Contestaţie la executare - comparaţie vechiul Cod Penal cu noul Cod Penal; reducerea pedepsei rezultante
| Comentarii |
|
Tribunalul DOLJ Hotărâre nr. 1052 din data de 17.10.2014
Prin sentința penală nr. 1296/28.02.2014 pronunțată în dosarul nr. 4257/215/2014, Judecătoria Craiova, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, a respins contestația la executare formulată de condamnatul M.I.O.și l-a obligat pe acesta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat următoarele:
La data de 06.02.2014, a fost înregistrată pe rolul instanței contestația la executare formulată de condamnatul M.I.O.
Petentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, raportat la Noul Cod Penal.
Urmare a relațiilor solicitate de instanță, Penitenciarul Craiova a înaintat MEPi nr. 268/2010 emis de Curtea de Apel București, Secția a II.a Penală, sentința penală nr. 227/2010 a Curții de Apel București Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare, și fișa de evaluare întocmită de comisia alcătuită la nivelul penitenciarului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare, a fost recunoscută sentința penală din data de 02.07.2009 a Tribunalului de Land St. Polten pronunțată în dosarul nr. 9 Hv 66/09 prin care M.I.O.a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina acestuia au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c, e C.p. și art. 323 C.p.
Conform art. 6 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Prima instanță a mai constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile redate mai sus, întrucât prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare a fost recunoscută pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, iar nu pedepse individuale aplicate pentru infracțiunile săvârșite.
Prin urmare, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013, instanța de fond a respins contestația la executare formulată de condamnatul M.I.O., constatând că nu sunt incidente disp. art. 6 NCP și obligându-l pe acesta la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli efectuate de stat.
De asemenea, tribunalul mai reține că prin sentința penală nr. 3340/13.06.2014 pronunțată în dosarul nr. 21878/215/2014, Judecătoria Craiova în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art 595 C.p.p., a respins contestația la executare formulată de condamnatul M.I.O..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 03.06.2014, Tribunalul Dolj a înaintat dosarul 5655/63/2014, menționând că prin s.p. nr.675/15.05.2014 pronunțată de Tribunalul Dolj s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalul Dolj și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnatul M.I.O., în favoarea Judecătoriei Craiova.
Penitenciarul Craiova prin adresa nr.N 46507/PCDJ/11.06.2014 a înaintat instanței de judecată copie de pe mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.368/11.10.2010, copie s.p. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București definitivă prin nerecurare copie fișă de evaluare.
Analizând actele și lucrările dosarului Judecătoria a reținut că prin sentința penală 227/11.08.2010 a Curții de Apel București definitivă prin nerecurare s-a dispus recunoașterea sentinței din 02.07.2009 a Tribunalului Land St.Polten și s-a dispus transferarea persoanei condamnate în vederea continuării executării pedepsei de 14 ani închisoare.
Comisia de evaluare privind aplicarea Legii penale mai favorabile constituite în cadrul Penitenciarului Craiova, a apreciat cu privire la aplicarea legii mai favorabile privind pe condamnatul M.I.O., că nu se impune reducerea pedepsei.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a apreciat contestația privind aplicarea legii penale mai favorabile neîntemeiată pentru considerentele care urmează a fi prezentate, motiv pentru care în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare privind pe condamnatul M.I.O..
Prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare, a fost recunoscută sentința penală din data de 02.07.2009 a Tribunalului de Land St. Polten pronunțată în dosarul nr. 9 Hv 66/09 prin care M.I.O. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare.
S-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina acestuia au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c, e C.p. și art. 323 C.p.
Conform art. 6 NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Prima instanță a constatat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile redate mai sus, întrucât prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare a fost recunoscută pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare, iar nu pedepse individuale aplicate pentru infracțiunile săvârșite de către condamnat.
Ca urmare în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art 595 C.p.p. a fost respinsă contestația la executare formulată de condamnatul M.I.O..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul M.I.O., înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 17.07.2014, fiind conexată la prezenta cauză la data de 13.10.2014.
Totodată, prin sentința penală nr. 1874/18.03.2014, pronunțată în dosarul nr. 6997/215/2014, Judecătoria Craiova, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p., a respins contestația la executare formulată de condamnatul M.I.O..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 25.02.2014, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova sub nr. 6997/215/2014 contestația formulată de condamnatul M.I.O. potrivit art. 23 din Legea nr. 255/2013 rap. la art. 595 C.p.p., privind aplicarea legii penale mai favorabile, conform art. 6 din Codul Penal, în vigoare din 01.02.2014.
În motivarea contestației, condamnatul a arătat că solicită reducerea pedepsei de 14 ani închisoare pe care o execută în prezent, ca urmare a aplicării legii mai favorabile.
La solicitarea instanței, Penitenciarul Craiova, a înaintat în copie, fișa de evaluare a deținutului, sentința penală nr. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București și mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 368/11.10.2010 emis de Curtea de Apel București.
Analizând actele dosarului și dispozițiile legale, prima instanță a reținut că prin s.p. nr. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare, a fost recunoscută sentința penală din data de 02.07.2009 a Tribunalului de Land St. Polten pronunțată în dosarul nr. 9 Hv 66/09 prin care M.I.O a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în formă agravată, furt în formă agravată și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni prev. de art. 142 alin. 1, 143 tezele 1, 2, 3, art. 127, 128 alin. 1, 2, art. 130 din Codul penal austriac.
