Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 427/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 427/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 427/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.427/C..
Ședința publică din data de 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol judecarea contestației declarate de contestatorul condamnat F. F. D. împotriva sentinței penale nr.1794/24.07.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat C. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
D-na avocat Mbon A. Bienvenue, în substituirea avocatului desemnat din oficiu O. V., solicită a se lua act de încetarea delegației sale și a i se acorda onorariu parțial, raportat la munca prestată.
Având în vedere împuternicirea avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, instanța constată încetată delegația de asistență juridică obligatorie a doamnei avocat O. V..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul ales al petentului condamnat solicită admiterea cererii de liberare condiționată, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, petentul a executat fracția, a avut un comportament adecvat, nu are antecedente penale, acestea reținându-se pentru o faptă concurentă, care face parte din contopire, a muncit și a obținut rezultate bune n muncă, execută pedeapsa în regim deschis și, consideră că petentul a înțeles consecințele negative ale faptelor sale; totodată, arată că hotărârea atacată este nelegală și sub aspectul stabilirii unui termen de rediscutare mai lung decât cel propus de către penitenciar în condițiile în care este vorba de o cale de atac promovată de petent și, deci, de o agravare a situație juridice în propria cale de atac.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingerea contestației ca neîntemeiată, în mod corect prima instanță a apreciat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată întrucât este la prima analiză iar pedeapsa în totalitate expiră la data de 18.01.2018.
Contestatorul solicită admiterea cererii de liberare condiționată, precizând că a prestat muncă pe timpul detenției inclusiv în perioada de amânare acordată de prima instanță.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1794/24.07.2015 pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 587 alin. 1 C. proc. pen., rap. la art. 59 C. pen. 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, a respins ca neîntemeiată cererea de liberarecondiționată formulată de petentul condamnat F. F. D., în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, în executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2094/2014 pronunțată de Judecătoria A..
În temeiul art. 587 alin. 2 C. proc. pen., a stabilit că cererea sau propunerea de liberare condiționată va putea fi reînnoită după data de 20.10.2015.
În temeiul art. 275 alin. 2 C. proc. pen., a obligat petentul la plata sumei de 200 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 15.07.2015, petentul condamnat F. F. D. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a executat fracția de 2/3, că a avut un comportament adecvat, că nu a fost sancționat, că a fost evidențiat și că a beneficiat chiar și de permisie.
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare. În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța va face aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Potrivit art. 59 C. pen. 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Penitenciarul Timișoara a înaintat către Judecătoria Timișoara procesul verbal nr. J2/_ din 21.07.2015 care precizează următoarele:
Petentul condamnat F. F. D. se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2094/2014 a Judecătoriei A., iar executarea pedepsei a început la data de 23.01.2012 și urmează să expire la data de 22.01.2018.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1461 zile, din care, în cazul în care muncește 365 zile considerate executate pe baza muncii prestate și 1096 zile efectiv executate. Din acest punct de vedere comisia a constatat că a executat de la data de 23.01.2012 până la data de 21.07.2015, 1276 zile; a executat arest preventiv 0 zile; executate ca urmare a muncii prestate 187 zile; total zile câștigate și executate 1463.
Instanța a mai reținut că petentul se află la prima analiză și comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată, stabilind termen pentru reanalizare după data de 20.08.2015.
Din caracterizarea întocmită petentului condamnat rezultă că pe parcursul executării pedepsei a manifestat un comportament constant pozitiv în acord cu normele penitenciare, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 16 ori și o dată cu permisiunea ieșirii din penitenciar, a participat activ la programe și activități de reintegrare socială, a participat la activități productive de tip deservire și prestări servicii din august 2012 până în prezent, obținând rezultate bune în muncă.
Analizând cererea petentului condamnat, prin prisma condițiilor legale necesare privind liberarea condiționată, instanța reține următoarele:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
F. F. D. a fost condamnat de Judecătoria A. la pedeapsa de 6 ani (2192 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1461 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 23.01.2012, iar până în data de 21.07.2015 a executat 1463 zile, din care 1276 zile efectiv executate, a executat arest preventiv 0 zile și 187 zile considerate executate ca urmare a muncii prestate, astfel încât instanța constată că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului F. F. D. rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a participat activități productive de tip deservire și prestări servicii din august 2012 până în prezent, obținând rezultate bune în muncă, considerându-i-se executate ca urmare a muncii prestate 187 zile, așadar și această condiție este îndeplinită.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Instanța a constatat că potrivit caracterizării întocmite de către comisie, petentul a manifestat un comportament constant pozitiv în acord cu normele penitenciare, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 16 ori și o dată cu permisiunea ieșirii din penitenciar.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în vedere în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
În mod constant, literatura de specialitate a apreciat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați. Această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, petentul condamnat a manifestat un comportament constant pozitiv în acord cu normele penitenciare, a participat activ la programe și activități de reintegrare socială.
