Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte. Art. 183 C.p.. Sentința nr. 392/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 392/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 27-05-2014 în dosarul nr. 392/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr.392/2014
Ședința publică de la 27 Mai 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei penale privind pe inculpatul O. I., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în stare de provocare, prev. de art.183 din C.pen. din 1969 cu aplicarea art.73 lit.b din C.pen. din 1969 și art.5 alin.1 din C.pen.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 23 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr.817/301/P/2013 emis la data de 07.03.2014, înregistrat pe rolul Tribunalului T. la data de 12.03.2014 sub nr._, inculpatul O. I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirii infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, în stare de provocare, prev. de art.183 din C.pen. din 1969 cu aplicarea art.73 lit.b din C.pen. din 1969 și art.5 alin.1 din C.pen.,
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în noaptea de 22.09.2013, în jurul orei 0430, în timp ce se afla la domiciliul său situat în localitatea Ohaba-F. din județul T. și încerca să-l scoată afară din locuința sa pe numitul F. A., concubinul cumnatei sale, care a provocat scandal, l-a amenințat cu acte de violență și totodată refuza să părăsească imobilul, în pragul ușii de la ieșire l-a împins și lovit pe acesta cu pumnul în zona feței, agresiune fizică ce a avut ca urmare dezechilibrarea victimei F. A., căderea pe spate și lovirea cu capul de un dulap, iar apoi de betonul terasei, urmată de decesul acesteia în scurt timp chiar la fața locului din cauza traumatismului cranio-cerebral soldat cu hematom subdural și hemoragie.
Analizând materialul probator administrat în cele două faze ale procesului penal, instanța reține următoarea situație de fapt:
În seara de 21.09.2013, inculpatul O. I. împreună cu soția sa O. L., cu cumnata sa S. D. și concubinul acesteia, victima F. A., s-au deplasat de la locuința inculpatului la domiciliul mamei sale din același . ziua de naștere, unde inculpatul O. I. și victima F. A. au consumat băuturi alcoolice până pe la miezul nopții. După ce au revenit la domiciliul inculpatului, cei doi au continuat să consume țuică până în jurul orei 0430 noaptea, împreună cu ei stând și povestind și soția și cumnata inculpatului. La un moment dat, victima F. A. s-a supărat pe concubina sa S. D., a început să o înjure, să o amenințe și a încercat să o lovească, însă aceasta s-a dus lângă sora ei O. L.. Atât inculpatul, cât și soția acestuia au încercat să-l calmeze, însă acesta a continuat să provoace scandal, înjurându-i și amenințându-i pe toți cu acte de violență. În acest context, inculpatul O. I. i-a cerut să se calmeze și să meargă la culcare, însă victima F. A. a continuat cu injuriile și amenințările. Atunci inculpatul O. I. i-a cerut acestuia să plece de la el din casă, solicitare la care însă victima nu s-a conformat. În consecință, inculpatul a încercat să-l scoată pe F. A. cu forța, luându-l de braț și împingându-l afară din cameră, pe hol, după care spre ușa de la ieșire din casă. Ajuns la această ușă, deoarece victima se ținea cu o mână de tocul ușii respective refuzând în continuare să părăsească locuința, spunând că el nu iese afară din casă de la inculpat fără concubina sa care însă nu avea de gând să-l urmeze, inculpatul O. I., tulburat fiind de comportamentul acestuia, s-a enervat și l-a împins, lovindu-l totodată cu pumnul sau dosul palmei în față. În urma acestor agresiuni fizice, victima F. A. a căzut peste pragul ușii, pe spate, iar în cădere a dat mai întâi cu capul de un dulap, după care s-a lovit cu capul de betonul terasei din fața ușii, rămânând cu corpul afară din hol, pe terasa de beton, culcat pe lateral, cu un picior peste pragul ușii de la ieșirea din casă iar cu celălalt sub el.
Observând că victima a rămas nemișcată, nemaiputând respira, și că a început imediat să-i curgă sânge din cap și pe nas, inculpatul s-a speriat și l-a sunat pe șeful de post din localitatea B., martorul Nandroni I.-D., după care, la indicațiile acestuia din urmă, a apelat serviciul de urgență 112 și a chemat Ambulanța. Echipajul medical de la SMURD, care a sosit primul la fața locului, a încercat resuscitarea victimei, însă fără rezultat, F. A. fiind declarat decedat la ora 0648 de către medicul de pe Ambulanța de la Lugoj, ce a venit ulterior la fața locului.
