Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 173/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 173/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.173/C..
Ședința publică din data de 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Brindescu L. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul S. N. împotriva încheierii din data de 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 15.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu S. R., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și, rejudecând cauza, cercetarea acestuia în stare de libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere ca nefondată a contestației declarate împotriva respectivei încheieri, întrucât prima instanță în mod corect a menținut starea de arest a inculpatului în condițiile în care, din materialul probator rezultă indicii temeinice în sensul că acesta ar fi săvârșit faptele imputate în actul de sesizare, iar această măsură este necesară față de gravitatea infracțiunii imputate, precum și față de circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este la primul contact cu legea penală; cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Contestatorul personal, având cuvântul, solicită punerea sa în libertate, sub control judiciar sau arest la domiciliu, precizând că în această situație ar putea și el să facă demersuri pentru a achita prejudiciul .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din data de 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 15, prima instanță, în temeiul art. 362 alin. 1 și 2 CPP raportat la art. 208 alin. 2 CPP, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpatul S. N., aflat în Penitenciarul Timișoara cercetat pentru săvârșirea a patru infracțiuni de furt calificat prevăzute de art. 228 alin 1, art. 229 alin. 1 lit. b) și d) CP, cu aplicarea art. 38 CP, totul cu aplicarea art. 41 alin. 1 CP, arestat preventiv prin încheierea nr. 4/29.01.2015 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr._ .
În temeiul art. 208 alin. 3, raportat la art. 208 alin. 4 CPP, a menținut starea de arest a inculpatului S. N., urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii să fie verificată înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
În temeiul art. 208 CPP, raportat la art. 242 alin. 2 și art. 214 și 215 CPP, cu aplicarea art. 211 alin. 2 și 202 alin. 4 lit. b) CPP, art. 2151 alin. 7 CPP, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului B. A. N., fiul lui M. și R., născut la data de 30.12.1995, domiciliat în . B, jud. T., în prezent, în Penitenciarul Timișoara, arestat prin încheierea nr. 4/29.01.2015 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr._, cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile.
În temeiul art. 208 alin. 5 CPP, verificarea legalității și temeiniciei măsurii să fie efectuată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege
În temeiul art. 215 alin. 1 CPP a impus inculpatului B. A. N. respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin. 1 CPP a impus inculpatului B. A. N. respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:
a) să nu depășească limita teritorială a județului T., decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În temeiul art. 215 alin. 3 CPP a atras atenția inculpatului B. A. N. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art. 208 CPP, raportat la art. 242 alin. 2 și art. 214 și 215 CPP, cu aplicarea art. 211 alin. 2 și 202 alin. 4 lit. b) CPP, art. 2151 alin. 7 CPP, a înlocuit măsura arestării preventive a inculpatului P. I. V., fiul lui A. și M., născut la data de 21.12.1993, domiciliat în ., jud. T., în prezent, în Penitenciarul Timișoara, arestat prin încheierea nr. 4/29.01.2015 a Judecătoriei Timișoara în dosar nr._, cu măsura preventivă a controlului judiciar pe o durată de 60 de zile.
În temeiul art. 208 alin. 5 CPP, verificarea legalității și temeiniciei măsurii să fie efectuată înainte de expirarea termenului de 60 de zile prevăzut de lege
În temeiul art. 215 alin. 1 CPP a impus inculpatului P. I. V. respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală, la judecătorul de cameră preliminară sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să informeze de îndată organul judiciar care a dispus măsura sau în fața căruia se află cauza cu privire la schimbarea locuinței;
c) să se prezinte la I.P.J. T. - Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat.
În temeiul art. 215 alin. 1 CPP a impus inculpatului P. I. V. respectarea următoarelor obligații pe timpul cât se află sub control judiciar:
a) să nu depășească limita teritorială a județului T., decât cu încuviințarea prealabilă a organului judiciar;
b) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte arme.
În temeiul art. 215 alin. 3 CPP a atras atenția inculpatului P. I. V. că în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive.
În temeiul art. 215 alin. 4 CPP supravegherea respectării de către inculpații B. A. N. și P. I. V. a obligațiilor care le revin pe durata controlului judiciar se va realiza de I.P.J. T. - Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare.