Cu toate acestea, nu trebuie pierdut din vedere că pedeapsa are și caracter represiv, respectiv tocmai izolarea de societate a celui condamnat pentru o perioada de timp ce variază în funcție de criteriile de individualizare ale pedepsei.
În cazul de față, petentul F. F. D. a fost condamnat la o pedeapsa de 6 ani închisoare, considerându-se deci, în funcție de toate criteriile de individualizare legale, că aceasta este perioada de timp necesară pentru a se realiza toate funcțiile pedepsei și pentru ca aceasta să-și atingă scopul.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal, urmând să respingă ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată F. F. D..
Conform art. 587 alin. 2 C. proc. pen., ținând seama și de data la care va expira durata pedepsei, instanța a stabilit un termen de reiterare a cererii după data de 20.10.2015, termen considerat ca fiind necesar pentru reanalizarea condițiilor legale de acordare a liberării condiționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație petentul F. F. D., cererea acestuia fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 12.08.2015 sub același număr de dosar.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, în ziua judecății.
Examinând sentința contestată atât prin prisma motivelor invocate oral în fața instanței, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1968 – aplicabil prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți, și se interpretează prin raportare și la comportamentul anterior al acestuia evidențiat de eventuale antecedente penale.
În cauză, deși condițiile referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cele ce privesc implicarea în activități productive și disciplina sunt îndeplinite, prin raportare la implicarea relativ redusă în cursul anilor 2013 și 2015 în programe educaționale (4 programe, respectiv 3 programe) precum și la perseverența infracțională de care petentul a dat dovadă (acesta suferind două condamnări pentru comiterea de infracțiuni grave: contrabandă și tâlhărie, pedepsele aplicate fiind în prezent contopite), analizate prin raportare la faptul că petentul este la prima analiză, iar regula o reprezintă executarea integrală a pedepsei, liberarea condiționată fiind excepția, tribunalul apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că durata din pedeapsa aplicată executată până în prezent – fracția minimă de 2/3 din pedeapsă, nu a fost suficientă pentru a realiza scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, astfel că a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată.
Totodată, prin raportare la aceleași considerente, precum și la perioada executată până în prezent și restul rămas de executat, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul de 20.10.2015, fixat pentru reînnoirea cererii, apare ca necesar pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Sub acest aspect, tribunalul subliniază, contrar opiniei apărătorului petentului, că, în conformitate cu disp. art. 587 al.2 C.p.p., stabilirea termenului de rediscutare, în situația în care instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile acordării liberării condiționate, este atributul exclusiv al acesteia, în raport de condițiile neîndeplinite până la acel moment, singura limită fiind a nu se depăși 1 an, nefiind însă ținută în nici un mod de cel propus de comisia de analiză din penitenciar. Nu putem vorbi în această situație nici de o agravare a situației petentului în propria sa cale de atac întrucât cererea adresată Judecătoriei Timișoara nu reprezintă o cale de atac împotriva procesului-verbal întocmit de comisia de liberări condiționate din penitenciar, ci o cerere de acordare a liberării condiționate, independent de propunerea nefavorabilă a acesteia, în cadrul căreia instanța de judecată este suverană în a face aprecieri cu privire la îndeplinirea sau nu a condițiilor, precum și cu privire la durata termenului de rediscutare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 50 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariu parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu (d-na avocat O. V. L. – delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/27.08.2015), a cărei delegație a încetat prin prezentarea apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul F. F. D. împotriva sentinței penale nr.1794/24.07.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 50 lei din fondurile MJ către Baroul T., reprezentând onorariu parțial cuvenit avocatului desemnat din oficiu (d-na avocat O. V. L. – delegație pentru asistență juridică obligatorie nr._/27.08.2015), a cărei delegație a încetat prin prezentarea apărătorului ales.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.09.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehored. V.D.
5 ex./28.09..2015
PI – jud. Timișoara, jud. G. G.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 426/2015.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