Potrivit concluziilor raportului medico-legal de necropsie nr.446/A3/23.09.2013(filele 47-48) întocmit în cauză de Institutul de Medicină Legală Timișoara, moartea numitului F. A. a fost de natură violentă și a fost cauzată de traumatismul cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, hemoragie leptomeningeală și hemoragie ventriculară.
Conform disp. art. 183 C.p. din 1969, infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte se poate realiza prin orice acțiune sau inacțiune prin care se aduce atingere integrității corporale sau sănătății unei persoane și care produce însă un rezultat mai grav decât cel urmărit sau acceptat de făptuitor, respectiv moartea victimei.
Această infracțiune se regăsește și în noul cod penal, fiind incriminată în art. 195 rap. la art. 193 C.p.
Raportat la materialul probator administrat în cauză, instanța constată că fapta inculpatului O. I. de a împinge, iar apoi lovi cu pumnul în zona feței pe victima F. A., care a determinat căderea acesteia și lovirea cu capul de beton, provocându-i un trumatism cranio-cerebral, care a condus la decesul acesteia, întrunește, din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.183 C.p. din 1969 (actualmente art.195 rap. la art. 193 al.1,2 C.p.).
La stabilirea vinovăției inculpatului, instanța are în vedere în primul rând declarațiile acestuia, care a adoptat o poziție sinceră pe parcursul întregului proces penal, recunoscând, atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.
Inculpatul a arătat că victima F. A. era concubinul cumnatei sale și în seara și noaptea respectivă au consumat împreună băuturi alcoolice, la domiciliul său din Ohaba F.. La un moment dat, în jurul orelor 04:00 dimineața, victima a devenit agresivă, a început să se certe cu concubina sa, să o înjure, să o amenințe, intenționând chiar să o lovească. Respectiva femeie s-a speriat și s-a ascuns după un pat din încăpere, iar inculpatul și soția sa au încercat să-l liniștească pe F. A.. Acesta a continuat însă cu atitudinea agresivă, amenințându-i pe toți, context în care, având în vedere și trecutul violent al victimei, inculpatul i-a solicitat să părăsească imobilul. Având în vedere refuzul acestuia, inculpatul a deschis ușa de la cameră și a împins victima afară pe hol spre ușa de ieșire din imobil. Acolo victima a refuzat din nou să iasă și s-a prins cu mâna de tocul ușii, context în care inculpatul, pe fondul acelui conflict și a consumului de alcool, l-a împins cu forță și totodată l-a lovit cu pumnul în zona feței. În urma acestor acțiuni ale inculpatului, victima s-a dezechilibrat și a căzut pe spate, lovindu-se cu capul de un dulap, iar apoi de betonul terasei. Victima a rămas întinsă la pământ, curgându-i sânge din nas și de la cap, iar inculpatul, văzând starea acestuia, a apelat imediat pe șeful de post din localitate, iar apoi serviciul de urgență 112, solicitând o ambulanță, care s-a deplasat la fața locului, însă a constatat decesul victimei.
La soluționarea cauzei instanța va lua în considerare și declarațiile martorelor S. D., concubina victimei și cumnata inculpatului, și O. L., soția inculpatului, prezente la locul incidentului, care se coroborează integral cu declarațiile inculpatului. Ambele martore au confirmat scandalul provocat de victimă în locuință și faptul că acesta a refuzat în permanență să părăsească casa la cererea expresă a inculpatului și au arătat că după scurt timp de la ieșirea inculpatului și victimei în hol, unde însă nu au mai văzut efectiv ce s-a întâmplat, inculpatul O. I. a intrat în cameră la ele, speriat fiind, ocazie cu care le-a spus că l-a împins și lovit pe F. A. iar acesta a căzut și s-a lovit cu capul de beton și că-i curge sânge. Martora S. D. a mai arătat totodată că în timp ce ea stătea cu sora ei O. L. în cameră, la un moment dat l-a auzit pe F. A. cum îi spunea inculpatului O. I. că el nu pleacă fără ea după care, a auzit un zgomot ce provenea de la căzătura lui F. A. pe beton în timp ce inculpatul îi tot cerea să iese afară din casă. Ambele martore au confirmat de asemenea faptul că după incident, inculpatul a sunat la poliție și i-a recunoscut șefului de post Nandroni I.-D. ce a făcut.
