CHELTUIELI JUDICIARE
| Comentarii |
|
54. Onorariu] avocatului, achitat de partea civilă, intră în cheltuielile judiciare cuvenite acesteia în baza art. 193 C. proc. pen., dar - chiar dacă la dosar a fost depusă chitanţa de achitare a sumei - inculpatul va fi obligat la plata lui numai dacă se solicită iar această solicitare este consemnată în partea introductivă a hotărârii.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 302/1997
NOTĂ. în acelaşi sens, Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 231/1991, Culegere II, p. 222.
55. Atâta vreme cât instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu pentru o infracţiune care se urmăreşte din oficiu (ucidere din culpă), nu la plângere prealabilă, în caz de achitare, soţul victimei, deşi s-a constituit parte civilă, nu poate fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în baza art. 192 pct. 1 lit. b C. proc. pen., deoarece nu el a determinat efectuarea acelor cheltuieli.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 427/1997
NOTĂ. Potrivit art. 192 pct. 1 lit. b C. proc. pen., în caz de achitare, cheltuielile judiciare sunt suportate de partea vătămată în măsura în care au fost determinate de ea. Or, dacă în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, se poate vorbi de o culpă procesuală a acesteia - ca temei al obligării sale la plata cheltuielilor judiciare făcute de stat -, întrucât nu a dovedit învinuirile aduse inculpatului, atunci când acţiunea penală este pusă în mişcare din oficiu şi instanţa penală este sesizată prin rechizitoriu, în principiu părţii vătămate nu i se poate imputa nici o culpă procesuală ce ar putea justifica suportarea cheltuielilor judiciare avansate de stat. Numai dacă s-ar face dovada că partea vătămată a determinat sau provocat anumite cheltuieli care nu erau necesare cauzei, numai atunci ea va putea fi obligată la plata acestora şi numai în raport cu contribuţia sa la efectuarea lor (v. St. Bocăneţ, Stabilirea cheltuielilor judiciare în cazul achitării inculpatului, Dr. nr. 6/1996, p. 64).
56. Potrivit art. 192 alin. 2 C. proc. pen., în cazul declarării apelului sau recursului ori al introducerii oricărei cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de partea căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul sau cererea. Raţiunea acestei dispoziţii constă în aceea că persoana respectivă se află în culpă procesuală.
în speţă, condamnata a făcut o cerere de întrerupere a executării pedepsei, dar până la soluţionarea acesteia judecătoria a dispus din oficiu această măsură, condamnata fiind gravidă.
In asemenea situaţie, în mod legal prima instanţă, respingând cererea ca fiind rămasă fără obiect, nu a obligat-o pe condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, deoarece, deşi cererea sa a fost respinsă, condamnatei nu i se poate imputa vreo culpă procesuală.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 438/1997
57. în situaţia în care instanţa a depus achitarea inculpatului în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. b1 C. proc. pen. - pentru motivul că fapta săvârşită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni -, fără a-1 obliga la despăgubiri, dar aplicându-i o sancţiune administrativă, potrivit art. 192 alin. 2 C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat urmează a rămâne în sarcina statului.
Partea vătămată nu poate fi obligată la plata lor, deoarece atâta vreme cât s-a reţinut existenţa faptei imputate şi săvârşirea acesteia de către inculpat, nu i se poate reproşa nici o culpă procesuală.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 472/1997
NOTĂ. în acelaşi sens, în ceea ce priveşte neobligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare, v.: Tj. Braşov, dec. pen. nr. 461/1993, Dr. nr. 3/1994, p. 113; Tm. Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 640/1993, Culegere IV, p. 45; Tj. Mehedinţi, dec. pen. nr. 370/1978, cu o notă critică şi o notă aprobativă, RRD nr. 3/1979, p. 39. în sens contrar, v. Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 281/1990, Dr. nr. 3/1992, p. 21.
58. Din dispoziţia art. 362 alin. 1 lit. e C. proc. pen., potrivit căreia martorul, expertul, interpretul şi apărătorul pot face apel cu privire la cheltuielile judiciare ce li se cuvin, nu se poate deduce, per a contrario, că apelul procurorului sau al părţilor prin care se critică neacordarea cheltuielilor judiciare sau greşita acordare a acestora ar fi inadmisibil.
Martorul, expertul, interpretul şi apărătorul - spre deosebire de procuror şi de părţi - nu pot face apel în ceea ce priveşte latura penală şi cea civilă, astfel că era firesc ca dreptul lor de a ataca hotărârea sub aspectul cheltuielilor judiciare să fie reglementat separat; această reglementare nu exclude, însă, dreptul procurorului şi al părţilor, care pot folosi calea apelului pentru a ataca hotărârea sub aspectul ambelor sale laturi, de a critica, în apel, şi modul de soluţionare a problemei cheltuielilor judiciare.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 826/1997
59. împrejurarea că partea civilă, SNCFR, nu a ştiut că inculpaţii achitaseră la caseria staţiei de cale ferată prejudiciate contravaloarea bunurilor furate şi că, deci, menţiunea din cuprinsul sentinţei de condamnare că paguba a fost reparată este corectă - motiv pentru care a declarat apel, care a fost respins - nu justifică cererea sa de a fi absolvită de plata cheltuielilor judiciare către stat, la care a fost obligată de instanţa de apel.
în această situaţie nu există nici unul din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 674/1997
