Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Sentința nr. 294/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 294/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 294/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 294/2014
Ședința publică de la 07 Aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulate de petentul condamnat C. D. privind aplicarea legii penale mai favorabile raportat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare aplicată prin s.p.nr.80/PI/31.01.2008 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.560/R/15.02.2010 a ÎCCJ.
Conform prevederilor art. 23 alin.8 din OUG nr. 116/2003, cererea se soluționează fără participarea procurorului, a condamnatului și a apărătorului acestuia.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 27.03.2014 sub nr._, condamnatul C. D. a solicitat evaluarea situației sale juridice privind aplicarea legii penale mai favorabile odată cu . noului Cod penal, el aflându-se în termenul de liberare condiționată raportat la pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 80/31.01.2008 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului T..
Din oficiu, instanța a solicitat informații Penitenciarului Timișoara cu privire la condamnat, comunicându-se faptul că acesta a fost liberat condiționat la data de 22.01.2013 în baza adresei nr._/325/2012 a Judecătoriei Timișoara, cu un rest de 988 zile. Totodată, a dispus atașarea dosarului nr._ al Tribunalului T., împreună cu dosarele atașate acestuia.
Examinând actele dosarului, precum și ale dosarului atașat, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.80/31.01.2008 pronunțată de tribunalul T. în dosarul nr._, rămasă definitivă prin d.p.nr.560/R/15.02.2010 a ÎCCJ, numitul C. D. a fost condamnat, în baza art.215 alin.1, 2, 3 și 5 C.p. raportat la art.41 alin.2 C.p. și cu aplicarea art.42 C.p., la o pedeapsă de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.
În baza art.65 alin.2 C.p. raportat la art.64 C.p. și art.66 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b C.p., precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.23 lit.a din Legea nr.656/2002 raportat la art.41 alin.2 C.p. și cu aplicarea art.42 C.p. și art.13 C.p., a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată.
S-a decontopit pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p.nr.351/PI/31.05.2006 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.247/A/12.07.2006 a Curții de Apel Timișoara, în pedepsele componente de 8 ani închisoare, aplicată prin s.p.nr.26/15.01.2001 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.8/14.01.2002 a Curții de Apel Timișoara și 8 ani închisoare, aplicată prin s.p.nr.463/10.06.2002 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.5966/R/17.12.2003 a Curții Supreme de Justiție.
S-a decontopit pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin s.p.nr. 463/10.06.2002 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.5966/R/17.12.2003 a Curții Supreme de Justiție, în pedepsele componente de:
- 7 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.2, 3, 4 C.p. raportat la art.41 alin.2 C.p;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.2, 3 C.p. raportat la art.41 alin.2 C.p.;
- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.215 alin.2, 3 C.p.
- 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.291 C.p.
- 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.23 alin.1 lit.a din Legea nr.21/1999;
- înlătură sporul de 1 an închisoare.
În baza art.36 alin.1 C.p. raportat la art.33 lit.a C.p. și cu aplicarea art.34 lit.b C.p., au fost contopite pedepsele aplicate în cauză, cu pedepsele aplicate prin s.p.nr.26/15.01.2001 a Tribunalului T. și s.p.nr.463/10.06.2002 a Tribunalului T., așa cum au fost repuse în individualitate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 10 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani închisoare.
În baza art.71 C.p., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art.64 lit.a-c C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art.36 alin.3 C.p. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata executată în perioada 05.04.2001 – 15.08.2006.
În baza art.35 alin.1 C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b C.p., precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.35 alin.3 C.p. s-a constatat că prin s.p.nr.463/2002 a Tribunalului T. inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b, c C.p. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale pentru o infracțiune concurentă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea, respectiv aceea a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a și b C.p., precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art.11 pct.2 lit.b C.p.p. raportat la art.10 lit.g C.p.p., s-a dispus încetarea procesului penal față de același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 C.p. raportat la art.41 alin.2 C.p.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că a indus în eroare reprezentanții Băncii Internaționale a Religiilor, în scopul obținerii unor credite în mod fraudulos, prin folosirea unor bilete la ordin fără acoperire și avalizate în mod fraudulos, cauzând o pagubă în valoare de 352.400 lei, precum și că a schimbat destinația sumelor creditate, în scopul ascunderii provenienței ilicite a acestora.
Instanța constată că în prezenta cauză în privința pedepselor principale nu sunt incidente nici dispozițiile art.4 C.p. referitoare la aplicarea legii penale de dezincriminare (legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă), nici dispozițiile art.6 C.p. referitoare la reducerea pedepsei ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile.
Astfel, în ceea ce privește infracțiunea de înșelăciune, aceasta a fost preluată de noul Cod penal la art.244. În cuprinsul acestei norme de incriminare nu a fost preluată și dispoziția privind forma agravată a infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art.215 alin.5 din Codul penal din 1969, practic ”consecințele deosebit de grave” ca și formă agravată a infracțiunii de înșelăciune fiind abrogate, și nici forma specială prevăzută de alin.3 al art.215 din Codul penal din 1969, însă formele prev. de art. 215 alin.1,2 C.p. din 1969, reținute în sarcina petentului, se regăsesc în cuprinsul prevederilor art.244 alin.1 și 2 din Codul penal, astfel că nu se pune problema dezincriminării acestor fapte.
