CITARE
| Comentarii |
|
66. Hotărârea prin care prima instanţă a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnat este nelegală şi urmează a fi desfiinţată - prin admiterea apelurilor declarate de parchet şi de condamnat cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă, atâta vreme cât aceasta a soluţionat cererea în lipsa celui condamnat, care nu a fost adus, şi cu procedura de citare neîndeplinită. Este adevărat că, potrivit art. 460 alin. 2 C. proc. pen., condamnatul arestat este adus la judecată numai când i s-ar putea agrava situaţia sau când instanţa consideră necesară prezenţa lui, dar această dispoziţie nu exonerează instanţa de obligaţia încunoştinţării condamnatului despre termenul de judecată.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 31/A/1997
67. Atâta vreme cât în procesul verbal întocmit de agentul însărcinat cu înmânarea citaţiei adresată inculpatului s-a înscris menţiunea “destinatar necunoscut la adresa indicată”, instanţa nu poate considera că procedura de citare s-a îndeplinit legal prin afişare la acea adresă, indicată de el în cursul urmăririi penale, ci trebuie să dispună afişarea citaţiei la sediul consiliului local în a cărui rază s-a săvârşit infracţiunea, în conformitate cu prevederile art. 177 alin. 4 C. proc. pen.
Inculpatul trebuie citat la adresa indicată de el în cursul urmăririi penale numai dacă locuieşte la adresa respectivă, nu şi atunci când - ca în speţă - este necunoscut la acea adresă.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 58/1997
NOTĂ. Potrivit art. 177 alin. 1 C. proc. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte, iar dacă aceasta nu este cunoscută la adresa locului său de muncă. In caz de schimbare a adresei arătată în declaraţia dată - se precizează în art. 177 alin. 3 C. proc. pen. -, inculpatul se citează la noua sa adresă numai dacă a încunoştiinţat organul de urmărire penală sau instanţa de judecată de schimbarea intervenită sau dacă organul judiciar apreciază pe baza datelor obţinute potrivit art. 180 C. proc. pen. că s-a produs o schimbare de adresă. per a contrario, în lipsa unei asemenea încunoştinţări sau a unor astfel de date, inculpatul - chiar dacă nu mai locuieşte la adresa indicată - va fi citat tot la acea adresă. Tribunalul Suprem a decis, în acest sens, că în cazul în care inculpatul a indicat o anumită adresă în cursul procesului penal, el urmează a fi citat la adresa respectivă, chiar dacă între timp a părăsit localitatea fără a se şti unde se află la data emiterii citaţiei (TS, sp., dec. nr. 2862/1985, în Codul pe procedură penală adnotat, voi. I, de V. Papadopol ş. a., Editura Albastră, Bucureşti, 1996, p. 471; TS, spl, dec. nr. 764/1971, RRD nr. 7/1971, p. 134. în acelaşi sens, Tj. Constanţa, dec. pen. nr. 995/1992, Dr. nr. 7/1993, p. 98).
Dispoziţiile art. 177 alin. 4 C. proc. pen. - potrivit cărora, dacă nu se cunoaşte adresa unde locuieşte învinuitul sau inculpatul, citaţia se afişează la sediul consiliului local - au în vedere, în mod exclusiv, ipoteza în care, după săvârşirea infracţiunii, aceasta a dispărut şi nu a dat nici o declaraţie în care să-şi fi indicat adresa; în asemenea situaţie, citaţia nu va purta nici o adresă şi va fi afişată cu aceste date lipsă, aşa cum s-a arătat, la sediul primăriei (v. V. Dongoroz ş. a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală, voi. I, Editura Academiei, Bucureşti, 1975, p. 368; N. Volonciu, Tratat de procedură penală, voi. I, Editura Paideia, Bucureşti, 1993, p. 457-458).
68. Potrivit art. 197 C. proc. pen., încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal - inclusiv, desigur, a celor care privesc citarea părţilor - atrage nulitatea actului numai atunci când s-a adus o vătămare unei părţi iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.
Dat fiind că inculpatul, prin apelul declarat împotriva sentinţei de condamnare, a solicitat numai reducerea pedepsei iar partea civilă nu a declarat apel - întrucât cererea sa de despăgubiri a fost integral admisă -, urmează a se constata că, prin necitarea sa în apelul făcut de inculpat, părţii civile nu i s-a cauzat nici o vătămare şi, ca urmare, neexistând nulitate, recursul declarat de parchet - întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., constând în judecarea apelului inculpatului fără ca partea civilă să fi fost citată - este nefondat şi urmează a fi respins.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 166/1997
NOTĂ. în acelaşi sens, v.: C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 25/1994, Culegere V, p. 179.