Totodată, instanța va avea în vedere și declarațiile martorului Nandroni I.-D., care a confirmat cele relatate de inculpat, respectiv faptul că, în noaptea de 22.09.2013, în jurul orei 0517, a fost sunat pe telefonul mobil de acesta, care i-a relatat că i-a dat un pumn în față lui F. A., iar acesta a căzut și s-a lovit cu capul de beton, după care a început să plângă și să-i spună că victima horcăie și respiră din ce în ce mai greu. Martorul a mai arătat că atunci când a ajuns la fața locului, a observat cum victima era căzută și întinsă pe betonul din fața ușii de acces în locuință, cu piciorul stâng pe treaptă iar cu cel drept sub el, precizând apoi că sub capul victimei a sesizat că era o pată de sânge.
Existența infracțiunii este confirmată și de procesul-verbal de cercetare la fața locului întocmit la data de 22.09.2013 și planșele foto realizate cu această ocazie, care atestă faptul că, pe beton, lângă cadavrul victimei, care prezenta urme de violență pe frunte și sub ochi precum și urme de sânge în jurul nasului și al gurii, au fost descoperite, fixate și ridicate urme de materie de culoare brun roșcată. Totodată, declarațiile persoanelor audiate în cauză se coroborează cu buletinul de analiză nr.51/2013(filele 62-63) întocmit de IML Timișoara în urma constatării tehnico-științifice biocriminalistice dispusă de procuror, din conținutul căruia rezultă că petele de culoare brun-roșcată identificate pe beton lângă cadavrul victimei sunt pete de sânge uman, ana-liza biocriminalistică certificând astfel faptul că, după ce a fost lovit în față de inculpat, a căzut și s-a lovit cu capul de beton, exact în locul în care s-au descoperit respectivele pete de sânge, sânge ce a început să-i curgă victimei de la cap imediat după impactul cu betonul, astfel cum de altfel recunoaște inclusiv inculpatul că s-a întâmplat, sânge care de asemenea, a rămas și pe capul cadavrului, în spate, pe păr, astfel cum se poate observa în foto 26-28 din planșa mai sus menționată.
În ceea ce privește comportamentul victimei F. A., pe lângă declarațiile inculpatului și ale celor două martore, instanța va avea în vedere și fișa de cazier judiciar a acestuia, din care rezultă că acesta a suferit anterior două condamnări la pedeapsa închisorii de 5 ani și 6 luni și 20 ani închisoare, pentru infracțiuni de violență (viol, lipsire de libertate și omor), precum și declarația martorului C. R. I., care a arătat că, cu câteva zile înainte de incident, pe fondul consumului de alcool, F. A. a început să-l înjure fără motiv, iar apoi a început să o agreseze pe concubina sa și să-l lovească pe martor, care a intervenit în apărarea acesteia.
La stabilirea vinovăției inculpatului instanța va ține seama și de împrejurarea că între activitatea desfășurată de acesta și rezultatul produs există un raport de cauzalitate, fiind evident că acțiunea inculpatului de împingere și lovire a victimei cu pumnul în față a fost cea care a condus la dezechilibrarea victimei, căderea acesteia pe spate și lovirea cu capul de beton, impactul dintre capul victimei cu betonul producând imediat un traumatism cranio-cerebral soldat cu hematom subdural, hemoragie leptomeningeală și hemoragie ventriculară, ce au condus în final la decesul acesteia. În acest sens pot fi observate concluziile raportului medico-legal de necropsie nr. 446/A3/23.09.2013, din care rezultă că moartea numitului F. A. a fost de natură violentă și s-a datorat hematomului subdural, hemoragiei leptomeningeale și hemoragiei ventriculare, în cadrul unui traumatism cranio-cerebral. Leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire cu și de corpuri/planuri dure. Moartea poate data din data de 22.09.2013.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat sub forma intenției depășite. El a avut reprezentarea faptului că lovește victima și ca prin actele sale îi va provoca acesteia suferințe fizice sau leziuni traumatice, rezultat pe care l-a urmărit, însă s-a produs moartea acestuia, rezultat care-i poate fi imputat inculpatului sub forma culpei simple întrucât nu l-a prevăzut, deși, raportat la situația concretă ( starea de ebrietate a victimei, locul în care a împins și lovit victima, și anume chiar în pragul ușii care nu era la același nivel cu terasa de la ieșire) putea și trebuia să-l prevadă.