În temeiul art. 215 alin. 5 CPP a dispus comunicarea câte unei copii a prezentei încheieri inculpaților B. A. N. și P. I. V., I.P.J. T., I.P.J. T.- Serviciul de Investigații Criminale - Biroul Supravegheri Judiciare, Inspectoratului de Jandarmi T., Poliției Comunitare Timișoara, Serviciului Public Comunitar de Evidență a Persoanelor T., Serviciului Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor T., Inspectoratului Național al Poliției de Frontieră, I.P.J. T. - Serviciul arme și Muniții.
A dispus punerea în libertate a inculpatului B. A. N. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 5/UP/29.01.2015, dacă nu este deținut sau arestat preventiv în altă cauză.
A dispus punerea în libertate a inculpatului P. I. V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 6/UP/29.01.2015, dacă nu este deținut sau arestat preventiv în altă cauză.
Măsura se comunică administrației locului de deținere, care este obligată să o aducă la cunoștință inculpaților.
În temeiul art. 242 alin. 1 CPP, a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive luate față de inculpatul S. N..
În temeiul art. 242 alin. 1 CPP,a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive luate față de inculpatul B. A. N..
În temeiul art. 242 alin. 1 CPP, a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive luate față de inculpatul P. I. V..
În temeiul art. 275 alin. 3 CPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 380/P/2015 din 20.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, înregistrat pe rolul instanței la data de 23.02.2015 sub nr._ 15, s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr.380/P/2015 din 20.02.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a inculpaților S. N., B. A. N. și P. I. V., pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. de art. art 228 al. 1, 229alin 1 lit ”b” și ”d” CP, cu aplic. art.77 lit ”a” CP, cu aplic art.38 CP, totul cu aplic art.41 al.1 CP, de art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP, cu aplic. art.77 lit ”a” CP, cu aplic art.38 CP, totul cu aplic art.41 al.1 CP, de art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP cu aplic. art.77 lit ”a” CP cu aplic art.38 CP, totul cu aplic art.41 al.1 CP, de art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP, cu aplic. art.77 lit ”a” CP, cu aplic art.38 CP, totul cu aplic art.41 al.1 CP, (Sphar N.), art 228 al. 1, 229alin 1 lit ”b” și ”d” Cp, cu aplic. art.77 lit ”a” CP totul cu aplic art.38 CP, de art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP cu aplic. art.77 lit ”a” CP, totul cu aplic art.38 CP, de art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP, cu aplic. art.77 lit ”a” CP, totul cu aplic art.38 CP, de art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP, cu aplic. art.77 lit ”a” C.P,totul cu aplic art.38 CP (B. A. N.) și prev. de art. art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP, cu aplic. art.77 lit ”a” CP, totul cu aplic art.38 CP, art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP, cu aplic. art.77 lit ”a” CP, totul cu aplic art.38 CP, de art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP cu aplic. art.77 lit ”a” CP, totul cu aplic art.38 CP, de art 228 al. 1, 229 alin 1 lit ”b” și ”d” CP, cu aplic. art.77 lit ”a” CP, totul cu aplic art.38 CP (P. I. V.).
Potrivit art. 208 alin. 2 și 4 CPP instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.
Prin referatul din data de 29.01.2015 emis de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, s-a propus arestarea preventivă a inculpaților S. N., B. A. N., P. I. V. și Baneaș D. D., pe o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea penală nr.4/29.01.2015 emisă de Judecătoria Timișoara, în temeiul dispozițiilor art. 226 CPP raportat la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e) și art. 223 alin. 1 lit. a și alin. 2 CPP, s-a admis propunerea de arestare preventivă formulată de P. de pe lângă Judecătoria Timișoara și în consecință, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților S. N., B. A. N. și P. I. V. pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 29.01.2015 și până la data de 27.02.2015 inclusiv, iar, în temeiul art. 227 alin.1 CPP raportat la art. 202 alin. 1, 2, 3 și 4 lit. e) CPP a fost respinsă propunerea de arestare preventivă privind inculpatul Baneaș D. D..
