Confiscarea specială
| Comentarii |
|
Măsurile de siguranţă au un caracter personal, astfel încât confiscarea specială nu poate fi dispusă în solidar, ci separat de la fiecare inculpat.
Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, Decizia nr. 4 din 5 ianuarie 2011
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Tg. Mureș la data de 29.11.2010 sub nr. 1148.3/308/2010, inculpații-apelanți R.T. și K.B. au declarat recurs împotriva deciziei penale nr. 268/A/11.11.2010 pronunțată de Tribunalul Mureș.
în motivare, inculpatul R.T. solicită reducerea cuantumului pedepsei, invocând faptul că are un copil minor.
Recursul inculpatului K.B. nu a fost motivat.
Ambii inculpați au depus câte un Memoriu, prin care solicită reducerea pedepselor aplicate și invocă situația critică a familiilor lor.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 106/02.07.2010, pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul penal nr. 1.148/308/2010, instanța de fond a dispus următoarele:
în baza art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 75 lit. c) C.pen. au fost condamnați inculpații K.B. și R.T., la câte 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat în formă continuată.
în baza art. 71 C.pen. au fost interzise fiecărui inculpat drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.pen.
în baza art. 350 C.proc.pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a fost dedusă din pedeapsa aplicată fiecăruia durata reținerii si arestării preventive a inculpaților, începând cu data de 29.03.2010 si până la zi.
S-a luat act că părțile vătămate C.R., B.J., C.F., K.I.M. și Casa de copii D. nu s-au constituit parți civile in cauză.
în baza art. 14 și 346 C.proc.pen., raportat la art. 998 și 999 C.civ. a fost obligat inculpatul K.B. să plătească părții civile K.I. 15100 lei, daune materiale și respinge restul pretențiilor civile formulate de aceasta parte civilă, ca nedovedite.
în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen. a fost confiscată de la inculpatul K.B. suma de 9400 lei, iar de la ambii inculpați suma de 12293 lei.
în baza art. 191 alin. (2) C.proc.pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata a câte 1500 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 1400 lei, reprezentând onorariile apărătorilor din oficiu, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Din întregul material probator administrat în cauză prima instanță a reținut, în fapt, că în seara zilei de 14/15.11.2009, în jurul orelor 21:00 inculpatul K.B. s-a întâlnit pe strada cu numitul A.A.S., cu care s-a înțeles să se deplaseze să sustragă ceva din mașina părții vătămate K.I., care era parcată în curtea acestuia. Cei doi au ajuns la locuința părții vătămate, au sărit peste gard în curte, inculpatul a forțat ușa din stânga a mașinii, după care a pătruns în mașină și a sustras CD playerul marca LG în valoare de 200 lei, timp în care A.A.S. a stat de pază. A doua zi inculpatul a valorificat CD playerul numitului S.M. cu suma de 75 lei, 25 lei revenindu-i lui A.A.S.
în cursul cercetărilor CD playerul a fost recuperat de la numitul S.M., care a fost audiat și în calitate de martor.
Pe la jumătatea lunii decembrie 2009 inculpatul K.B. a pătruns pe ușa găsită deschisă în imobilul Casei de copii „D.” din Sângeorgiu de Pădure de unde a sustras mai multe țevi de cupru ale instalației de încălzire.
în noaptea de 9/10.12.2009, în jurul orelor 23:30 inculpații împreună cu A.A.S, după ce în prealabil s-au întâlnit, s-au deplasat la restaurantul „V.” din Sângeorgiu de Pădure unde s-au înțeles să se deplaseze la magazinul situat pe str. P.Ș., din Sângeorgiu de Pădure, de unde să sustragă bunuri si alimente. Ajunși la locul respectiv cei trei s-au înțeles ca numitul A.A. să sară peste gard, să intre în curtea magazinului , iar apoi pe ușa din spate în magazin. Numitul A.A. a făcut acest lucru, dar după 5 minute s-a întors și le-a zis inculpaților că nu se poate intra în magazin pe ușa din spate. Cei trei au găsit în apropiere o bară de fier cu care numitul A.A. a forțat lacătele de la grilajul ușii de intrare în magazin, apoi a forțat ușa de intrare în magazin, a intrat în magazin, a luat casa de marcat și a ieșit cu ea din magazin. în casa de marcat a găsit doar 8,5 lei, motiv pentru care a reintrat în magazin și într-un sac de nylon găsit în magazin a pus mai multe produse alimentare, după care a ieșit din magazin și toți trei s-au îndepărtat de magazin, iar apoi au început să consume din bunurile sustrase. în acest timp cei trei au fost surprinși în flagrant de organele de politie.