Procurorul a apreciat că în favoarea inculpatului se impune reținerea circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit.b C.p. din 1969, respectiv săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări determinate de comportamentul victimei, care, cunoscut cu un trecut violent, i-a înjurat atât pe inculpat, cât și pe soția și cumnata acestuia, i-a amenințat cu moartea, iar apoi a refuzat să părăsească locuința acestuia.
Raportat la întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța împărtășește punctul de vedere al procurorului cu privire la acest aspect, apreciind că este evident că conduita victimei din acea noapte – care a înjurat și amenințat cu acte de violență atât pe inculpat, cât și pe soția și cumnata acestuia –, coroborată că trecutul violent al victimei (acesta a suferit o condamnare anterioară pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor), precum și cu refuzul acestuia de a părăsi locuința inculpatului, reprezintă un act provocator, ce a fost de natură a genera inculpatului o stare de puternică tulburare și emoție, sub impulsul căreia a săvârșit fapta ilicită.
Deși sesizarea instanței s-a realizat în data de 13.03.2014, procurorul a avut în vedere dispozițiile Codului penal din 1969, iar nu ale codului penal în vigoare, apreciind că sunt mai favorabile inculpatului. Or, prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute de art.183 C.p. din 1969 și art. 195 rap. la art. 193 C.p., la circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prev. de art. 73 al.1 lit.b din C.p. din 1969 și art. 75 al.1 lit.a C.p., precum și, în special, la efectele acesteia raportat la limitele de pedeapsă, și instanța apreciază că dispozițiile codului penal din 1969 sunt mai favorabile inculpatului, minimul pedepsei fiind mai mic conform dispozițiilor Codului penal din 1969, astfel că, având în vedere și decizia nr.265/06.05.2014 a Curții Constituționale, acesta va fi aplicat integral, ca lege penală mai favorabilă.
Pentru aceste considerente, instanța va dispune condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa prin actul de sesizare, urmând ca la individualizarea judiciară a pedepsei ce urmează a-i fi aplicată să țină seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.p., respectiv gradul de pericol social al faptei comise, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Astfel, instanța are în vedere că fapta inculpatului prezintă un grad ridicat de pericol social, prin actele sale numitul O. I. aducând o atingere gravă relațiilor sociale referitoare la ocrotirea dreptului oricărei persoane la viață.
În ceea ce privește persoana inculpatului, instanța reține că acesta are antecedente penale, care nu atrag însă starea de recidivă întrucât s-a împlinit termenul de reabilitare (două condamnări în anii 1992 și 1994 pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt calificat), este căsătorit și are 4 copii, dintre care unui minor. Pe parcursul procesului penal a manifestat o atitudine corectă, a recunoscut săvârșirea faptei încă din faza de urmărire penală și s-a prezentat la toate termenele de judecată. În acest context instanța apreciază că atitudinea procesuală manifestată de acesta în fața instanței de judecată denotă o manifestare a regretului raportat la comportamentul antisocial dovedit anterior, ceea ce imprimă faptei comise o periculozitate mai redusă.
Referitor la împrejurările producerii incidentului, instanța apreciază totodată că nu se poate face abstracție de starea de ebrietate în care se aflau și inculpatul și victima, stare care în mod evident a slăbit capacitatea acestora de a înțelege semnificația actelor lor.
