Răspunderea solidară a părţii responsabile civilmente cu inculpatul în acoperirea prejudiciului, în ipoteza în care societatea comercială ce este chemată să răspundă, alături de inculpat, este în procedura lichidării comerciale
| Comentarii |
|
- Codul civil: art. 998, art. 1000 alin. (3)
Declanşarea procedurii comerciale a lichidării nu constituie un impediment legal pentru a se stabili răspunderea solidară a inculpatei cu firma în discuţie.
(Decizia penală nr. 605/R din 29 septembrie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 88 din 1 aprilie 2009, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, inculpatul A.F.G. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 9 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ.
în baza art. 14 şi 346 C. pr. pen., raportat la art. 998, 999 şi 1003 C. civ., precum şi la art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de partea civilă Statul Român, prin ANAF, împotriva inculpatei şi a părţii responsabile civilmente SC A.C.G.G. SRL, prin lichidator judiciar C.G., atât în ceea ce priveşte instituirea măsurilor asigurătorii, cât şi obligarea la plata despăgubirilor civile solicitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut, în esenţă, că în perioada octombrie 2004 - ianuarie 2007, inculpata a avut calitatea de asociat unic şi administrator la SC
A.C.G.G. SRL.
Prima instanţă a apreciat că aceste fapte imputate inculpatei nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, pentru că nu avea cunoştinţă de facturile mărfurilor şi nu ştia modul în care acestea au fost operate în contabilitate ori dacă îndeplineau condiţiile de valabilitate.
Pe latura civilă, instanţa a concluzionat că inculpata, nefiind vinovată de paguba pretinsă de Statul Român, pentru cele două infracţiuni de evaziune fiscală, nu se poate dispune nici obligarea părţii responsabile civilmente şi a inculpatei la repararea acelei pagube, societatea comercială răspunzând, potrivit legii procesual penale, numai în solidar, alături de inculpată.
Instanţa a mai apreciat că, prin derogarea de la dreptul comun, în speţă, partea responsabilă civilmente nu poate fi obligată în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile, deoarece SC A.C.G.G. SRL se află în procedura falimentului reglementată de Legea nr. 85/2006.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât Statul Român a fost înscris la masa credală a acestui debitor, în procedura falimentului, cu suma totală de 272.459 lei, creanţă care a rămas una certă şi definitivă şi care cuprinde suma solicitată şi în prezenta cauză prin acţiunea civilă.
Deci, pentru partea responsabilă civilmente există deja un titlu din care rezultă obligaţia de plată a creanţei către Statul Român, creanţă care nu mai poate fi cerută şi în procesul penal de faţă, pentru că s-ar obţine un titlu executoriu pentru accesaşi creanţă bugetară, SC A.C.G.G. SRL fiind astfel obligată de două ori la plata aceleiaşi datorii.
Faţă de aceste aspecte şi faţă de dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, partea responsabilă civilmente nu ar putea fi obligată în solidar cu inculpata la plata despăgubirilor civile ce reprezintă datorii la bugetul general consolidat al statului.
în acest context, acţiunea civilă a Statului Român privind obligaţia la despăgubiri a fost respinsă ca nefondată.
De asemenea, în baza art. 163 C. pr. pen., raportat la art. 11 din Legea nr. 241/2005, a fost respinsă şi cererea de instituire a măsurilor asigurătorii (poprire şi sechestru) asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpatei, până la concurenţa valorii pagubei de 274.708 lei.
împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş şi partea civilă Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
în memoriul conţinând motivele de apel, Parchetul a arătat că sentinţa instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, solicitând şi admiterea acţiunii civile.
în privinţa laturii civile, Parchetul a arătat că instanţa trebuia să admită acţiunea civilă, ca urmare a temeiului juridic reţinut în sprijinul achitării, iar dacă ar fi pronunţat soluţia temeinică de condamnare era obligată să admită acţiunea civilă şi să o oblige pe inculpată în solidar cu partea responsabil civilmente prin lichidator judiciar, la plata către Statul Român a despăgubirilor civile, dobânzi legale şi penalităţilor, până la data începerii procedurii falimentului părţii responsabil civilmente.
Partea civilă ANAF a criticat, de asemenea, sentinţa apelată tot sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
Prin decizia penală nr. 191 din 23 decembrie 2009, Tribunalul Argeş a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş şi al părţii civile Statul Român prin ANAF.
în esenţă, instanţa de apel a apreciat că s-a stabilit corect situaţia de fapt şi au fost interpretate în mod corespunzător probele administrate în raport cu dispoziţiile legale în vigoare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, Statul Român prin Agenţia Naţională de Administrare Locală şi Statul Român, prin DGFP Argeş.
Parchetul şi părţile civile au criticat sentinţa şi decizia pentru greşita soluţionare a laturii civile, deoarece primele instanţe au interpretat şi aplicat greşit dispoziţiile legii în materie.
Prin decizia penală nr. 605/R din 29 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, au fost admise recursurile, inculpata a fost condamnată pentru infracţiunile pentru care a fost trimisă în judecată, iar pe latura civilă a fost admisă acţiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF - DGFP Argeş, inculpata fiind obligată în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A.C.G.G. SRL să plătească părţii civile despăgubiri civile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, în esenţă, pe latură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Faptul că în cauză a fost declarată procedura de lichidare judiciară a societăţii comerciale administrată de către inculpată nu are nicio relevanţă juridică, în ceea ce priveşte răspunderea civilă solidară a acestei firme, în calitatea de parte responsabilă civilmente, cu inculpata. Declanşarea procedurii comerciale a lichidării comerciale nu constituie un impediment legal pentru a se stabili răspunderea solidară a inculpatei cu firma în discuţie, deoarece temeiul acestei răspunderi îl reprezintă săvârşirea unor infracţiuni şi prin urmare, orice alte proceduri judiciare, chiar dacă au efect asupra patrimoniului, nu pot împiedica sau înlătura răspunderea civilă, inclusiv prin solidaritate a inculpatei cu societatea comercială pe care a administrat-o.