69. Inculpatul nu se poate prevala în recurs de greşita citare, la judecata în fond, a unui coinculpat, întrucât, în acest caz, prin nerespectarea normelor procedurale inculpatului nu i s-a cauzat nici o vătămare, astfel că nu există nulitate, în sensul art. 197 alin. 1 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 178/1997
70. Dacă în declaraţia de apel inculpatul a indicat, pe lângă domiciliul stabil, şi o altă adresă, unde locuieşte ca flotant, potrivit art. 177 C. pen., instanţa este obligată să-l citeze şi la această adresă.
în consecinţă, dacă la termenul când s-a judecat apelul, în lipsa inculpatului, procedura a fost îndeplinită - prin afişare - numai la domiciliul stabil, există cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 21 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 258/1997
NOTĂ. în sensul obligativităţii ca inculpatul să fie citat atât la domiciliul stabil, cât şi la adresa unde a declarat că locuieşte ca flotant, v.: TS, sp. dec. nr. 4575/1971, RRD nr. 12/1972, p. 161; TS, sp., dec. nr. 468/1971, CD, p. 458; TS, sp., dec. nr. 1209/1970, R. 1, p. 168; Tm Bucureşti, s a Il-a pen., dec. nr. 599/1993, Culegere IV, p. 51; Tm. Bucureşti, s a Il-a pen., dec. nr. 114/1992, Culegere III, p. 43; Tm. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 1035/1991, Culegere II, p. 45.
71. Atâta vreme cât şi-a schimbat domiciliul fără a fi anunţat organele judiciare despre această schimbare, deşi ştia că este implicat într-un proces penal, aşa cum îi impuneau prevederile art. 177 C. proc. pen., inculpatul nu poate critica decizia instanţei de apel - care judecând, în lipsa sa, apelul declarat de parchet, i-a agravat pedeapsa -, pentru motivul că nu l-a citat la noua adresă, căci el nu se poate prevala de propria culpă.
Dar recursul declarat de inculpat este fondat - tot pentru existenţa cazului de casare prevăzut de art. 3859 pct. 21 C. proc. pen. - deoarece în procesul-verbal de afişare a citaţiei la vechiul domiciliu, emisă pentru termenul când s-a judecat apelul, este făcută menţiunea că destinatarul s-a mutat de la adresă; or, în aceste condiţii şi cum nu se cunoaşte nici locul de muncă al inculpatului, tribunalul era obligat, conform art. 177 alin. 4 C. proc. pen., să dispună citarea acestuia prin afişare la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea, ceea ce însă el nu a făcut.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 226/1997
NOTĂ. A se vedea, în sens contrar, nota la C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 58/1997 (supra nr. 67).
72. Nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la citare cuprinse în art. 177 şi urm. C. proc. pen. este sancţionată cu o nulitate relativă, ceea ce înseamnă că ea nu operează de îndată şi automat, prin simpla încălcare a legii; pentru a produce efecte, conform art. 197 alin. 4 C. proc. pen., ea trebuie invocată de cel care, lipsind la judecată, a fost vătămat în interesele sale procesuale şi, pe de altă parte, este necesar ca acest lucru să se facă în anumite limite de timp.
In speţă, inculpatul - care a lipsit la judecarea apelului, fiind nelegal citat - era în măsură să se plângă de această încălcare, declarând recurs şi făcând dovada vătămării ce i s-a adus.
Cum el n-a atacat hotărârea pronunţată în apel, recursul declarat de parchet - prin care se invocă nelegala citare a inculpatului cu ocazia judecării apelului - apare nefondat şi va fi respins.
C. Apel Bucureşti, ş. a Il-a pen., dec. nr. 303/1997
NOTĂ. Nu împărtăşim această soluţie pentru motivele arătate în nota la C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 282/1997 (v. infra, nr. 294).
73. Citarea unei persoane cu numai unul din cele două prenume ale sale - atâta vreme cât nu s-a făcut dovada că la adresa unde corect a fost citată mai locuieşte o persoană cu acelaşi nume şi prenume - este legală, iar casarea hotărârii pronunţate, pentru motivul prevăzut în art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., nu se justifică.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. pen. nr. 346/1997
74. încălcarea dispoziţiilor procedurale privind citarea părţilor este sancţionată de lege cu o nulitate relativă, conform art. 197 alin. 1 C. proc. pen., ceea ce înseamnă că persoana care o invocă trebuie să dovedească o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Din moment ce, în speţă, pretenţiile de despăgubiri au fost admise integral de prima instanţă, partea civilă nu a suferit nici o vătămare prin faptul că nu a fost citată corect la judecata în prima instanţă şi în apel, astfel că parchetul nu se poate prevala, ca motiv de recurs, de judecarea cauzei în lipsa părţii civile, nelegal citată.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 378/1997
NOTĂ. în acelaşi sens, v. Dorin Ciuncan, Citarea părţilor în apel, RDP nr. 1/1995, p. 111.