Prin raportare la toate aceste criterii, precum și la circumstanța atenuantă a provocării, prev. de art. 73 lit.b C.p. din 1969 reținută în favoarea inculpatului, instanța apreciază că, în vederea atingerii scopului pedepsei așa cum acesta este stabilit prin dispozițiile art.52 C.p., observând și prevederile art.76 alin.1 lit.b C.p., apare ca fiind suficientă și adecvată aplicarea unei sancțiuni privative de libertate coborâtă sub minimul special, respectiv 3 ani si 6 luni închisoare.
Instanța va face aplicarea dispozițiilor art.71 C.p. referitoare la pedeapsa accesorie, urmând ca inculpatului să-i fie interzisă, pe durata executării pedepsei, exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a teza a II-a și b C.p. Instanța apreciază că interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și a dreptului de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, este justificată în privința inculpatului întrucât comportamentul acestuia, explicat prin fapta săvârșită, nu poate fi compatibil cu ocuparea unor astfel de funcții.
În ceea ce privește individualizarea modalității de executare a pedepsei aplicate inculpatului, ținând seama de vârsta acestuia, de situația familială, de toate împrejurările de fapt în care fapta a fost săvârșită, de conduita adoptată pe parcursul procesului, prezentându-se la toate termenele de judecată și recunoscând fapta comisă, constatând că și celelalte condiții prevăzute de art.861 C.p. sunt îndeplinite (în privința condamnărilor anterioare fiind incidente disp. art. 38 al.2 C.p. din 1969), instanța consideră că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia, motiv pentru care va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani și 6 luni, termen de încercare stabilit în condițiile prevăzute de art.862 C.p. din 1969, condamnarea în sine, condițiile impuse la suspendarea sub supraveghere, măsurile cărora va trebui să se supună și consecințele unei eventuale revocări a suspendării, îndeplinind scopul pedepsei de a constrânge și a-l reeduca pe condamnat.
Supravegherea inculpatului va fi încredințată Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul T., iar pe durata termenului de încercare inculpatul va fi obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art.863 alin.1 C.p. din 1969, urmând totodată să fie obligat și la prestarea unei activități neremunerate în folosul comunității, conform art. 863 alin.3 lit.a C.p. din 1969
În temeiul art.359 C.p.p.din 1968, instanța îi va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art. 864 C.p.din 1969, urmând ca, pe durata termenului de încercare, să se suspende și executarea pedepselor accesorii.
În ceea ce privește latura civilă a procesului penal, instanța reține că mama victimei, P. E., s-a constituit parte civilă în cauză cu suma 7000 euro daune morale, iar sora victimei, C. I., cu suma de 7.000 lei daune materiale și 3000 euro daune morale.
Potrivit dispozițiilor art.1349 alin.1 C.civ. orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile sau inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, urmând ca cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, să răspundă de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Totodată, potrivit art. 1357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.
Prin declarația dată în fața instanței de judecată, inculpatul a arătat că este de acord să achite suma solicitată cu titlu de daune materiale, însă în ceea ce privește sumele solicitate cu titlu de daune morale, a arătat că acestea sunt mari și el nu are posibilitatea financiară de a le achita.
În ceea ce privește daunele morale, instanța constată că inculpatul, prin fapta sa ilicită ce a determinat decesul unei persoane, datorită legăturilor personale existente între victimă și familia acestuia, a cauzat mamei și surorii victimei prejudicii de natură morală, constând în suferințele determinate de pierderea fiului, respectiv fratelui în împrejurări dintre cele mai nefericite, care trebuie reparate. Instanța apreciază însă că repararea acestui prejudiciu se realizează în mare măsură prin tragerea la răspundere penală a persoanei vinovate, prin pedeapsa aplicată acestuia, și doar într-o mică măsură prin acordarea de despăgubiri pecuniare. Ca atare, având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că despăgubirile pecuniare trebuie să asigure o anumită reparație, fără a se ajunge la îmbogățirea fără justă cauză a părților civile, ținând cont și de comportamentul provocator al victimei din acea noapte, instanța apreciază că sumele de 3000 euro pentru partea civilă P. și 1000 euro pentru partea civilă C. reprezintă o reparație echitabilă, niște sume mai mari, așa cum au solicitat cele două părți civile, fiind de natură a rupe respectivul echilibru.
