Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 172/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 172/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ Nr. 172/C..
Ședința publică din data de 29.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de condamnatul C. H. împotriva sentinței penale nr. 32/06.01.2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție și asistat de avocat ales C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al condamnatului depune la dosar sentința penală nr. 666/14 iulie 2014 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul nr._, precum și o adresă comunicată petentului condamnat de către Tribunalul A..
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanței și, în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca petentul condamnat să poată beneficia de liberare condiționată. Consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul stabilirii termenului de rediscutare după data de 04.04.2016. Apreciază că propunerea negativă a penitenciarului nu este justificată, având în vedere că petentul a participat la activități lucrative și productive, că, deși are probleme medicale, a lucrat, că antecedentele penale sunt din perioada minoratului și că a înțeles consecințele negative ale faptelor sale. În subsidiar, solicită stabilirea unui alt termen de rediscutare mai scurt decât cel stabilit de către prima instanță.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea contestației ca nefondată, având în vedere că în mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată întrucât este la prima analiză și raportat la antecedentele penale și la faptul că anterior a mai beneficiat de liberare condiționată demonstrează că scopul educativ și preventiv al măsurilor aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară executarea unei perioade mai mari de timp din pedeapsa aplicată în vederea reeducării petentului condamnat.
Condamnatul, având ultimul cuvânt arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 32/06.01.2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ prima instanță în baza art.587 alin.2 Cod procedură penală, rap. la art.59 Cod penal din 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, a respins cererea de liberare condiționată a petentului condamnat C. H..
În temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 04.04.2016.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare. În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța a facut aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Potrivit art. 59 Cod penal din 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
La data de 05.01.2016, Penitenciarul Timișoara a înaintat către J. Timișoara procesul verbal nr. J2/_ din 05.01.2016, prin care se precizează următoarele:
Persoana condamnată C. H. se află în executarea unei pedepse de 6 ani 8 luni și 617 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 666/2014 a Tribunalului A., iar executarea pedepsei a început la data de 26.07.2013 și urmează să expire la data de 04.11.2018.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 2034 zile, din care, în cazul în care muncește 508 zile considerate executate pe baza muncii prestate și 1526 zile efectiv executate. Din acest punct de vedere comisia a constatat că a executat de la data de 26.07.2013 până la data de 05.01.2016, 894 zile; a executat arest preventiv 1124 zile; executate ca urmare a muncii prestate 16 zile; total zile câștigate și executate 2034.
Din caracterizarea întocmită petentului condamnat rezultă că acesta a prezentat o conduită adecvată în acord cu normele penitenciare, s-a adaptat corespunzător mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat o dată cu suplimentarea unor drepturi la pachete și vizite, a participat la activități productive în regim de prestări servicii în perioada februarie 2014 – aprilie 2014, respectiv aprilie 2015 până în prezent, s-a implicat formal în cadrul programelor și activităților de reintegrare socială.
Prima instanță a mai reținut că petentul se află la prima analiză și la data de 05.01.2016 comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată, din cauza antecedentelor penale și a liberărilor condiționate anterioare, fixând termen de reanalizare după data de 04.04.2016.
Analizând cererea petentului condamnat, prin prisma condițiilor legale necesare privind liberarea condiționată, prima instanță a reținut următoarele:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
C. H. a fost condamnat de Tribunalul A. la pedeapsa de 6 ani 8 luni și 617 zile (în total 3052 zile) închisoare, prin sentința penală nr. 666/2014 a Tribunalului A.. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 Cod penal din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 2034 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 26.07.2013, iar până în data de 05.01.2016 a executat 2034 zile, din care a executat arest preventiv 1124 zile și 894 zile efectiv executate, astfel încât instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Prima instanță a apreciat că petentul condamnat nu a fost stăruitor în muncă, întrucât din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului C. H. rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a participat la activități productive în regim de prestări servicii în perioada februarie 2014 – aprilie 2014, respectiv aprilie 2015 până în prezent, considerându-se executate ca urmare a muncii prestate, 16 zile, deși executarea pedepsei a început în 26.07.2013, astfel că participarea sa la activități productive în regim prestări servicii este una foarte scăzută, raportat la întreaga perioada executată.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Potrivit caracterizării întocmite de către comisie, persoana condamnată a prezentat o conduită adecvată în acord cu normele penitenciare, s-a adaptat corespunzător mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat o singură dată cu suplimentarea unor drepturi la pachete și vizite, s-a implicat formal în cadrul programelor și activităților de reintegrare socială . Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că această condiție este îndeplinită.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în vedere în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea întocmită de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, condamnatul C. H. a prezentat o conduită adecvată în acord cu normele penitenciare, s-a adaptat corespunzător mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat o singură dată cu suplimentarea unor drepturi la pachete și vizite, a participat la activități productive în regim de prestări servicii în perioada februarie 2014 – aprilie 2014, respectiv aprilie 2015 până în prezent, s-a implicat formal în cadrul programelor și activităților de reintegrare socială.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional. Acesta nu a dovedit prin atitudinea avută că scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl privește.