în seara zilei de 28/29.12.2009, în jurul orelor 21:00, inculpatul K.B. se întorcea acasă împreună cu concubina sa B.E., în vârsta de 13 ani. în momentul în care au ajuns în dreptul imobilului aparținând părții vătămate C.F.Z., situat în Sângeorgiu de Pădure, inculpatul și-a adus aminte că acesta are în atelier o drujbă, deoarece a lucrat la partea vătămata în toamnă. împreună cu numita B.E. au intrat în gradina din spatele casei, cu intenția de a intra în atelier și a lua drujba. Cei doi s-au deplasat la ușa din spate a atelierului, dar nu au putut deschide ușa, iar după un timp au revenit și au observat un geam deschis. Inculpatul a intrat pe geam în atelier, a găsit drujba lângă sobă, a luat-o, i-a dat-o pe geam numitei B.E., apoi a ieșit din atelier așa cum a intrat, a învelit drujba într-o haină pe care o avea la el, iar apoi s-a deplasat la domiciliu. în ziua următoare pe la orele 15:30, împreună cu numita B.E. s-au deplasat în comuna Atid unde au valorificat drujba la o persoană necunoscută, contra sumei de 100 lei.
în perioada 18.11.2009-14.01.2010 partea vătămata K.I. a fost plecata în Ungaria, cheile de la locuința sa fiind lăsate numitei K.A. în data de 13.01.2010 partea vătămata a fost anunțată telefonic că persoane necunoscute au intrat în locuința acesteia. Partea vătămata a arătat faptul că i s-a sustras din locuință suma de 1.000.000 de forinți, un lănțișor de aur cu medalion de doua grame, 3 verighete din aur, de aproximativ 10 grame și un cercel din aur, estimând paguba la valoarea de 16.000 lei. După perioada respectivă, inculpatul a dispus de sume importante de bani, efectuând reparații la casa tatălui său, în valoare aproximativ 5000 lei și a fost văzut frecvent prin baruri jucând la aparatele electronice. Prejudiciul nu a fost recuperat, iar inculpatul nu a recunoscut fapta.
Cu ocazia cercetării la fața locului au fost fixate și ridicate un număr de 7 urme papilare. în urma exploatării acestor urme s-a constatat prin raportul de constatare tehnico - științifică nr. 109130/26.02.2010 că acestea aparțin inculpatului K.B., împrejurare ce atestă prezența inculpatului în imobil.
La începutul lunii ianuarie 2010, într-una din zile inculpatul K.B. i-a spus inculpatului R.T. că știe un cumpărător pentru o sobă și un frigider pe care le-ar putea sustrage din casa unui olandez, despre care i-a spus că este plecat din localitate. în noaptea următoare cei doi, în jurul orelor 22:00, s-au deplasat la locuința respectivă, au pătruns peste gard în curtea locuinței, inculpatul R. a forțat ușa cu ajutorul unei șurubelnițe găsite în curte, au pătruns în locuință , iar din interior au luat o sobă tip șemineu. Neputând ridica șemineul peste gard, inculpatul K. a tăiat sârma gardului cu un patent găsit în locuință, după care au transportat soba până la locuința numitului C.SA căruia i-au vândut-o și pentru care au primit suma de 250 lei, pe care i-au împărțit egal. In aceeași noapte, inculpații s-au deplasat din nou la locuința părții vătămate B.J. de unde au luat mai multe pachete de biscuiți, o camera de bicicletă, 2 perechi de ciorapi, 6 euro, bunuri pe care le-au pus într-un sac și de asemenea au mai luat și un frigider pe care l-au transportat împreuna la același cumpărător, primind în schimbul acestuia suma de 100 lei, bani pe care de asemenea i-au împărțit. Biscuiții au fost duși la domiciliu de inculpatul R.T., acesta ulterior consumându-i. în ziua următoare inculpații i-au povestit numitului A.A. că pot să îi ducă un televizor, un calculator și un CD player, acesta fiind de acord cu acest lucru. în noaptea următoare inculpații au pătruns în același mod în casa părții vătămate și au luat un televizor pe care inculpatul R. l-a transportat într-o pătură, iar inculpatul a pus într-o geantă mare un calculator, un monitor, un CD player și o bormașină, bunuri care au fost transportate la numitul A.A., acesta din urmă achitându-le inculpaților suma de 350 lei, sumă care a fost împărțită egal între cei doi. Ulterior bormașina a fost vândută de către K. numitului K.E. Cu ocazia cercetării la fața locului s-au ridicat o serie de urme papilare din interiorul locuinței care, în urma comparării, conform raportului de constatare tehnico-științifică nr. 109368/19.03.2010 au fost create de către inculpați.