75. Atâta vreme cât este neîndoielnic că partea civilă, care a lipsit la judecarea apelului - ceea ce rezultă dintr-o adresă prin care aceasta solicită instanţei de apel să aibă în vedere la termenul de judecată, menţionat expres împreună cu numărul dosarului, constituirea sa ca parte civilă - nu este cazul ca recursul declarat de procuror, bazat pe dispoziţiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., constând în nelegala citare a părţii civile, să fie admis iar decizia instanţei de apel să fie casată pentru acest motiv.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 379/1997
76. Potrivit art. 291 alin. 3 C. proc. pen., partea pre-zenta^îaun termen nu mai este citată pentru termenele ulterioare, chiar dacă ar lipsi la vreunul dintre aceste termene.
Pentru părţile ce pot fi reprezentate conform art. 174 C. proc. pen., prezenţa reprezentantului la unul din termene face ca citarea părţii pe care o reprezintă, pentru termenele ulterioare, să nu mai fie necesară.
Calitatea de reprezentant se dovedeşte cu un mandat judiciar pentru exercitarea dreptului de reprezentare.
Cum, în speţă, partea responsabilă civilmente este o persoană juridică, justificarea calităţii de reprezentant trebuia făcută prin delegaţie scrisă, semnată fie de directorul general, fie de şeful oficiului juridic. Or, deşi în încheierea din 1 iunie 1996 se menţionează că partea responsabilă civilmente a fost prezentă prin consilier juridic, nu se indică numele acestuia, nu se arată concluziile sale asupra problemelor aflate în discuţie, iar în dosar nu există nici o delegaţie.
în aceste condiţii, în mod greşit s-a considerat că partea responsabilă civilmente - care nu a mai fost citată pentru termenele ulterioare şi a fost judecată în lipsă - a luat cunoştinţă de termen şi că procesul s-a judecat cu procedura completă.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 426/1997
77. Atâta timp cât, deşi nelegal citat la prima instanţă, inculpatul a făcut apel - invocând exclusiv greşita individualizare a pedepsei - iar în faţa instanţei de apel a recunoscut că a avut tot timpul cunoştinţă despre desfăşurarea procesului, recursul declarat de procuror, bazat pe dispoziţiile art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen. (“judecata în prima instanţă sau în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi”) apare nefondat şi va fi respins.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 467/1997
78. Chiar dacă în declaraţia dată în cursul urmăririi penale, cu 2 ani în urmă, inculpatul a menţionat, pe lângă un domiciliu, stabil, şi o altă adresă, unde ar locui fără forme legale, instanţele - de fond şi de apel - nu erau obligate a-1 cita şi la această din urmă adresă, atâta vreme cât nici în declaraţia dată în faţa primei instanţe, nici în cererea de liberare provizorie, inculpatul nu s-a mai referit la ea, ci numai la domiciliul legal.
C. Apel Bucureşti, s. I. pen., dec. nr. 469/1997
79. Instanţa de recurs - în faţa căreia se invocă cazul de casare prevăzut în art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., susţi-nându-se de către inculpat că instanţa de apel i-a respins în lipsă apelul fără ca procedura de citare să fi fost legal îndeplinită, căci nu a primit citaţia - este în drept să verifice această susţinere comparând semnătura inculpatului de pe dovada de înmânare a citaţiei cu alte semnături, necontestat ale lui, de pe alte acte aflate în dosar.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 497/1997
80. Deşi, potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. 7 C. proc. pen., militarii trebuie citaţi la fiecare termen - fără a putea fi consideraţi că, din moment ce au fost prezenţi la un termen, cunosc termenele ulterioare -, în condiţiile în care inculpatul, militar, a fost prezent şi asistat de avocat la toate termenele de judecată, inclusiv la cel când au avut loc dezbaterile, încălcarea prevederilor legale sus-menţionate nu mai poate fi invocată ca motiv de recurs, căci nu există vătămare şi, deci, nulitate.
