Posibilitatea luării măsurii arestării preventive faţă de un inculpat ce anterior a mai fost arestat preventiv pentru fapte similare şi pus In libertate conform art. 139 alin. (1) din Codul de procedură penală
| Comentarii |
|
- Codul de procedură penală: art. 139 alin. (1)
în raport de infracţiunea imputată inculpaţilor şi care constituie obiectul noii cercetări penale, este admisibilă luarea măsurii arestării preventive, chiar dacă inculpaţii au mai fost arestaţi preventiv şi, ulterior, puşi în libertate, pentru fapte similare.
(încheierea nr. 44/R din 14 mai 2010)
Motivele avute în vedere la pronunţarea hotărârii de înlocuire a detenţiei provizorii într-o altă cauză şi de punere de îndată în libertate a inculpaţilor sunt valabile şi în cauza de faţă şi, în aceste condiţii, nu mai este posibilă luarea, din nou, a măsurii arestării preventive.
(Opinie separată)
Prin încheierea nr. 42/CC din 11 mai 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza dispoziţiilor art. 1491 şi art. 148 lit. f) C. pr. pen., s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor P.G.C. şi F.L.I., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 11 mai 2010, până la data de 8 iunie 2010, inclusiv.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în considerente că apărarea invocată de inculpaţi, în sensul că fapta pentru care sunt cercetaţi aceştia reprezintă doar un act material ce intră în conţinutul infracţiunii de dare de mită în formă continuată şi respectiv complicitate la această infracţiune, pentru care aceştia au mai fost arestaţi preventiv anterior şi trimişi în judecată în dosarul nr. 97/P/2008 al DNA Piteşti şi aflat în prezent pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4285/105/2009, este nefondată.
S-a concluzionat că. fiind îndeplinite cerinţele art. 148 lit. f) C. pr. pen., raportat la art. 1491 C. pr. pen., se impune arestarea preventivă a celor doi inculpaţi, chiar dacă aceştia au mai fost arestaţi preventiv pentru 29 de zile, începând cu 14 aprilie 2009, tot pentru fapte de corupţie, pretins a fi fost săvârşite în perioada octombrie 2008 -decembrie 2008. Aceasta, deoarece, fapta din prezenta cauză a fost comisă în luna martie 2009.
împotriva încheierii au formulat recurs inculpaţii, susţinând că, în prezenta cauză, ei sunt cercetaţi pentru o faptă care reprezintă un act material ce intră în conţinutul infracţiunii continuate de dare de mită, respectiv la complicitate la darea de mită, pentru care aceştia au mai fost arestaţi preventiv aproximativ 10 luni, în dosarul nr. 4285/105/2009, aflat pe rolul Tribunalului Prahova.
Fiind vorba de un caz de indivizibilitate la care face referire art. 33 lit. c) C. pr. pen., judecata cu privire la aceste infracţiuni se face în mod unitar de către o singură instanţă şi nu mai poate fi luată măsura arestării pentru aceeaşi infracţiune.
Prin încheierea nr. 44/R din 14 mai 2010, Curtea de Apel Piteşti, în complet majoritar, a respins ca nefondate recursurile inculpaţilor P.G.C. şi F.L.I, prezentând următoarele argumente:
Este adevărat că inculpaţii mai sunt cercetaţi pentru infracţiuni de corupţie, dare de mită sau complicitate la aceasta, cauza aflându-se pe rolul Tribunalului Prahova, şi că, ipotetic vorbind, ar putea fi îndeplinite cerinţele formei continuate a acestor infracţiuni ori a reunirii cauzelor, în situaţia în care acestea se află în aceeaşi fază procesuală.
însă, tot atât de real este faptul că, în prezent, infracţiunea în curs de cercetare este distinctă de celelalte amintite şi că, nu poate fi pusă în discuţie încadrarea juridică a întregii activităţi infracţionale, imputate celor doi inculpaţi.
Deocamdată, în raport de infracţiunea imputată inculpaţilor şi care constituie obiectul noii cercetări penale, curtea, în complet majoritar, apreciază că este admisibilă luarea măsurii arestării preventive.
în opinia separată se susţine că se impunea admiterea recursurilor şi casarea încheierii atacate, cu consecinţa respingerii propunerii de arestare preventivă a celor doi inculpaţi şi luării faţă de aceştia a măsurii obligării de a nu părăsi ţara, în baza art. 146 alin. (111) C. pr. pen., pentru argumentele ce urmează a fi expuse.
Faptele similare pentru care inculpaţii mai sunt cercetaţi în altă cauză, iar nu identice cu cele ce fac obiectul cercetărilor actuale, care se înscriu în activitatea infracţională pentru care inculpaţii au fost deja trimişi în judecată, au stat la baza emiterii la data de 14 aprilie 2009 a mandatelor de arestare preventivă pe numele lor de către Tribunalul Argeş (măsura preventivă fiind luată prin încheierea nr. 23/CC/2009) şi executării în arest preventiv a unei perioade de 10 luni de zile, ca urmare a prelungirilor succesive acordate de judecător, după care instanţa a constatat că temeiurile care au stat la baza adoptării acestei măsuri s-au modificat, înlocuind-o cu altă măsură preventivă, mai blândă.
în aceste condiţii, fără a putea anticipa dacă ulterior se va proceda la conexarea cauzelor, ori dacă se va face aplicaţiunea art. 335 alin. (2) C. pr. pen., se consideră, în opinia separată, că motivele avute în vedere la pronunţarea hotărârii de înlocuire a detenţiei provizorii într-o altă cauză şi punerii de îndată în libertate a inculpaţilor sunt valabile şi în cauza de faţă (în care se cercetează comiterea unor fapte care se înscriu în ansamblul activităţii infracţionale descrise rechizitoriul nr. 97/P/2008 şi care au fost comise până la data de 13 aprilie 2009), fiind asigurată buna desfăşurare a procesului penal, chiar în condiţiile în care cercetarea judecătorească va avea loc fără ca cei în cauză să mai fie arestaţi preventiv.
Alta ar fi fost situaţia dacă ulterior inculpaţii ar fi săvârşit cu intenţie o nouă infracţiune, după această dată, căci în acest caz propunerea procurorului ar fi avut şi un alt temei, anume lit. d) a art. 148 alin. (1) C. pr. pen.
