Admiterea cererii de redeschidere a procesului penal atrage desfiinţarea de drept a hotărârii pronunţate în lipsa persoanei condamnate, conform disp. art. 469 alin. 7 C. pr. pen.
| Comentarii |
|
Judecătoria TÂRGU BUJOR Sentinţă penală nr. 104 din data de 26.06.2014
Prin rechizitoriul din data de 07.09.2011, Parchetul de pe lângă Judecătoria T B a trimis în judecată, în stare de libertate, pe inculpatul G F, în vârstă de 29 ani, recidivist, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, prevăzută de art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001, raportat la art. 180 alin. (2) C. pen. (1968).
Prin rechizitoriu s-a reținut că inculpatul G Flocuiește în satul L, comuna G, județul V, și are ocupația de cioban.
În ziua de 04.07.2010, în jurul orei 1800, el s-a aflat cu animalele pe pășunea de lângă pădurea proprietate a statului din punctul Jerdia, de pe raza satului P, comuna B, județul G. Persoana vătămată B F, pădurar în cadrul Cantonului Silvic Jerdia P - Ocolul Silvic G, împreună cu martorul P O, șef de district la Ocolul Silvic G, l-au văzut pe inculpat cum scotea oile din pădure. Fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, B F a mers în apropierea inculpatului, s-a prezentat și a încercat să vorbească cu acesta. După un schimb de cuvinte, G F a lovit-o cu o bâtă pe persoana vătămată în zona capului și a mâinilor și apoi a fugit la stâna martorului S M, al cărui angajat era.
Conform certificatului medico-legal nr. 1015/06.07.2010 eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală Galați, persoana vătămată B F a suferit leziuni produse prin loviri cu un corp contondent, care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Leziunile pot data din ziua de 04.07.2010.
În cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut că l-a lovit pe B F, dar a susținut că nu știa că acesta este pădurar. După ce a dat declarația olografă în ziua comiterii faptei, s-a sustras cercetărilor plecând din localitatea de domiciliu în toamna anului 2010, motiv pentru care nu i s-a prezentat materialul de urmărire penală.
Persoana vătămată B F nu și-a precizat pretențiile civile.
De asemenea, în fața instanței de judecată nu s-a mai prezentat, deși a fost legal citat la adresa de domiciliu și au fost emise mandate de aducere în acest sens. Din cuprinsul procesului verbal de executare a mandatului de aducere, rezultă că inculpatul este plecat din țară, fiind plecat în Italia.
Fiind legal citat, nici persoana vătămată nu s-a prezentat în fața instanței și nici nu a trimis în termen legal precizări că se constituie parte civilă împotriva inculpatului.
Prin sentința penală nr. 2/04.01.2012, Judecătoria T B a condamnat pe inculpatul G F, la pedeapsa închisorii de opt luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, la pedeapsa închisorii de opt luni, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, prevăzută de art. 41 alin. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001, raportat la art. 180 al. 2 C.P., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen. (1968).
La data de 16.12.2013, condamnatul G F a formulat cerere de rejudecare, arătând că a fost judecat în lipsă pe toată durata procesului penal, neluându-i-se nicio declarație în calitate de învinuit, neștiind nimic de urmărirea penală și de judecată, fiind astfel lipsit de apărare la toate termenele de judecată. Condamnatul a arătat că a fost extrădat din Italia, fiind în arest de 3 luni de zile, timp în care nu a putut studia rechizitoriul, respectiv dosarul în care s-a pronunțat sentința penală nr. 2/04.01.2012 prin care a fost condamnat cu executare la pedeapsa de 8 luni închisoare și prin care i s-a revocat liberarea condiționată, rămânând să execute pedeapsa de 1.263 de zile închisoare.
La termenul de judecată din data de 22.01.2014, în prezența apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, s-a pus în discuție admisibilitatea în principiu a cererii, la același termen, instanța pronunțându-se asupra acesteia, în sensul admiterii ei, având în vedere că erau îndeplinite condițiile de rejudecare după extrădare, prevăzute de art. 522¹ C.pr.pen. (1968).
Analizând actele și lucrările dosarului penal, instanța a reținut că inculpatul G F nu a dat nicio declarație în cursul urmăririi penale, neștiind de existența acestei faze a procesului penal, cu atât mai mult de faza judecății. Petentul condamnat G F nu avea nicio calitate la data de 04.07.2010, când acesta a dat o declarație cu privire la săvârșirea împotriva sa a infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 C.pen. (1968) în fața agentului de poliție de la Postul de Poliție B, anterior începerii urmăririi penale la data de 29.10.2010, în baza sesizării și plângerii penale a Ocolului silvic G privind săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe împotriva unui pădurar silvic, prevăzută de art. 41 alin. 1 din OUG nr. 59 din 26 mai 2000 privind Statutul personalului silvic, aprobată prin Legea nr. 427/2001 raportat la art. 180 alin. 2 C.pen. (1968).
