din dosar, instanța a respins cererea formulată de persoana condamnată F. M.,pentru următoarele considerente:
Prin s.p nr. 1159 din 19.04.2012 a Judecătoriei Iași, numitul F. M. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare astfel: la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.; la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, 209 alin. 1 lit. g C.p. cu aplicarea art. 37 lit. a C.p.; în baza art. 83 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 628/18.02.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 02.03.2011 și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1159/19.04.2012 a Judecătoriei Iași definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași pentru infracțiunea de violare de domiciliu, urmând să execute pedeapsa totală de 5 ani închisoare; în baza art. 83 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 628/18.02.2011 a Judecătoriei Iași, definitivă prin nerecurare la 02.03.2011 și s-a dispus executarea acesteia alăturat pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 1159/19.04.2012 a Judecătoriei Iași definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași pentru infracțiunea de furt calificat, urmând să execute pedeapsa totală de 5 ani închisoare; în baza art. 33 alin. 1 lit. a C.p. raporat la art. 34 alin. 1 lit. b C.p. s-au contopit cele două pedepse de 5 ani închisoare, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare; în baza art. 71 C.p. s-au interzis drepturile prev, de art. 64 lit. a, teza II și lit. b C.p.de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea în întregime sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza hotărârii de condamnare nr. 1159 din 19.04.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași, a fost emis MEPÎ nr. 1371/2012 din 28.06.2012 de către Judecătoria Iași.
În fapt s-a reținut că în data de 05.01.2012, în jurul orelor 17.30-18.00, numitul F. M., a pătruns fără drept în curtea unei locuințe neasigurate și a sustras un cal din grajdul acesteia.
Conform art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța a constatat ca pedeapsa aplicata petentului de 3 ani închisoare, dispusa prin s.p. nr.1159/19.04.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 192 alin. 2 din CP cu aplic. art. 37 a din CP, nu depășește maximul special prev. de art. 224 alin. 2 din NCP cu aplic. art. 41 rap. la art. 43 alin. 1 din NCP, acesta fiind corespondentul art. 192 alin. 2 din CP din 1969.
In aceeași ordine de idei, instanța a constatat ca pedeapsa aplicata petentului de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, cu aplic. art. 37 lit. a din CP, dispusa prin s.p. nr. 1159 din 19.04.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași, nu depaseste maximul special prev. de art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b din NCP, cu aplic. art. 41 rap. la art. 43 alin. 1 din NCP, acesta fiind corespondentul art. art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. g, din CP din 1969.
In același sens, instanța a constatat ca pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționata a executării pedepsei aplicata petentului prin s.p. 628/2011 a Judecătoriei Iasi, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, suspendare ce a fost revocata prin s.p. nr. 1159 din 19.04.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași, nu depășește maximul special prevăzut de noul Cod penal pentru aceasta infracțiune.
Având in vedere cele constatate, instanța a trecut la analizarea îndeplinirii condițiilor pentru reținerea stării de recidiva in sarcina petentului.
Astfel, in conformitate cu disp. art. 41 din C.pen., alin. (1) există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsă închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Potrivit alin. (2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață. De asemenea, potrivit alin. (3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
In acest sens, instanța a constatat ca petentul a fost condamnat la o pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicata petentului prin s.p. 628/2011 a Judecătoriei Iasi, definitiva prin nerecurare, pentru savarsirea infracțiunii de furt calificat
Având in vedere aceste considerente, instanța a constatat ca sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 41 din NCP pentru a se retine starea de recidiva postcondamnatorie in sarcina petentului, acesta săvârșind infracțiunile reținute in sarcina sa prin s.p. nr. 1159 din 19.04.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași, in termenul de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare.
Într-o alta ordine de idei, instanța a constatat ca operațiunea de contopire efectuata prin s.p. nr. 1159 din 19.04.2012 a Judecătoriei Iași, definitivă prin d.p. nr. 770/28.06.2012 a Curții de Apel Iași, este mai favorabila pentru petent decât operațiunea de contopire prevăzuta de art. 38, art. 39 alin. 1 lit. b din NCP.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul F. M., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 18.04.2014, sub același număr de dosar, respectiv_ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
.Examinând sentința penală contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința penală a Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În sarcina condamnatului au fost reținute două infracțiuni – furtul calificat și violarea de domiciliu. Infracțiunea de furt calificat prevăzută de art.208, 209 alin.1 lit.g din Codul penal din 1969 continuă să fie incriminată și după . noului Cod Penal, infracțiunea fiind preluată de art.229 alin.1 lit. b din Codul penal, în vreme ce infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art.192 alin.2 din Codul penal din 1969 se regăsește la art.224 alin.2 C.p.
Raportat la dispozițiile art.229 alin.1 lit.b C.p. și art.224 alin.2 C.p., prima instanță în mod corect a apreciat că în privința numitului F. M. nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 din Codul penal. Condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru furt calificat și 3 ani închisoare pentru violare de domiciliu, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceleași infracțiuni cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani – furtul calificat și de la 6 luni la 3 ani – violarea de domiciliu, referitor la aceste infracțiuni pedeapsa aplicată nu trebuie redusă, pedeapsa aplicată nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă.
De asemenea, în mod corect prima instanță a comparat regimul sancționator al concursului de infracțiuni reglementat de Codul penal din 1968 cu cel actual, stabilind că regimul anterior este mai favorabil condamnatului (pedeapsă rezultantă de 3 ani aplicată conform regulilor anterioare, pedeapsă rezultantă de 4 ani aplicată conform regulilor actuale), astfel încât pedeapsa rezultantă nu se impune a fi modificată nici sub acest aspect.
În sfârșit, în sarcina condamnatului a fost reținută și starea de recidivă prevăzută de art.37 lit.a din Codul penal din 1969, cele două infracțiuni fiind comise înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare ce i-a fost aplicată condamnatului prin s.p.nr.628/2011 a Judecătoriei Iași. Ținând seama de prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr.187/2012, în conformitate cu care regimul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, în mod corect prima instanță a considerat că soluția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei trebuie menținută.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat F. M. împotriva sentinței penale nr.1178/21.03.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
5 ex./21.05.2014
PI – jud. Timișoara, jud. A. B.
| ← Confiscare specială. Art.315 lit. c NCPP. Încheierea nr.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