Față de aceste considerente, precum și de documentele justificative depuse la dosar în ceea ce privește daunele materiale și declarația inculpatului, care nu a contestat cuantumul pretențiilor solicitate cu titlu de daune materiale, această declarație reprezentând o recunoaștere a acestor pretenții, în baza art.25 și art.23 C.p.p. raportat la art.1349, 1357 C.civ., va admite în parte acțiunile civile și, pe cale de consecință, va obliga inculpatul la plata sumelor de: 7.000 lei, daune materiale, și 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, daune morale, către partea civilă C. I. A., și 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății, daune morale, către partea civilă P. E.. Va respinge restul pretențiilor formulate ca nefondate.
În baza art. 162 C.p.p., va dispune restituirea către partea civilă P. E. a următoarelor obiecte, aparținând victimei, corpuri delicte la dosarul cauzei: geacă de culoare neagră, tricou de culoare albă cu dungi de culoare neagră dispuse orizontal, portofel de culoare neagră.
În baza art. 162 C.p.p., va dispune restituirea către inculpatul O. I. a următorului obiect: bluză cu mâneci lungi, de culoare roșie, cu guler albastru, prevăzută cu fermoar la nivelul gâtului.
În baza art. 4, 7 alin.1 din Legea nr.76/2008, va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul O. I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 C.p.p., va obliga inculpatul la 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Totodată, în baza art.276 al.1,2 C.p.p., va obliga inculpatul la plata către părțile civile C. I. A. și P. E. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, și va respinge în rest pretențiile formulate cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În temeiul art.183 C.p. din 1969, cu aplic. art. 73 lit.b C.p. din 1969, art. 76 alin. 1 lit. b C.p. din 1969 și art. 5 C.p., condamnă inculpatul O. I. - fiul lui E. și A., zis ˝N. Dubă˝, născut la data de 30.06.1967 în Lugoj, jud. T., domiciliat în . B., nr.322, jud. T., cetățenie română, studii 8 clase, CNP:_, posesor, la o pedeapsă de:
- 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Potrivit art. 71 C.p. din 1969 interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a teza a II-a și b C.p. din 1969.
În temeiul art.861 C.p. din 1969, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe o perioada de 5 ani și 6 luni, termen stabilit in condițiile art. 862 C.p.
În baza art.863 alin.1 C.p. obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul T., căruia i se încredințează supravegherea;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de existență.
În baza art.863 alin.3 lit.a C.p. din 1969, obligă inculpatul ca, pe durata termenului de încercare, să desfășoare o activitate neremunerată în folosul comunității, cu o durată de 80 de ore, într-una din locațiile stabilite de instituția de supraveghere.
În baza art.359 C.p.p. din 1969 atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării dispozițiilor art.864 C.p. din 1969.
În baza art.71 alin.5 C.p.din 1969, suspendă executarea pedepsei accesorii aplicate inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.25 și art.23 C.p.p. raportat la art.1349, 1357 C.civ., admite în parte acțiunile civile și, pe cale de consecință, obligă inculpatul la plata sumelor de:
- 7.000 lei, daune materiale, și 1.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, daune morale, către partea civilă C. I. A..
- 3000 euro sau echivalentul în lei la data plății, daune morale, către partea civilă P. E..
Respinge restul pretențiilor formulate ca nefondate.
În baza art. 162 C.p.p. restituie către partea civilă P. E. următoarele obiecte, aparținând victimei, corpuri delicte la dosarul cauzei: geacă de culoare neagră, tricou de culoare albă cu dungi de culoare neagră dispuse orizontal, portofel de culoare neagră.
În baza art. 162 C.p.p. restituie către inculpatul O. I. următorul obiect: bluză cu mâneci lungi, de culoare roșie, cu guler albastru, prevăzută cu fermoar la nivelul gâtului.
În baza art. 4, 7 alin.1 din Legea nr.76/2008 dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul O. I. în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.
În temeiul art. 274 C.p.p., obligă inculpatul la 2500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art.276 al.1,2 C.p.p. obligă inculpatul la plata către părțile civile C. I. A. și P. E. a sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, și respinge în rest pretențiile formulate cu acest titlu.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 27.05.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red./Tehnored. - A.C.Ț./V.D.
5 ex/08.07.2014
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 95/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 738/2014.... → |
|---|