C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 599/1997
81. Din moment ce numărul şi seria buletinului de identitate menţionate în dovada de înmânare altei persoane a citaţiei adresată inculpatului pentru termenul când s-a judecat - în lipsa sa - apelul, nu corespund actelor de identitate ale persoanelor care locuiesc în imobil, aşa cum se arată în actul eliberat de poliţie, ceea ce înseamnă că citaţia a fost predată unei alte persoane decât cele arătate în art. 179 C. proc. pen., rezultă că judecarea apelului s-a făcut cu procedura de citare nelegal îndeplinită, decizia instanţei de apel fiind deci casabilă în baza art. 385’ pct. 21 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 645/1997
82. Inculpaţii au declarat apel împotriva sentinţei prin care au fost condamnaţi la diferite pedepse pentru infracţiuni de ultraj comise împotriva unor poliţişti - care, aşa cum s-a menţionat în sentinţă, nu s-au constituit parte civilă -, dar apelurile lor au fost respinse ca nefondate.
Recursurile făcute de inculpaţi sunt întemeiate şi urmează a fi anulate - cu trimitere spre rejudecare la instanţa de apel -, deoarece această instanţă a judecat apelurile (audiind şi un martor) în lipsa părţilor vătămate pe care nu le-a citat pentru nici un termen, ceea ce face ca decizia pronunţată să fie lovită de o nulitate absolută.
C. Apel Bucureşti, s. I. pen., dec. nr. 753/1997
NOTĂ. a. Potrivit dispoziţiilor art. 375 alin. 2 C. proc. pen., “judecarea apelului se face cu citarea părţilor”. Aceasta este o dispoziţie de principiu, de ordin general, menită să asigure părţilor posibilitatea de a cunoaşte termenul fixat, de a se prezenta la instanţa de apel şi de a-şi face toate apărările considerate utile.
Dar, în apel, nu trebuie citate toate părţile, ci numai acelea faţă de care apelul poate avea vreun efect. De aceea, în apelul inculpatului care nu a fost obligat la despăgubiri, nici partea civilă, dacă nu a atacat hotărârea, nici partea responsabilă civilmente nu trebuie citate (v., în acest sens, C. Apel Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 103/1995,
Culegere VI, p. 45; C. Apel Bucureşti, s. I pen., înch. din
22. 11. 1993 - dosar nr. 89/1993 -, Culegere IV, p. 26). Concluzia este valabilă şi pentru partea vătămată în cauzele în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu.
Numai dacă inculpatul este condamnat pentru o infracţiune ce se urmăreşte la plângerea prealabilă, numai atunci persoana vătămată neconstituită parte civilă trebuie citată în apelul declarat de inculpat, căci dreptul părţii vătămate - care, introducând plângere prealabilă, a promovat acţiunea penală - de a pune concluzii în acţiunea penală nu încetează decât odată cu pierderea acestei calităţi şi nu poate fi limitat la dezbaterile purtate în faţa primei instanţe; prin citarea în instanţa de apel a părţii vătămate care a pus în mişcare acţiunea penală se dă acesteia posibilitatea de a exercita dreptul său de a susţine acţiunea penală şi inculpatului posibilitatea legală de a-şi valorifica, prin apelul declarat, pretenţiile la cheltuieli judiciare pe care le-ar putea avea faţă de partea vătămată, precum şi posibilitatea de a obţine încetarea procesului penal prin împăcarea părţilor atunci când legea permite.
în speţă, însă, nu ne aflăm într-o asemenea situaţie, căci acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă a părţilor vătămate, ci din oficiu.
b. Dar, chiar dacă, în speţă, s-ar fi impus ca părţile vătămate să fie citate în apelurile declarate de inculpaţi, încă recursurile acestora - bazate pe dispoziţiile art. 3869 pct. 21 C. proc. pen. - nu puteau fi admise.
încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează citarea părţilor în procesul penal nu este sancţionată cu nulitatea absolută - aşa cum eronat se afirmă în motivarea deciziei -, ci cu o nulitate relativă, deoarece nu este inclusă în enumerarea, strict limitativă, a cazurilor de nulitate absolută cuprinsă în art. 197 alin. 2 C. proc. pen.
Fiind vorba de o nulitate relativă, în sensul dispoziţiilor art. 197 alin. 1 C. proc. pen., încălcarea normelor legale privitoare la citare atrage anularea hotărârii numai în condiţiile acestui text, adică numai dacă prin aceasta s-a adus părţii care o invocă o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin desfiinţarea acelei hotărâri.
Aceasta înseamnă că inculpatul nu se poate prevala în recurs de necitarea sau greşita citare la instanţa de apel a părţii vătămate, întrucât, în acest caz, prin nerespectarea normelor procedurale de citare nu i s-a adus nici o vătămare şi deci nu există o nulitate în sensul art. 197 alin. 1 C. proc. pen. (v. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 610/1994, Culegere V, p. 48).