Prin decizia penală nr. 47/02.02.2015 a Tribunalului T. s-a respins ca nefondată contestația formulată de inculpați împotriva Încheierii 4/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar_ .
Prin încheierea penală din data de 25.02.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, în temeiul art. 207 alin. 2 CPP s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpați și, în temeiul art. 207 alin. 4 CPP raportat la art. 207 alin. 6 CPP, s-a dispus menținerea stării de arest a acestora, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Prin încheierea penală din data de 23.03.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara, în temeiul art. 207 alin. 2 CPP s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luate față de inculpați și, în temeiul art. 207 alin. 4 CPP raportat la art. 207 alin. 6 CPP, s-a dispus menținerea stării de arest a acestora, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii sa fie verificată înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.
Prin decizia penală nr.133/CR/30.03.2015 a Tribunalului T., în baza art. 4251 al.7 pct.1 lit. b CPP, s-a respins ca nefondată contestația formulată de inculpații Sphar N. și P. I. V. împotriva încheierii penale din data de 23.03.2015 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Timișoara
I. În ceea ce privește verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive luate față de inculpatul S. N. instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 202 CPP scopul măsurilor preventive este acela de asigura buna desfășurare a procesului penal, precum și împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la urmărirea penală, de la judecată, ori de la executarea pedepsei.
Sub aspectul acestei condiții, instanța a avut în vedere următoarele împrejurări, care rezultă din probele administrate în faza de urmărire penală:
Prin ordinea publică se înțelege acea caracteristică a unei societăți în care domină siguranța, securitatea, respectul față de drepturile cetățenilor și care presupune existența unor măsuri care să asigure funcționarea normală a sistemului, menținerea liniștii cetățenilor și a respectării drepturilor acestora, astfel că, ori de câte ori săvârșirea unei fapte penale pune în pericol această ordine publică, organele judiciare trebuie să acționeze prompt pentru înlăturarea stării de pericol.
Pericolul concret pentru ordinea publică are un sens mai larg și presupune o rezonanță a faptei în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor astfel de persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient.
Condiția pericolului pentru ordinea publică trebuie analizată în concret, raportat atât la circumstanțele personale ale inculpatului, cât și la circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, fără ca aceste categorii de circumstanțe să fie ierarhizate în vreun fel.
Astfel, cu privire la inculpatul S. N., instanța a constatat că gravitatea faptelor săvârșite reiese din împrejurările și din modul de comitere a faptelor, acestea fiind comise la un interval scurt de timp, pe timp de noapte, în urma unei atente organizări împreună cu alte persoane, a unui plan de acțiune, sens în care foloseau pentru pătrunderea în societățile comerciale obiecte dure, baros, ba chiar un topor, schimbau autoturismele cu care se deplasau și își acopereau fețele pentru a nu putea fi recunoscuți, toate acestea pentru a face dificilă identificarea lor. Se reține cu privire la inculpatul S. N. că acesta a suferit anterior condamnări, majoritatea pentru fapte de aceeași natură, îndreptate împotriva patrimoniului.Totodată, inculpatul a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat. Instanța constată că acesta a săvârșit prezentele infracțiuni de furt calificat în stare de recidivă. Faptul că după multiplele condamnări, după aplicarea unei amenzi administrative pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat inculpatul se află din nou în postura ca față de acesta să existe probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă a săvârșirii a patru infracțiuni de furt calificat dovedește cu prisosință disprețul pe care acesta îl manifestă față de normele legale, lăsarea sa în liberate echivalând cu încurajarea acestuia de a săvârși alte infracțiuni de aceeași natură. De asemenea, instanța apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului S. N. ar putea încuraja și alte persoane să comită fapte asemănătoare, crearea în rândul opiniei publice sau în rândul unei colectivități determinate a unui sentiment de insecuritate și chiar scăderea încrederii publicului în eficiența actului de justiție și lipsa de reacție promptă a organelor judiciare.
