Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 173/2016. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 173/2016 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 29-02-2016 în dosarul nr. 173/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBTIM:2016:048._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ Nr. 173/C..
Ședința publică din data de 29.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. B.
GREFIER: C. M.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea contestației formulată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr. 33/06.01.2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică se prezintă condamnatul, aflat în stare de detenție și asistat de avocat ales C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al condamnatului depune la dosar o nouă caracterizare emisă de Comisia din cadrul penitenciarului Timișoara.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra contestației.
Apărătorul ales al condamnatului solicită admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanței și, în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată. Consideră că hotărârea pronunțată de Judecătorie Timișoara este netemeinică sub aspectul stabilirii unui termen de rediscutare după data de 04.03.2016, termen ce a fost reținut și de către comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara. Apărătorul apreciază că petentul este deja reintegrat în societate, a avut un comportament constant pozitiv, a fost evidențiat, a beneficiat de permisie, a participat la activități socio-educative, productive și de voluntariat, este sculptor și a lucrat în biserica din cadrul penitenciarului. Apărătorul consideră că acest termen de rediscutare nu se mai impunea având în vedete toate înscrisurile existente la dosar, eventual se impunea a se stabili un termen mult mai scurt.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată. Procurorul arată că deși petentul a avut o conduită bună, însă raportat la antecedentele penale ale acestuia, la faptul că a mai beneficiat de liberare condiționată impun respingerea contestației.
Condamnatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea cererii de liberare condiționată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 33/06.01.2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ prima instanță, în baza art.587 alin.2 Cod procedură penală, rap. la art.59 Cod penal din 1969, rap. la art. 15 alin 2 din Constituția României, a respins cererea de liberare condiționată a petentului condamnat C. I..
În temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 04.03.2016.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din examinarea modificărilor dispozițiilor legale privitoare la liberarea condiționată introduse prin Legea nr. 286/2009 privind Codul penal rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate, fiind adăugată condiția îndeplinirii integrale a obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, obligarea condamnatului la respectarea unor măsuri de supraveghere dacă restul neexecutat este de 2 ani sau mai mare. În decizia nr. 214/1997 Curtea Constituțională a reținut că în cazul instituției liberării condiționate situația tranzitorie în succesiunea legilor penale se creează de la data săvârșirii infracțiunii și durează până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Având în vedere că petentul a fost condamnat pentru fapte săvârșite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal instanța va face aplicarea art. 15 alin. 2 din Constituția României, care, consfințind regula că legea dispune numai pe viitor, admit ca unică excepție legea penală mai favorabilă, în privința liberării condiționate fiind mai favorabil Codul penal din 1969.
Potrivit art. 59 Cod penal din 1969, pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
La data de 05.01.2016, Penitenciarul Timișoara a înaintat către J. Timișoara procesul verbal nr. J2/_ din 05.01.2016 care precizează următoarele:
Persoana condamnată C. I. se află în executarea unei pedepse de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 3306/2014 a Judecătoriei Timișoara, iar executarea pedepsei a început la data de 15.01.2014 și urmează să expire la data de 13.07.2017.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 851 zile, din care, în cazul în care muncește 213 zile considerate executate pe baza muncii prestate și 638 zile efectiv executate. Din acest punct de vedere comisia a constatat că a executat de la data de 15.01.2014 până la data de 05.01.2016, 721 zile; a executat arest preventiv 1 zi; executate ca urmare a muncii prestate 129 zile; total zile câștigate și executate 851.
Din caracterizarea întocmită petentului condamnat rezultă că acesta a prezentat o conduită constant pozitivă, s-a adaptat corespunzător mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat de 9 ori dintre care o dată cu permisiunea de ieșire din penitenciar, a participat, începând cu luna august 2014, în mod constant la activități lucrative cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, la activități în regim de prestări servicii, obținând rezultate bune în muncă, și-a depus contribuția substanțială la realizarea în atelierul unității a iconostasului bisericii penitenciarului, s-a implicat activ în cadrul programelor educațioanle, moral-religioase, de instruire școlară precum și pe timpul derulării activităților psihologice și al programelor de asistență socială.
Prima instanță a mai reținut că petentul se află la prima analiză și la data de 05.01.2016 comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara a considerat că petentul nu poate beneficia de liberare condiționată, din cauza antecedentelor penale și a liberărilor condiționate anterioare, fixând termen de reanalizare după data de 04.03.2016.
Analizând cererea petentului condamnat, prin prisma condițiilor legale necesare privind liberarea condiționată, prima instanță a reținut următoarele:
a. cu privire la fracția de pedeapsă executată
C. I. a fost condamnat de J. Timișoara la pedeapsa de 3 ani și 6 luni (1277 zile) închisoare prin sentința penală nr. 3306/2014 a Judecătoriei Timișoara. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. din 1969 și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 851 zile. Petentul condamnat a început să execute pedeapsa la 15.01.2014, iar până în data de 05.01.2016 a executat 851 zile, din care a executat arest preventiv 1 zi și 721 zile efectiv executate, astfel încât instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
b. Condamnatul să fie stăruitor în muncă
Prima instanță a apreciat că petentul condamnat a fost stăruitor în muncă, întrucât din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului C. I. rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a participat, începând cu luna august 2014, în mod constant la activități lucrative cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, la activități în regim de prestări servicii, obținând rezultate bune în muncă, și-a depus contribuția substanțială la realizarea în atelierul unității a iconostasului bisericii penitenciarului, considerându-se executate ca urmare a muncii prestate, 129 zile, deci și această condiție este îndeplinită.
c. Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei.
