Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 45/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 45/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 45/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 45/2013
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror V. D. S. de la P. de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva sentinței penale nr.3511/05.12.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul condamnat, asistat de avocat ales C. C., din cadrul Baroului T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentanta Ministerului Public susține recursul, criticând soluția primei instanțe sub aspectul stabilirii termenului de reînnoire a cererii după data de 17.12.2012, termen insuficient pentru îndeplinirea condițiilor legale în vederea liberării condiționate a petentului. În consecință, solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate ca fiind netemeinică și, în rejudecare, stabilirea unui alt termen de reînnoire a cererii după data de 03.05.2013.
Apărătorul ales al petentului condamnat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală; arată că petentul a intrat în comisia de liberării condiționate a Penitenciarului Timișoara din data de 20.12.2012 cu concluzii de admitere a liberării condiționate, iar până în acest moment petentul a executat o amânare mai mare decât cea stabilită de prima instanță și consideră că nu se mai justifică acordarea unui alt termen de rediscutare.
Petentul condamnat arată că are aceleași concluzii ca și apărătorul său.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.3511/05.12.2012 pronunțată de judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., a respins cererea de liberare condiționată a petentului condamnat C. A., fiul lui G. și C. D., născut la data de 20.09.1987, deținut în Penitenciarul Timișoara, stabilind termen de rediscutare a cererii la data de 17.12.2012.
În temeiul art.192 al.1 pct. 3 C.pr.pen., a obligat petentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin cererea formulată de către petentul condamnat C. A., înregistrată la sub nr._ la data de 12.11.2012, acesta a solicitat liberarea sa condiționată.
În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că până în prezent a executat 814 zile, la care se mai adaugă și 259 zile deduse din prezentul mandat și 117 zile în urma muncii prestate în cadrul Penitenciarului, executând în total un număr de 1190 zile din totalul de 1217. Totodată, a precizat că în cadrul Penitenciarului a obținut calificarea în meseria de tâmplar universal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara a înaintat instanței procesul-verbal nr.J2/_/04.12.2012 și caracterizarea persoanei private de libertate, concluzionând, în raport de faptul că acesta este recidivist, a mai beneficiat de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții și, de asemenea, a avut o conduită neregulamentară, fiind sancționat disciplinar, că nu poate beneficia de liberare condiționată, fixând termen de rediscutare după data de 03.06.2013.
Din conținutul procesului-verbal, instanța a constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prin sentința penală nr.803/2011 a Judecătoriei Timișoara și că acesta a început executarea pedepsei la data de 16.08.2010 și urmează să expire la data de 29.11.2014.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile închisoare, din care, în cazul în care muncește, 304 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 913 zile închisoare efectiv executate.
Analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 16.08.2010 până la 04.12.2012 un număr de 842 zile închisoare, a executat în arest preventiv un număr de 259 zile și i se consideră executate ca urmare a muncii prestate un număr de 117 zile închisoare.
Petentul este recidivist, fiind condamnat la 1 an închisoare pentru art.211 C.p., s.p. 740/2006 a Tribunalului T., arestat la data de 01.06.2006, liberat la data de 14.02.2007; condamnat la 2 ani și 6 luni închisoare cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, cu termen de încercare de 5 ani, sentința penală nr.711/2007 a Jud.Timișoara.
Din caracterizarea condamnatului, rezultă că acesta a avut o conduită inadecvată, în dezacord cu normele instituției și s-a adaptat situațional la mediul carceral. Nu a fost recompensat, a fost sancționat disciplinar o dată cu retragerea dreptului la vizită, sancțiune activă în prezent, implicare formală în programe de educație. A fost inclus în activități lucrative în exteriorul locului de deținere în perioada noiembrie 2010-decembrie 2011.
Analizând cererea petentului condamnat, instanța a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art.59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Instanța a constatat că, deși din înscrisurile mai sus-indicate rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, antecedentele sale penale îi afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționată.
Legiuitorul a stabilit ca, la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut instanța să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, petentul condamnat a mai suferit condamnări pentru săvârșirea de fapte de natură penală, aspect care denotă că persoana condamnată este caracterizată de perseverență infracțională, a avut o conduită necorespunzătoare, fiind sancționat disciplinar.