Față de cele arătate, măsura arestării preventive a inculpatului este proporțională cu gravitatea acuzație (atât natura infracțiunii contra patrimoniului, cât și numărul mare al acestora ce dovedesc existența unui mod de viață dedicat săvârșirii de infracțiuni) și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea măsurii, acela de izolare cât mai rapidă a inculpatului de restul societății, pentru a-l împiedica pe acesta să comită, în continuare, infracțiuni de natură similară. Față de faptele pentru care există suspiciunea rezonabilă că le-ar fi săvârșit, instanța consideră că interesul individual al inculpatului trebuie să fie subsumat interesului public, în condițiile în care acesta prin conduita sa a dovedit că nu înțelege că drepturile sale trebuie să fie exercitate cu respectarea drepturilor celorlalți actanți ai vieții sociale.
II. Cu referire la îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 223 CPP, față de durata reținerii și arestării preventive și atitudinea procesuală a inculpaților B. A. N. și P. I. V., care, în faza de urmărire penală au recunoscut comiterea faptelor, instanța a apreciat că doar condiția privind pedeapsa cu închisoarea de 5 ani sau mai mare prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este îndeplinită, dar nu și cea de-a doua condiție, referitoare la existența unor probe certe că lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol pentru ordinea publică. Starea de pericol trebuie dedusă din datele existente în cauză privitoare atât la împrejurările și modul de desfășurare a activității infracționale, cât și la comportamentul și antecedentele penale ale inculpaților.
Astfel, instanța a reținut că inculpații B. A. N. și P. I. V. au avut un comportament sincer în fața autorităților judiciare, recunoscând în faza de urmărire penală săvârșirea faptelor descrise în rechizitoriu, iar pericol pentru ordinea publică scade odată cu trecerea timpului.
Instanța a apreciat că deși fapta de furt calificat este de o gravitate sporită, față de circumstanțele personale ale inculpaților B. A. N. și P. I. V., nu mai este îndeplinită condiția prevăzută de art. 223 alin. II teza finală CPP. Deși este urmarea unei aprecieri subiective, evaluarea pericolului inculpaților B. A. N. și P. I. V. pentru ordinea publică se bazează pe criterii obiective, chiar dacă acestea nu sunt strict cuantificabile. În aplicarea art. 5 din CEDO, dispozițiile art. 202 CPP stabilesc cu titlu de generalitate criteriile de alegere a măsurii preventive, acestea constituind, implicit, și criterii de apreciere a pericolului pentru ordinea publică.
Față de scopul măsurilor preventive, de criteriile prevăzute de art. 202 CPP ce trebuie avute în vedere în cazul menținerii unei astfel de măsuri, instanța apreciază că luarea altei măsuri preventive față de cei doi inculpați, neprivative de libertate, răspunde cerințelor de asigurare a unei bune desfășurări a procesului penal. În același sens se va avea în vedere practica constantă a CEDO în sensul că, potrivit art. 5 paragraf 3 din Convenție, autoritățile trebuie să ia în considerare măsuri alternative arestării preventive, întrucât detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală, iar ea nu trebuie să se prelungească dincolo de limitele rezonabile, independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă (Hot. Wemhoff c. Germaniei/ 27.06.1968), iar instanțele interne trebuie să respecte prezumția de nevinovăție atunci când analizează necesitatea arestării preventive a unui acuzat și că menținerea în detenție nu poate fi folosită pentru a anticipa aplicarea unei pedepse privative de libertate, sprijinindu-se în mod esențial și abstract pe gravitatea faptelor comise (Pastouria & G., Letellier & Franța).
De asemenea, instanța a avut în vedere că reacția opiniei publice nu este un temei absolut pentru lipsirea de libertate a unei persoane, fiind acceptată doar în circumstanțe excepționale și în măsură să demonstreze că punerea în libertate a unei persoane ar tulbura într-adevăr ordinea publică, ceea ce nu mai este cazul în speță, față de timpul scurs de la luarea măsurii arestării preventive (în data de 29.01.2015) și față de atitudinea celor doi inculpați, neexistând nici indicii privind reluarea activității infracționale, încercarea de a influența desfășurarea anchetei penale sau sustragerea de la judecată. Simplul fapt că cei doi inculpați au fost sancționați administrativ pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt în stare de minorat (inculpatul B. A. N. prin ordonanța nr. 6105/2011 din 22.05.2012 a parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, iar inculpatul P. I. V. prin ordonanța nr. 8194/2008 din 03.06.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara) nu poate duce la concluzia că punerea lor în liberate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Împotriva acestei încheieri a formulat contestație inculpatul S. N., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 22.04.2015, sub număr de dosar asociat, respectiv_ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
Examinând încheierea contestată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, însă în limitele sesizării (respectiv doar raportat la persoana contestatorului), tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, încheierea Judecătoriei Timișoara raportat la inculpatul S. N. fiind temeinică și legală.