e. În plus, antecedentele penale ale condamnatului și faptul că anterior a mai beneficiat de liberare condiționată demonstrează că scopul educativ și preventiv al măsurilor aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară executarea unei perioade mai mari de timp din pedeapsa aplicată în vederea reeducării petentului condamnat.
Având în vedere aceste considerente, prima instanță a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal din 1969, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată C. H..
Tribunalul reține următoarele:
Împotriva acestei hotărârii a formulat contestație condamnatul C. H., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 04.02.2016, sub același număr de dosar,_ .
Contestația promovată de condamnatul C. H., a fost susținută oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanței și, în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru ca petentul condamnat să poată beneficia de liberare condiționată. Consideră că hotărârea primei instanțe este netemeinică și nelegală sub aspectul stabilirii termenului de rediscutare după data de 04.04.2016. Apreciază că propunerea negativă a penitenciarului nu este justificată, având în vedere că petentul a participat la activități lucrative și productive, că, deși are probleme medicale, a lucrat, că antecedentele penale sunt din perioada minoratului și că a înțeles consecințele negative ale faptelor sale. În subsidiar, solicită stabilirea unui alt termen de rediscutare mai scurt decât cel stabilit de către prima instanță.
Tribunalul a examinat contestația raportat la criticile formulate de contestator și in limitele stabilite de art. 425 indice 1 cpp prin raportare la art. 416-418 cpp.
Se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, nefiind identificate elemente de fapt sau de drept care să conducă la desființarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 aplicabil în cazul persoanei condamnate soluționarea unei propuneri de liberare condiționată este condiționată de împlinirea unor cerințe respective: executarea unei fracții de pedeapsă stabilită de legiuitor – stăruința în muncă și, antecedentele penale.
Se observă că numitul C. H. trebuia să execute 2/3 din pedeapsă, fracție care este executată in cazul său.
In mod corect judecătoria a stabilit că nu sunt îndeplinite cumulativ celelalte două condiții, respectiv lipind atât condiția existenței unor dovezi temeinice de îndreptare, cat și buna conduita anterior prezentei condamnări.
Tribunalul confirmă acest punct de vedere.
Din conținutul dosarului se observă că acesta are multiple antecedente penale, a fost liberat condiționat și anterior iar prin repetarea activităților ilicite ce au dus la o altă condamnare s-a demonstrat că nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și însemnătatea beneficiului acordat anterior, existând suspiciunea că în ipoteza admiterii cererii ar putea relua același tip de conduită plecând de la premiza că nu va executa în întregime o eventuală pedeapsă.
Raportat la întinderea termenului stabilit de instanța de fond pentru rediscutarea cererii, tribunalul constată termenul propus de Comisia pentru Individualizarea Regimului de executare a Pedepselor este unul rezonabil și raportat antecedentelor penale, respectiv la conduita condamnatului pe parcursul detenției, acesta nedând suficiente dovezi de îndreptare, întrucât a fost recompensat doar o singură dată, un termen de rediscutare de 4 luni apare adecvat, cu atât mai mult cu cât este la prima analiză.
Față de aceste considerente, in temeiul art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. H., fiul lui H. R. și A., născut la data de 10.02.1983, CNP_, aflat în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara, împotriva s.p.nr. 32 / 06 01 2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 02 2016 .
Președinte, Grefier,
M. B. C. M.
Red. Judec.M.B.
Tehnored. Gref.C.M.
3 exempl. /10.03.2016
Primă instanță - Judecător - A. P.- Judec. Timișoara
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 200/2016.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 173/2016.... → |
|---|