Potrivit caracterizării întocmite de către comisie, persoana condamnată a prezentat o conduită constant pozitivă, s-a adaptat corespunzător mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat de 9 ori dintre care o dată cu permisiunea de ieșire din penitenciar, s-a implicat activ în cadrul programelor educațioanle, moral-religioase, de instruire școlară precum și pe timpul derulării activităților psihologice și al programelor de asistență socială. Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că această condiție este îndeplinită.
d. Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în vedere în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea faptei.
Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea întocmită de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara, condamnatul C. I. a prezentat o conduită constant pozitivă, s-a adaptat corespunzător mediului carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat de 9 ori dintre care o dată cu permisiunea de ieșire din penitenciar, a participat, începând cu luna august 2014, în mod constant la activități lucrative cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului, la activități în regim de prestări servicii, obținând rezultate bune în muncă, și-a depus contribuția substanțială la realizarea în atelierul unității a iconostasului bisericii penitenciarului, s-a implicat activ în cadrul programelor educaționale, moral-religioase, de instruire școlară precum și pe timpul derulării activităților psihologice și al programelor de asistență socială.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional. Acesta nu a dovedit prin atitudinea avută că scopul educativ și preventiv al pedepsei a fost atins în ceea ce îl privește.
e. În plus, antecedentele penale ale condamnatului și faptul că anterior a mai beneficiat o dată de liberare condiționată demonstrează că scopul educativ și preventiv al măsurilor aplicate anterior nu a fost atins, fiind necesară executarea unei perioade mai mari de timp din pedeapsa aplicată în vederea reeducării petentului condamnat, chiar dacă în perioada detenției comportamentul acestuia a fost foarte bun, totuși este necesară prevenirea ca pe viitor inculpatul să mai săvârșească alte infracțiuni, așa cum s-a întâmplat la momentul în care a beneficiat de clemența instanței și a fost liberat condiționat, săvârșind la numai 3 ani după acel moment o nouă infracțiune.
Având în vedere aceste considerente, instanța a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de art. 52 Cod penal din 1969, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de persoana condamnată C. I..
Tribunalul reține următoarele:
Împotriva acestei hotărârii a formulat contestație condamnatul C. I., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 04.02.2016, sub acelasi număr de dosar,_ .
Contestația promovată de condamnatul C. I., a fost susținută oral în ziua judecății de către apărătorul ales al acestuia, solicitând admiterea contestației, desființarea hotărârii primei instanței și, în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată. Consideră că hotărârea pronunțată de Judecătorie Timișoara este netemeinică sub aspectul stabilirii unui termen de rediscutare după data de 04.03.2016, termen ce a fost reținut și de către comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara. Apărătorul apreciază că petentul este deja reintegrat în societate, a avut un comportament constant pozitiv, a fost evidențiat, a beneficiat de permisie, a participat la activități socio-educative, productive și de voluntariat, este sculptor și a lucrat în biserica din cadrul penitenciarului. Apărătorul consideră că acest termen de rediscutare nu se mai impunea având în vedete toate înscrisurile existente la dosar, eventual se impunea a se stabili un termen mult mai scurt.
Tribunalul a examinat contestația raportat la criticile formulate de contestator și in limitele stabilite de art. 425 indice 1 cpp prin raportare la art. 416-418 cpp.
Se constată că sentința instanței de fond este temeinică și legală, nefiind identificate elemente de fapt sau de drept care să conducă la desființarea acesteia.
Potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 liberarea condiționată poate fi acordată dacă sunt îndeplinite anumite condiții, respectiv condamnatul să fi executat o parte din pedeapsă, în timpul executării pedepsei el să fi fost stăruitor în muncă și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare.
În consecință, potrivit dispozițiilor art.59 din Codul penal din 1969 aplicabil în cazul persoanei condamnate soluționarea unei propuneri de liberare condiționată este condiționată de împlinirea unor cerințe respective: executarea unei fracții de pedeapsă stabilită de legiuitor – stăruința în muncă și, antecedentele penale.
Se observă că numitul C. I. trebuia să execute 2/3 din pedeapsă, fracție care este executată in cazul său.
Tribunalul confirmă acest punct de vedere.
Din conținutul dosarului se observă că acesta are și alte antecedente penale, a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse anterioare iar prin repetarea activităților ilicite ce au dus la o altă condamnarea s-a demonstrat că nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și însemnătatea beneficiului acordat anterior, existând suspiciunea că în ipoteza admiterii cererii ar putea da relua același tip de conduită plecând de la premiza că nu va executa în întregime o eventuală pedeapsă.
Totodată, pe parcursul detenției deși a avut un comportament in conformitate cu regulile din mediul carceral, nu a dat suficiente dovezi de îndreptare, astfel că instanța nu și-a putut forma opinia că scopul pedepsei poate fi atins prin neexecutarea restului de pedeapsă.
Față de aceste considerente, in temeiul art 4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. I., fiul lui C. și Silvea, născut la data de 11.07.1983, CNP_, aflat în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara, împotriva s.p.nr. 33 / 06 01 2016 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă condamnatul la plata sumei de 230 lei cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de judecarea prezentei cauze.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 02 2016 .
Președinte, Grefier,
M. B. C. M.
Red. Judec.M.B.
Tehnored. Gref.C.M.
3 exempl. /10.03.2016
Primă instanță - Judecător - A. P.- Judec. Timișoara
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 172/2016.... | Plângere soluţii de neurmărire/netrimitere judecată. Art.340... → |
|---|