în drept s-a reținut că, faptele comise de cei doi inculpați, care, în perioada 14 noiembrie 2009-începutul lunii ianuarie 2010, împreună cu minorul A.SA, pe timp de noapte și prin efracție în realizarea aceleiași rezoluții, au luat mai multe bunuri mobile din posesia sau detenția altor persoane, fără consimțământul acestora, în scopul de a și le însuși pe nedrept, acțiuni care prezintă fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.
Instanța de fond a făcut și aplicarea art. 75 alin. (1) lit. c) C.pen. în privința ambilor inculpați având în vedere faptul că aceștia au comis faptele mai sus menționate împreună cu minorul A.SA
La individualizarea pedepsei aplicate fiecărui inculpat, instanța de prim-grad a ținut cont de criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), mai exact de gradul de pericol social relativ mediu al faptei comise, de modul și mijloacele de comitere a faptei, de prejudiciul mare produs, de numărul actelor materiale, de limitele speciale ale pedepsei și de faptul că inculpatul R.T. are antecedente penale, iar inculpatul K.B. este la primul conflict cu legea penală.
Examinând apelurile promovate, prin prisma materialului aflat la dosarul nr. 1148/308/2010 al Judecătoriei Sighișoara, a motivelor invocate, precum și din oficiu, în limitele efectului devolutiv și neagravării situației în propria calea de atac, potrivit dispozițiilor art. 371 și urm. C.proc.pen., art. 378 C.proc.pen., instanța de apel a găsit căile de atac declarate a fi nefondate, pentru următoarele considerente.
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal în fața primei instanțe - hotărârea instanței de fond nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit prima instanță, relativ la condamnarea inculpaților-apelanți R.T. și K.B., pentru comiterea de către fiecare, a infracțiunii de furt calificat, în formă continuată, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen. și art. 75 lit. c) C.pen.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de apel, a considerat că, din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpații se fac vinovați de comiterea faptei penale reținută în sarcina lor, iar cele expuse în considerente nu necesită alte adăugiri.
Nu lipsit de relevanță este și faptul că inculpații în declarațiile date în cursul urmăririi penale au descris în mod amănunțit modalitatea în care s-au angajat pe tărâmul ilicitului penal, însă nici în fața instanței de fond și nici în fața instanței de apel nu au înțeles să facă noi precizări și au înțeles să se prevaleze de prevederile art. 70 alin. (2) C.proc.pen.
Referitor la încadrările juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpaților și acestea sunt corespunzătoare, cuantumul pedepselor aplicate au fost just individualizate, instanța de fond pornind de la criteriile de individualizare înserate în economia art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a oprit asupra unor pedepse apropiate de minimele speciale.
Raportat la circumstanțele personale ale apelanților raportat și la numărul relativ mare ale actelor materiale care compun faptele penale reținute în sarcina lor, precum și la modul de operare, s-a considerat că nu se impune sub nicio formă reindividualizarea pedepselor aplicate prin reducerea sancțiunilor stabilite sub limitele arătate, cuantumul pedepselor aplicate fiind în măsură să contribuie la reeducarea inculpaților, totodată s-a respectat și principiul proporționalității gravității ilicitului penal oglindită în cuantumul sancțiunii aplicate.
în aprecierea tribunalului, chiar dacă cei doi inculpați au recunoscut implicarea lor în ilicitul penal dedus judecății, nu s-a impus reținerea atitudinii acestora de recunoaștere a faptei ca reprezentând o circumstanță atenuantă care să opereze în favoarea lor. S-a reținut că, potrivit prevederilor art. 74 C.pen., această împrejurare este prevăzută de lege ca o circumstanță atenuantă judiciară și nu legală și prin urmare, rămâne la latitudinea instanței să aprecieze, în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, dacă va reține sau nu o astfel de circumstanță și în opinia tribunalului, în contextul arătat nu s-a impus a se da eficiență juridică împrejurării mai sus arătate, constând în reducerea pedepselor sub minimele speciale.
