Contestaţie la executare respinsă. Dispoziţiile art.6 alin.1 Cod penal nu sunt incidente în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 709 din data de 15.06.2015
Prin sentința penală nr.709/15.03.2015, instanța a dispus:
« În baza art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală cu referire la art.595 alin.1 Cod procedură penală și la art.16 alin.1 din Legea nr.187/2012, respinge contestația la executare formulată de contestatorul A., împotriva executării sentinței penale nr.2722/14.10.2010 a Judecătoriei Iași, definitivă pentru contestator prin retragerea apelului.»
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin cererea ce face obiectul prezentei cauze, contestatorul a invocat faptul că prin dispozițiile noului cod penal, infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prevăzută de at.321 din Codul penal din 1969, sancționată anterior cu pedeapsa de la 1 la 5 ani închisoare, "a fost divizată"; în două infracțiuni distincte de tulburarea liniștii publice prevăzută de art.371 Cod penal și, respectiv, ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art.375 Cod penal, ambele sancționate cu pedeapsă de la 3 luni la 2 ani sau amendă.
De asemenea, a susținut că durata suspendării sub supraveghere este denumită în noul cod termen de supraveghere (ce înlocuiește termenul de încercare prevăzut de codul vechi) și acesta nu mai este compus din durata pedepsei și un interval de timp variabil, ci numai dintr-un interval variabil de timp cuprins între 2 ani și 4 ani.
În consecință, contestatorul a susținut că, în opinia sa, noua instituție a suspendării sub supraveghere este mai favorabilă, motiv pentru care a solicitat să se reducă pedeapsa potrivit limitelor prevăzute de noul cod penal și să se reducă termenul de supraveghere, în sensul "încetării supravegherii pentru restul de aproximativ 2 ani";.
Instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 6 Cod penal, "când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim .";
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 595 alin.1 Cod procedură penală: "Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.";
Prin urmare, în cazul hotărârilor definitive de condamnare, dispozițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile sunt aplicabile numai atunci când este vorba de pedepse executabile (în curs de executare sau ce urmează a se executa), nu și în cazul pedepselor care nu urmează a se executa, cum este și cazul contestatorului, condamnat la o pedeapsă cu suspendarea sub supraveghere a executării.
Această interpretare este consacrată expres și prin dispozițiile art.16 alin.1 din Legea nr.187/2012 (Legea de punere în aplicare a codului penal) potrivit cărora: "Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare";.
Faptul că în cazul condamnărilor la pedepse neexecutabile nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 alin.1 Cod penal apare și mai evident, din moment ce, nici măcar în cazul condamnărilor cu suspendare aplicate pentru infracțiuni săvârșite în timpul minorității, pentru care nu se mai pot aplica pedepse potrivit noului cod, nu se poate interveni asupra celor dispuse prin hotărârea rămasă definitivă înainte de intrarea în vigoare a noului cod penal. În acest sens, reținem că, potrivit art.22 alin.1 din Legea nr.187/2012 (Legea de punere în aplicare a codului penal): "Măsura suspendării executării pedepselor aplicate în baza Codului penal din 1969 pentru infracțiuni comise în timpul minorității se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal.";.
Aceeași interpretare, în sensul că dispozițiile art.6 alin.1 Cod penal sunt aplicabile numai în cazul pedepselor executabile transpare și din considerentele Deciziei nr. 8 din 26 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și justiție, privind pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a unor probleme de drept. În cuprinsul deciziei menționate se reține că:
"…în aplicarea corectă a dispozițiilor legii penale mai favorabile în cauze definitiv judecate, privitor la orice instituție a dreptului substanțial incidentă în această fază, trebuie să pornească de la specificul reglementării cuprinse în art. 6 din Codul penal, stabilind în raport cu acesta modul în care litera și rațiunea acestei reglementări se transpun în fiecare caz particular.
Astfel, se reține că art. 6 din Codul penal realizează echilibrul dintre principiul autorității de lucru judecat și aplicarea legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Dispoziția menționată justifică limitarea autorității de lucru judecat exclusiv prin necesitatea asigurării efectivității principiului legalității pedepsei (aceasta trebuind să aibă un suport legal atât în momentul pronunțării sale, cât și în cel al executării).
Prin urmare, privitor la pedepsele definitive, prin aplicarea legii penale mai favorabile, legiuitorul nu a înțeles să repună în discuție criteriile de stabilire și individualizare a sancțiunii, ci numai să înlăture de la executare acea parte din sancțiune care excede maximului prevăzut de legea nouă, respectiv acea sancțiune mai grea care nu mai este prevăzută de legea nouă.
…Așadar, principiul legalității pedepselor impune ca pedeapsa să aibă susținere legală și după aplicarea ei, nefiind admisă executarea unei pedepse mai mari decât cea prevăzută în legea nouă mai favorabilă.";
Față de toate aceste considerente, dispozițiile at.6 alin.1 Cod penal nu sunt incidente în cazul pedepselor a căror executare a fost suspendată (condiționat sau sub supraveghere), astfel încât contestația la executare formulată în prezenta cauză de petent nu poate fi admisă.
