Amânarea executării pedepsei închisorii, în ipoteza în care raportul de expertiză medico-legală opinează în sensul tratării afecţiunilor de care suferă condamnatul
| Comentarii |
|
- Codul de procedură penală: art. 453 lit. a)
Menţinerea în stare de detenţie a unei persoane bolnave poate constitui, în anumite condiţii, un tratament inuman interzis de aceste prevederi.
(Decizia penală nr. 701/R din 28 octombrie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 253/R din 17 august 2010, Tribunalul Argeş a admis cererea de amânare a executării pedepsei formulată de inculpatul G.M., până la încetarea cauzei care a determinat arestarea, sentinţa fiind executorie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a adus următoarele argumente: Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 27/A.3 din 12 august 2010, întocmit de SML Argeş, condamnatul prezintă neoplasm gastric operat cu gastrectomie subtotală; se află în tratament citostatic şi are o anemie secundară, iar afecţiunile de care suferă acesta pot fi tratate în reţeaua sanitară a ANP, sub tratament medical adecvat, însă instituţia medico-legală nu-şi asumă responsabilitatea aplicării tratamentului în reţeaua sanitară a ANP:
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că nu rezultă din concluziile raportului de expertiză medico-legală că afecţiunile de care suferă petentul pot fi tratate în reţeaua sanitară a ANP, sub tratament medical adecvat, ceea ce nu justifică soluţia dispusă de instanţă, în sensul amânării executării pedepsei până la încetarea stării care a determinat amânarea.
Prin decizia penală nr. 701/R din 28 octombrie 2010, Curtea de Apel Piteşti a respins recursul Parchetului, în baza următoarei argumentaţii:
în ceea ce priveşte prima condiţie, s-a constatat că aceasta vizează starea de sănătate a persoanei condamnate şi, în acest sens, trebuie să se dovedească pe baza unei expertize medico-legale că petentul condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei.
Curtea apreciază ca, la soluţionarea cererii de amânare a executării pedepsei, trebuie avute în vedere şi dispoziţiile art. 3 din Convenţia europeană a drepturilor omului şi jurisprudenţa constantă a Curţii de contencios european, potrivit căreia menţinerea în stare de detenţie a unei persoane bolnave poate constitui, în anumite condiţii, un tratament inuman interzis de aceste prevederi. în acest sens, trebuie amintit că potrivit dispoziţiei mai sus enunţate: „Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante".
în aplicarea acestei dispoziţii din Convenţie, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului a fost constantă în a afirma că interdicţia mai sus enunţată este absolută, că nu comportă nicio derogare, chiar în situaţia existenţei unui pericol public.
Din această perspectivă, se apreciază că şi în cauza de faţă sunt aplicabile dispoziţiile din Convenţia europeană a drepturilor omului. Instanţa de fond, în mod just a evaluat situaţia condamnatului şi prin raportare la art. 3 din Convenţie, dând prioritate respectării acestor norme.
Se constată că se impune cu necesitate amânarea executării pedepsei pentru a da condamnatului posibilitatea reală de a beneficia de tratamentul medical citostatic. absolut necesar pentru redresarea stării sale de sănătate, pentru a preîntâmpina, astfel, producerea unor consecinţe ireversibile şi de mare gravitate asupra integrităţii sale fizice a condamnatului.