în aceeași ordine de idei, s-a considerat nu se impune reindividualizarea pedepselor aplicate prin reducerea lor sub limitele stabilite de prima instanță, în condițiile în care inculpații prin activitatea lor ilicită, au adus o atingere semnificativă drepturilor subiective ale părților vătămate și raportat la motivele și modalitatea în care acuzații s-au angajat pe tărâmul ilicitului penal, chiar dacă inculpații au avut o atitudine cooperantă și o parte din bunurile sustrase au fost recuperate tribunalul a considerat că sancțiunile penale aplicate au fost just stabilite.
Examinând recursurile promovate, din prisma dispozițiilor art. 3858, art. 3859 pct. 14 raportat la art. 52 și art. 62-68 C.proc.pen., instanța de control judiciar le găsește nefondate, pentru următoarele considerente:
Sub aspectul stării de fapt, care a fost corect reținută - pornind de la conținutul materialului probator administrat pe parcursul desfășurării procesului penal - hotărârea instanței de apel nu comportă nici un fel de critică, fiind justă soluția la care s-a oprit tribunalul, respectiv la respingerea ca nefondate a apelurilor.
Pentru a face o asemenea apreciere, instanța de control judiciar consideră că din conținutul materialului probator administrat, rezultă fără putință de tăgadă faptul că inculpații se fac vinovați de comiterea faptelor penale, în modalitatea descrisă.
De asemenea, pentru faptele comise, inculpaților-recurenți li s-a aplicat pedepse corect individualizate, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare, prima instanță făcând o riguroasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Apărarea formulată în faza recursului nu poate fi primită, deoarece situația critică a familiilor celor doi inculpați, ale căror concubine nu lucrează și care au copii minori, nu poate duce la reducerea pedepselor aplicate de prima instanță, raportat la numărul mare de acte materiale, modul și mijloacele de comitere, prejudiciul mare produs, forma continuată a infracțiunii și atragerea în câmpul infracțional și a unui minor în vârstă de numai 13 ani, locațiile unde au fost comise furturile, respectiv din locuințe, anexe gospodărești, dintr-un magazin, dintr-o casă de copii și dintr-o mașină. Specializarea inculpaților în săvârșirea faptelor penale rezultă și din diversitatea bunurilor sustrase, de la bani, bijuterii și până la o drujbă.
S-a mai invocat că nu ar fi respectat principiul proporționalității, în sensul că, deși inculpatul R.T. a participat la comiterea doar a două acte materiale, față de inculpatul K.B. care a participat la toate cele șase acte materiale, ambilor inculpați l-i s-a aplicat o pedeapsă de câte 4 ani închisoare.
Nici această critică nu poate fi primită deoarece, deși inculpatul R.T. a participat la comiterea doar a două acte materiale, din fișa de cazier rezultă că a suferit mai multe condamnări, inclusiv pentru infracțiuni de furt calificat și tâlhărie, a fost liberat condiționat abia la 04.05.2009 cu un rest de 254 zile închisoare, pentru ca în 28/29.12.2009 să comită primul act material al infracțiunii pentru care este trimis în judecată.
Inculpatul K.B. a participat la toate cele șase acte materiale, însă se află la primul contact cu legea penală.
De aici concluzionăm că în cazul fiecărui inculpat, individualizarea pedepsei s-a făcut cu o riguroasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Totuși, în ce privește măsura confiscării speciale, hotărârile atacate sunt criticabile sub aspectul confiscării în solidar de la cei doi inculpați a sumei de 12.293 lei. Măsurile de siguranță au un caracter personal, astfel încât confiscarea specială trebuie dispusă față de fiecare dintre cei doi inculpați. Ori, cum ambii inculpați a participat la comiterea actului material din luna ianuarie 2010, urmează ca de la fiecare inculpat să fie confiscată jumătate din suma reprezentând prejudiciul.
Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, recursurile declarate de inculpații-apelanți R.T. și K.B. împotriva deciziei penale nr. 268/A/11.11.2010 pronunțată de Tribunalul Mureș sunt fondate, motiv pentru care, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C.proc.pen., acestea au fost admise.
S-a casat parțial decizia atacată și sentința penală nr. 106/02.07.2010 pronunțată de Judecătoria Sighișoara și rejudecând cauza pe măsura confiscării, în baza art. 118 alin. (1) lit. b) C.pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul K.B. sumele de 9.400 lei și 6.146,50 lei (1/2 din 12.293 lei), iar de la inculpatul R.T. suma de 6.146,50 (1/2 din 12.293 lei)
Au fost menținute celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
A fost menținută și starea de arest a inculpaților.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat și perioada arestului preventiv din 11.11.2010 până la zi.