Așa cum în mod corect s-a reținut de către prima instanță, și tribunalul constată că în cauză măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, iar menținerea acestei măsuri în continuare este justificată de subzistența temeiurilor care au determinat luarea acesteia, respectiv îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute de art.223 alin.2 C.p.p. rap .la art. 202 alin.1,3 C.p.p.
Astfel, se observă că din probele administrate în cauză rezultă suficiente indicii rezonabile referitoare la posibilitatea ca inculpatul să fi comis fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu închisoarea de 5 ani, iar, atât prin raportare la natura și împrejurările concrete de săvârșire a presupuselor fapte imputate, cât și, în special, la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, lăsarea acestuia în libertate prezintă în mod evident un pericol concret pentru ordinea publică, privarea sa de libertate apărând în continuare ca necesară pentru înlăturarea acestuia.
În acest sens, tribunalul apreciază că starea de pericol pe care o prezintă lăsarea inculpatului în libertate este reliefată în mod evident, pe de o parte, de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care este cercetat inculpatul, respectiv sustragere de bunuri din incinta unor spații comerciale, pe timp de noapte, acționând împreună cu alte persoane, în mod coordonat, după o pregătire prealabilă constând în procurarea instrumentelor necesare pentru asigurarea unor căi de acces (baros, topor), precum și a unor obiecte vestimentare cu care să-și ascundă fața pentru a nu putea fi identificați, iar, pe de altă parte, de perseverența inculpatului în comiterea unor infracțiuni de același gen, în condițiile în care este vorba de 4 acte materiale similare, presupus săvârșite într-un interval scurt de timp (mai puțin de o lună), după ce anterior inculpatul mai executase alte pedepse, majoritatea pentru fapte de aceeași natură, și fusese și sancționat administrativ pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat.
Această perseverență infracțională deosebită manifestată de inculpat, care a săvârșit presupusele fapte, deși anterior beneficiase în mod repetat de clemența organelor judiciare și cunoștea consecințele implicării în activități infracționale, evidențiază că acesta are un fond infracțional accentuat care nu a putut fi corectat până în prezent și evocă pericolul concret pe care îl reprezintă lăsarea acestuia în libertate, asupra acestuia planând în mod evident pericolul de săvârșire de noi infracțiuni similare, în condițiile în care sustragerea de bunuri apare, nu ca un incident izolat, ci ca un mod de viață al inculpatului.
Ca atare, este evident că se impune o reacție fermă a autorităților pentru a proteja comunitatea în fața unor astfel de comportamente antisociale, interesul public ca inculpatul să rămână în arest preventiv fiind prioritar celui particular de a fi cercetat în libertate.
Împrejurarea că inculpatul dorește să achite prejudiciul reprezintă un element care va fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, însă nu este de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate a fost înlăturat, și nici nu poate justifica punerea sa în libertate la acest moment procesual.
Pentru motivele expuse, în vederea asigurării bunei desfășurări a procesului penal și pornind de la nevoia protejării interesului public în fața unor conduite vădit antisociale, tribunalul apreciază că măsura arestării dispuse în cauză apare ca necesară și proporțională cu gravitatea acuzației și scopul urmărit, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca, baza art. 275 alin. 2 C.p.p., să oblige inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Totodată, se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. rap. la art.206 C.p.p., respinge, ca nefondată, contestația declarată de contestatorul inculpat S. N. împotriva încheierii penale pronunțate de Judecătoria Timișoara la data de 16.04.2015 în dosarul nr._ 15.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red./Tehored. - A.C.Ț.
5 ex./14.05.2015
PI – jud. Timișoara, jud. N. C.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 42/2015.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