La rejudecarea cauzei pe fond, instanța va avea în vedere, în mod exclusiv, principiul respectării dreptului la apărare al inculpatului și la un proces echitabil, statuat în art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenția pentru Drepturile omului și a Libertăților Fundamentale, fără ca în urma rejudecării să îi fie creată acestuia o situație mai grea decât cea reținută anterior de către instanța de judecată.
Ȋn înțelesul unui proces echitabil, astfel cum rezultă din art. 6 paragraful 3 lit. d din Convenție, precum și din practica constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, intră asigurarea dreptului inculpatului de a pretinde instanței de judecată ascultarea celorlalte părți și a martorilor în prezența sa, cu posibilitatea de a adresa întrebări, precum și posibilitatea de a solicita administrarea oricăror alte probatorii în apărarea sa, în condiții de publicitate, oralitate și contradictorialitate.
La data de 1 februarie 2014, au intrat în vigoare noul Cod penal și noul Cod de procedură penală.
Conform art. 85 oct. 1 și art. 247 din Legea nr. 187/2012, începând cu data de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind noul Cod penal, art. 41 din OUG 59/2000 se abrogă.
Față de noile dispoziții legale prin care a fost abrogat temeiul de drept în baza căruia inculpatul G F a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 867/P/2010 pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu prevăzută de art. 41 al. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001, raportat la art. 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a C. pen. (1968), instanța, la termenul de judecată din data de 17.04.2014, față de lipsa plângerii prealabile a persoanei vătămate - B F pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 193 alin. 2 C.pen., a citat persoana vătămată cu mențiunea dacă înțelege să formuleze plângere penală față de inculpat.
La data de 29.04.2014, persoana vătămată - B F a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului G F pentru săvârșirea faptei din data de 04.07.2010, ale cărei elemente constitutive intră în conținutul infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzute de art. 193 alin. 2 C.pen.
La termenul de judecată din data de 30.04.2014, inculpatul G. F. a dat declarație și s-au încuviințat probele cu martorii propuși de inculpat și Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Bujor.
Ȋn baza art. 3 alin. 2 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal raportat la art. 386 C. pr. pen. și art. 5 C.pen., instanța va schimba încadrarea juridică a infracțiunii deduse judecății privind pe inculpatul G. F. din infracțiunea de lovire sau alte violențe asupra personalului silvic aflat în exercitarea atribuțiunilor de serviciu prevăzută de art. 41 al. 1 din O.U.G. nr. 59/2000, aprobată prin Legea nr. 427/2001, raportat la art. 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a C. pen. (1968), în infracțiunea de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a C. pen. (1968).
Din examinarea materialului probator administrat atât în faza urmăririi penale, cât și în faza de judecată și în special plângerea și declarația persoanei vătămate, certificatul medico-legal eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G, declarațiile martorilor și declarația inculpatului dată în faza de judecată, instanța reține următoarea situație de fapt :
La data de 04.07.2010, inculpatul, angajat ca cioban la stâna numiților S M. și S M., s-a aflat cu caprele pe pășunea de lângă pădurea proprietate a statului din punctul J., de pe raza satului P, comuna B, județul G.
Colegul inculpatului, martorul H C., se afla în acea zi, în apropiere, cu oile la pășunat.
Persoana vătămată B F, pădurar în cadrul Cantonului Silvic Jerdia P- Ocolul Silvic G, aflându-se în acea zi, în patrulare cu martorul P O, șef de district la Ocolul Silvic G, a întrebat pe martorul H Cristian cine este persoana care a intrat cu caprele în pădurea statului, după care s-a îndreptat spre direcția dealului, unde se afla inculpatul cu caprele.
În urma unor discuții contradictorii pe care le-a avut cu persoana vătămată- pădurarul B F, legate de faptul că inculpatul păștea caprele în pădure, inculpatul l-a lovit pe persoana vătămată B F, cu un băț în zona capului și a mâinilor, după care a fugit la stâna martorului S M.. Martorul H C. s-a deplasat la locul faptei, pe deal, de unde a preluat caprele care se aflau în supravegherea inculpatului, moment în care a văzut persoana vătămată, respectiv pădurarul B F, jos lângă mașină, fiind lovit la cap, după care l-a văzut pe acesta că s-a urcat în mașină, conducând la vale pentru a-l urmări pe inculpat.
