Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 426/2015. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 426/2015 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-09-2015 în dosarul nr. 426/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.426/C..
Ședința publică din data de 09 Septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat de procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulate de contestatorul D. S. împotriva sentinței penale nr.1747/17.07.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul, asistat de avocat Mbon A. Bienvenue, în substituirea avocatului desemnat din oficiu O. V., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată, întrucât în opinia sa contestatorul a îndeplinit fracția prevăzută de lege, având câștig prin muncă 182 de zile, numeroase recompense și 2 permise.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică în condițiile în care cererea de liberare condiționată a fost prematur formulată.
Contestatorul, având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1747/17.07.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.587 C.pr.pen. rap. la art.59 C.pen din 1969 rap. la art.15 alin 2 din Constituția României, a respins cererea de liberare condiționată a petentului condamnat Drăghiș S., în prezent în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara, ca fiind prematură. În baza art. 587 C. proc. pen., a stabilit termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după împlinirii fracției prevăzute de art. 59 C. pen. din 1969. În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., a obligat petentul la plata sumei de 150 lei către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. proc. pen. a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 130 lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu (av. B. C.).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 08.07.2015 sub nr. de dosar_, petentul condamnat Drăghiș S. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei pe care o executa în prezent.
În fapt, petentul condamnat a arătat că are mandat de executare pentru pedeapsă de 7 ani, din care 3,8 ani a executat și 183 zile câștigate prin muncă, 9 recompense din care 2 cu permisie de câte 5 zile și 3 zile și a participat la cursuri socio-educative.
În drept, cererea nu a fost întemeiată.
Asupra legii aplicabile, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 5 alin. 1 din Codul penal, "în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă". Or, în cazul situațiilor tranzitorii, faptelor penale săvârșite sub imperiul vechii legi, mai favorabile, urmează să le fie aplicabile dispozițiile acelei legi, care ultra-activează într-o asemenea situație.
Având în vedere situațiile tranzitorii, determinate de succesiunea în timp a mai multor legi penale în aceeași materie, se constată că dispozițiile art. 59-60 din Codul penal, prin care este reglementată instituția liberării condiționate, au fost supuse modificării prin dispozițiile art. 99-106 din Noul Cod penal, care spre deosebire de vechea reglementare, impun condamnatului să facă dovada că a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite, astfel că dispozițiile legii vechi apar ca fiind mai favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma acestor reglementări, instanța a reținut următoarele:
Drăghiș S. a fost condamnat prin sentința penală nr. 4381/19.12.2014 a Judecătoriei Timișoara la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
Cu adresa nr. J2/_/PTTM/BE din 13.07._ Penitenciarul Timișoara a comunicat că executarea pedepsei de 7 ani aplicată prin sentința penală nr. 4381/19.12.2014 a Judecătoriei Timișoara a început la data de 20.11.2012 și expiră la data de 04.12.2018 din care se scad 350 zile arest, iar pentru a putea fi pus în discuția comisiei de propuneri pentru liberări condiționate condamnatul trebuie să execute un număr de 1704 zile, până la data de 13.07.2015, acesta executând 1499 zile, din care 183 zile prin muncă. S-a mai comunicat că în momentul când va fi îndeplinită condiția va fi pus din oficiu în discuția comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și de propuneri pentru liberare condiționată.
Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. 1 C.pen. din 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Având în vedere că din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că petentul nu a executat fracția de pedeapsă legal instituită, respectiv 2/3 din durata pedepsei închisorii aplicate, prima instanță a constatat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ de art. 59 și urm. C.pen. din 1969 astfel că, în temeiul art. 587 alin. 1 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969, a respins ca prematură cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul Drăghiș S., iar în baza art. 587 alin. 2 C.pr.pen., a stabilit ca termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după executarea perioadei prevăzute de art.59 C.pen 1969.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație, în termen legal, contestatorul condamnat, cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 10.08.2015, sub același număr de dosar –_ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 4251 alin.4 C.p.p., rap. la art. 416 C.p.p. și art. 418 C.p.p, tribunalul apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, și tribunalul reține că, în conformitate cu disp. art. 59 C.p. din 1969 – aplicabil la momentul soluționării cererii, cât și în prezent prin raportare la disp. deciziei nr.214/1997 a Curții Constituționale și alin.15 alin.2 din C.R. -, pentru a se putea dispune liberarea condiționată – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță – este necesar ca petentul să fi executat o parte din pedeapsă - 2/3 în cazul pedepselor care nu depășesc 10 ani -, și, totodată, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate aceste criterii urmând a fi apreciate în mod necesar și prin raportare la antecedentele penale ale petentului.
Conform disp. art.59 alin.2 C.p., în calculul fracției de pedeapsă prevăzută de aliniatul 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei.
La solicitarea primei instanțe, la dosarul cauzei s-a depus adresa J2/_/PTTM/BE din 13.07.2015, prin care Penitenciarul Timișoara a comunicat faptul că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, petentul trebuie să execute un număr de 1704 zile, număr de zile care nu era însă împlinit la momentul soluționării cererii de către prima instanță și nu este îndeplinit nici în prezent.
Ca atare, având în vedere neîndeplinirea primei condiții privind fracția din pedeapsă necesar a fi executată, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a respins cererea formulată de petent ca prematură, astfel că prezenta contestație apare în mod evident ca nefondată.
Pentru aceste considerente, în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge contestația declarată în cauză ca nefondată, urmând ca, în baza art.275 alin.2 C.p.p., să oblige condamnatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Întrucât petentul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu, se va dispune plata sumei de 130 lei reprezentând onorariul acestuia din fondurile MJ către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat D. S. împotriva sentinței penale nr.1747/17.07.2015 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 130 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.09.2015.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehored. –V.D.
5 ex./16.09.2015
PI – jud. Timișoara, jud. D. L.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 738/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 427/2015.... → |
|---|