Mai mult, trebuie să se aibă în vedere și faptul că petentul se află în prezent la prima analiză.
S-a concluzionat astfel că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiuni, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia instanței suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
În același timp însă, în baza art. 450 alin.2 C.p.p., a apreciat că se impune a se reduce termenul de rediscutare fixat de comisie și a se stabili după data de 17.12.2012, acesta fiind considerat de natură să contribuie la reeducarea condamnatului și la realizarea scopului prev. de art. 52 C.p.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul tribunalului T. la data de 16.01.2013 sub același număr de dosar.
În motivarea recursului, s-a arătat că sentința primei instanțe este netemeinică sub aspectul stabilirii termenului de reînnoire a cererii după data de 17.12.2012, termen insuficient pentru îndeplinirea condițiilor legale în vederea liberării condiționate a petentului. S-a precizat că finalitatea urmărită de legiuitor prin stabilirea obligației instanței de a fixa termenul de rediscutare a cererii de acordare a liberării condiționate nu poate fi alta decât aceea a asigurării posibilității de a examina din nou situația celui vizat, după trecerea unei perioade de timp suficiente pentru realizarea condițiilor pe care nu le îndeplinea; în aceste condiții, termenul de 17.12.2012 stabilit de prima instanță este lipsit de finalitate întrucât prin durata sa foarte scurtă nu permite a se verifica dacă petentul a dat dovezi de îndreptare și reeducare și, astfel, nu răspunde scopului urmărit de legiuitor prin disp. art. 450 alin.2 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul declarat de parchet este fondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică sub aspectul termenului de rediscutare a cererii de liberare condiționată stabilit de către prima instanță.
Sub acest aspect, și tribunalul reține, la fel ca și procurorul, că finalitatea urmărită de legiuitor prin instituția termenului de rediscutare, reglementat de art. 450 alin.2 C.p.p., este aceea de a asigura posibilitatea examinării din nou a situației celui vizat după trecerea unei perioade de timp, pentru a se verifica dacă în prezent îndeplinește condițiile prev. de lege pentru acordarea liberării condiționate. Ca atare, acest interval de timp trebuie individualizat de către instanță prin raportare la condițiile neîndeplinite la această analiză, la comportamentul inculpatului, precum și la durata pedepsei de executat și deja executată, fiind necesar a fi stabilit un interval suficient pentru a se putea face aprecieri pertinente cu privire la corijarea de către persoana privată de libertate a conduitei acesteia, cu privire la implicarea acestuia în activități lucrative, educaționale, sociale, psihologice, deci cu privire la existența în prezent a unor dovezi temeinice de îndreptare.
Or, în speță, prin raportare la împrejurarea că petentul a fost sancționat disciplinar și nu a fost niciodată recompensat, nu a vădit o dorință de implicare în programe educaționale, abandonând două astfel de programe la care fusese selectat, nu este la primul contact cu legea penală, executând anterior o altă pedeapsă în penitenciar cu privire la care a beneficiat de liberare condiționată, toate acestea analizate inclusiv prin raportare la împrejurarea că este la prima analiză, tribunalul apreciază că un interval de doar două săptămâni – așa cum a fost stabilit de către prima instanță - nu este suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă, impunându-se fixarea termenului de rediscutare după data de 01.04.2013, acest interval de cinci luni apărând ca necesar pentru îndeplinirea de către petent a tuturor acestor condiții legale în vederea liberării condiționate.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d C.p.p., recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara va fi admis, se va casa sentința recurată în ceea ce privește stabilirea termenului de rediscutare și, rejudecând, în baza art. 450 alin. 2 C.p.p., se va fixa termenul de rediscutare a cererii de liberare condiționată după data de 01.04.2013.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la respingerea cererii de liberare condiționată și cheltuielile judiciare.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 alin.1 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul declarat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara împotriva s.p.nr.3511/05.12.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează sentința recurată numai în ceea ce privește stabilirea termenului de rediscutare și rejudecând:
În baza art.450 alin.2 C.p.p. fixează termen de rediscutare după data de 01.04.2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate referitoare la respingerea cererii de liberare condiționată și cheltuielile judiciare.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
GREFIER,
V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored. A.C.Ț./V.D.
2 ex./18.02.2013
PI - jud. E. L. B.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