Plângerea penală a Ocolului Silvic G privind săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe de către G F împotriva pădurarului B F a fost făcută ulterior, fără ca inculpatul G F să cunoască aceasta.
Urmărirea penală s-a început la data de 29.10.2010, când inculpatul G F se afla deja în Italia.
Conform certificatului medico-legal eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G, partea vătămată B F a suferit leziuni produse prin loviri cu un corp contondent, care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale. Leziunile pot data din ziua de 04.07.2010.
Ȋn drept, fapta inculpatului G F, de a o lovi, în ziua de 04.07.2010, cu o bâtă pe persoana vătămată B F, în zona capului și a mâinilor, provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen. (1968).
Elementul material al infracțiunii constă în acțiunea de lovire a persoanei vătămate, iar aplicarea art. 180 alin. 2 C.pen. este dată de numărul de zile de îngrijiri medicale, după cum rezultă din conținutul certificatului medico-legal eliberat de Serviciul Clinic de Medicină Legală G.
Urmarea imediată, ca element component al laturii obiective, se caracterizează prin vătămarea produsă integrității fizice a persoanei vătămate.
Legătura de cauzalitate dintre acțiunea de lovire și vătămarea produsă, rezultă din materialitatea faptei.
Cu privire la latura subiectivă, atitudinea psihică a inculpatului față de fapta săvârșită și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției, astfel după cum este ea definită de art. 19 C. pen., inculpatul putând prevedea rezultatul faptei sale, în condițiile în care a lovit persoana vătămată cu un băț în zona capului, fiind fără relevanță sub aspectul laturii subiective, dacă a urmărit producerea rezultatului sau doar l-a acceptat.
La individualizarea pedepsei ce urmează să fie aplicată inculpatului pentru infracțiunea reținută, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 din C. pen. (1968), respectiv gradul de pericole social concret al faptei, urmările produse, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite și circumstanțele reale de săvârșire a faptei.
Conform fișei de cazier, inculpatul a fost condamnat la 13 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 174 - 175 alin. 1 lit. i C.pen. (1968) prin sentința penală nr. 79/2001 a Tribunalului V. G F a fost arestat pe data de 15.04.2000 și eliberat la 08.12.2009, rămânându-i de executat un rest de 1263 zile.
Prin urmare, inculpatul se află în starea de recidivă prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. a C. pen. (1968), infracțiunea de lovire sau alte violențe, din data de 04.07.2010, fiind săvârșită în termenul de încercare al liberării condiționate.
Având în vedere criteriile menționate și probatoriile in circumstanțiere, respectiv declarațiile de martori privind buna purtare a inculpatului ca angajat și eforturile de îndreptare ale incupatului care a beneficiat de liberarea condiționată din executarea pedepsei de 13 ani închisoare, instanța va dispune, în baza art. 180 alin. 2 C.pen. (1968) cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. a C. pen. (1968), condamnarea inculpatului G F, la pedeapsa închisorii de 1 (unul) an, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe, iar în baza art. 61 alin. 1 C.pen. (1968), va menține beneficiul liberării condiționate acordat inculpatului G F la data de 08.12.2009, rămânând un rest neexecutat de 1263 zile.
În aplicarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 lit. a teza I, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite sau comportamentul inculpatului.
Natura faptei săvârșite și circumstanțele producerii acesteia determină instanța a aprecia că aplicarea acestei pedepse accesorii se impune, și în consecință, în temeiul art. 71 raportat la art. 64 alin. 1 lit. a) teza II și lit. b) C.pen. (1968), instanța va interzice inculpatului, pe perioada executării pedepsei aplicate de 1 an închisoare, următoarele drepturi: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Ȋn baza art. 399 alin. 1 C.pr.pen., instanța va menține starea de arest a inculpatului GÎFU FLORINEL, iar în temeiul art. 88 alin. 1 C.pen. (1968) va deduce din pedeapsa aplicată de 1 an închisoare perioada executată în baza mandatului european de arestare emis de Judecătoria T B și a mandatului de executare a pedepsei cu închisoarea emis de Judecătoria T B, începând cu data de 25.08.2013 la zi.
Instanța va dispune anularea mandatului de executare nr. 2/25.01.2012 și emiterea unui nou mandat la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
Pe latură civilă, instanța ia act că persoana vătămată B F, domiciliat în com. B, jud. G, nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. pen., va obliga pe inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