Totodată, în ceea ce privește infracțiunea de spălare a banilor, aceasta se regăsește și în prezent în disp. art. 29 din Lg. 656/2002, nepunându-se deci problema dezincriminării nici în cazul acestor fapte.
În ceea ce privește pedepsele aplicabile, instanța reține că în prezent infracțiunea de înșelăciune este sancționată cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea de spălare a banilor este sancționată cu închisoare de la 3 la 10 ani.
Ca atare, în ceea ce privește cele două infracțiuni de spălare de bani, instanța constată că nu se pune problema nici a incidenței art. 6 din Codul penal, pedepsele aplicate pentru acestea nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă
Raportat la infracțiunile de înșelăciune, instanța observă că în sarcina petentului a fost reținută forma continuată a acestora, prev. de art. 41 C.p. din 1969, formă care a fort preluată și de noul cod penal, regăsindu-se în art. 35, 36. Ca atare, prin aplicarea și a acestor dispoziții legale, instanța constată că maximul special al pedepsei în cazul infracțiunilor de înșelăciune, conform noilor dispoziții legale, este de 8 ani închisoare.
Raportând acest maxim la pedepsele aplicate petentului, se observă că, în principiu, în cauză ar fi incidente prevederile art.6 din Codul penal în ceea ce privește pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea de înșelăciune, prev. de art. 215 al.1,2,3,5 C.p. din 1969, cu aplic. art. 41 C.p. din 1969, teoretic, aceasta trebuind a fi redusă la 8 ani închisoare - maximul special prevăzut de legea nouă.
Însă, procedând la analiza în continuare a situației juridice a petentului prin raportare la celelalte dispoziții legale, în condițiile în care analiza legii penale mai favorabile impune o aplicare unitară a legii noi, iar nu o combinare a dispozițiilor din legi succesive (în caz contrar ajungându-se la crearea unei lex tertia), instanța constată că legea nouă nu este mai favorabilă condamnatului.
Astfel, se observă că respectiva faptă de înșelăciune a fost comisă în concurs real cu două infracțiuni de spălare de bani, pentru care au fost aplicate două pedepse de 3, respectiv 5 ani închisoare, precum și cu alte 4 infracțiuni de înșelăciune, pentru care au fost aplicate 4 pedepse de 8,7,5 și 5 ani închisoare.
Noul Cod penal reglementează regimul juridic al concursului de infracțiuni prin art.38 și 39. Conform art.39 alin.1 lit.b C.p., atunci când sunt stabilite mai multe pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.
Astfel, în privința condamnatului, dacă respectiva pedeapsă de 10 ani închisoare ar fi redusă la 8 ani închisoare, ar trebui aplicată pedeapsa cea mai grea, aceea de 8 ani închisoare, la care în mod obligatoriu ar trebui aplicat un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse ce nu vor mai fi executate – respectiv 11 ani închisoare.
Or, în contextul în care pedeapsa aplicată condamnatului pentru respectivul concurs de infracțiuni este de 11 ani închisoare, iar aplicarea dispozițiilor noului Cod penal ar conduce la aplicarea unei pedepse de 19 ani închisoare, instanța apreciază că prevederile Codului penal din 1969 în ceea ce privește pedepsele principale sunt în mod evident mai favorabile condamnatului.
În ceea ce privește pedepsele complementare, instanța reține că, petentului condamnat i-a fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 alin.1 lit.a și b din Codul penal din 1969, precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, pe o perioadă de 7 ani după executarea pedepsei principale.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.6 C.p. dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
În acest context, constatând că durata pedepsei complementare aplicată condamnatului depășește limita maximă a pedepsei complementare stabilită de legea nouă, instanța va proceda la reducerea cuantumului pedepsei complementare la maximul prevăzut de legea nouă.
Ca atare, în temeiul art.595 C.p.p. instanța va admite doar în parte cererea formulată de condamnatul C. D., numai în ceea ce privește pedeapsa complementară, iar în temeiul art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.595 C.p.p. rap. la art. 23 din Lg.255/2013, admite în parte cererea formulată de condamnatul C. D., fiul lui I. și S., născut la data de 12.01.1956, domiciliat în Timișoara, ..7, ..
În baza art. 6 alin.6 C.p. reduce durata pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, b din Codul penal din 1969, precum și a dreptului de a fi administrator al unei societăți comerciale, aplicată condamnatului prin s.p.nr.80/31.01.2008 a Tribunalului T., rămasă definitivă prin d.p.nr.560/15.02.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la 5 ani după executarea pedepsei principale.
Respinge în rest solicitarea condamnatului privind aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa principală.
În baza art.275 alin.3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Cu contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
4 ex./07.05.2014
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 213/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 95/2014.... → |
|---|