S-a constatat că infracțiunile reținute în sarcina acestuia au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 2 ind. 1 lit. a, b, c, e C.p. și art. 323 C.p.
S-a dispus transferarea condamnatului M.I.O. în România în vederea continuării executării pedepsei de 14 ani închisoare ce a fost aplicată prin hotărârea menționată anterior.
În baza sentinței penale menționate s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 368/11.10.2010 de către Curtea de Apel București iar executarea pedepsei a început la data de 04.05.2008.
Conform art. 6 alin. 1 C.p., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța de fond a mai constatat că în cauză nu sunt incidente disp. art. 6 alin. 1 C.p., având în vedere că prin sentința penală nr. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București, Secția a II-a Penală, definitivă prin nerecurare s-a recunoscut o hotărâre pronunțată de Tribunalul de Land St. Polten și s-a dispus transferarea persoanei condamnate în România pentru a se executa pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare stabilită de instanța austriacă, nefiind recunoscute sau aplicate pedepse individuale pentru infracțiunile săvârșite.
În consecință, nefiind întrunite condițiile prev. de art. 6 C.p., instanța de fond, în temeiul art. 23 din Legea nr. 255/2013 și art. 595 C.p.p. a respins contestația la executare formulată de condamnatul M.I.O..
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, aceasta fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 12.05.2014, cauza fiind conexată la prezenta cauză prin încheierea din data de 07.07.2014.
Analizând contestațiile formulate de condamnatul M.I.O. împotriva hotărârilor primei instanțe de respingere a contestației la executare formulate, tribunalul reține următoarele:
Prin s.p. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București definitivă prin nerecurare la data de 04.10.2010 s-a recunoscut sentința din 02.07.2009 a Tribunalului de Land ST Polten pronunțată în dosarul nr. 9HV66/09 prin care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie în formă agravată, furt în formă agravată și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 142 alin. 1, 143 tezele I, II și III, art. 127, art. 128 alin. 1 și 2 și art. 130 din Codul Penal austriac.
S-a mai reținut că aceste fapte au corespondent în legislația penală română și realizează conținutul constitutiv al infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 21 lit. a, b, c și e și art. 323 Cp cu aplic. art. 33 lit. a Cp.
S-a emis MEPI nr. 368/11.10.2010 de către Curtea de Apel București, iar executarea pedepsei a început la data de 22.12.2010.
Potrivit art. 6 alin 1 C.pen. " când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim " .
Într-adevăr, în raport de aceste dispoziții legale ar părea că atâta timp cât nu s-au aplicat pedepse individualizate pentru fiecare infracțiune nu s-ar putea analiza incidența legii penale mai favorabile, însă tribunalul apreciază că, deși s-a aplicată o pedeapsă rezultantă, incidența legii penale mai favorabile poate fi analizată în raport de pedeapsa rezultantă la care s-ar putea ajunge potrivit dispozițiilor Noului Cod penal.
În consecință, va proceda la compararea pedepsei aplicate condamnatului cu pedeapsa care ar putea fi dispusă conform Noului Cod penal.
Infracțiunile au corespondent în NCP dispozițiile art. 234 alin. 1 lit. a și f și alin. 3, potrivit cărora tâlhărie calificată care a avut ca urmare vătămarea corporală se sancționează cu închisoarea de la 5 la 12 ani și dispozițiile art. 367 Ncp conform cărora constituirea unui grup infracțional organizat se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
De asemenea, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b NCp: "când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea la care se adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite".
Prin urmare, în raport de faptele comise, sub imperiul noii legi contestatorul ar fi condamnat la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru tâlhărie calificată prev. de art. 234 alin. 1 lit. a și f și alin. 3 NCP la care s-ar adăuga o treime din pedeapsa de 5 ani închisoare pentru art. 367 NCP (adică 1 an și 8 luni), în final rezultând pedeapsa de 13 ani și 8 luni închisoare.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul constată că pedeapsa de 14 ani aplicată condamnatului este mai mare decât pedeapsa maximă la care s-ar putea ajunge potrivit legii noi, care este de 13 ani și 8 luni, astfel că se impune reducerea pedepsei de la 14 ani la 13 ani și 8 luni închisoare.
Pentru aceste motive, în temeiul dispoz. art. 4251 alin. 7 pct. 2 lit. a Cpp, va admite contestațiile formulate de M.I.O., va desființa sentința penală nr. 1296/28.02.2014 a Judecătoriei Craiova, sentința penală nr. 1874/18.03.2014 a Judecătoriei Craiova și sentința penală nr. 3340/13.06.2014 a Judecătoriei Craiova și rejudecând în baza art. 6 alin. 1 NCP va reduce pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 211 alin. 21 lit. a, b, c și e și art. 323 Cp din 1969 la maximul special de 13 ani și 8 luni închisoare prev. de art. 234 alin. 1 lit. a și f și alin. 3 NCP și art. 367 NCP cu aplic. art. 39 lit. b NCP.
Va deduce durata arestării preventive și a detenției din data de 04.05.2008 la zi și va menține starea de arest.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale nr. 227/11.08.2010 a Curții de Apel București
Va dispune anularea mandatului de executare nr. 368/2010 din 11.10.2010 emis de Curtea de Apel București și va dispune emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei în sensul celor arătate mai sus.
În baza art. 275 alin. 3 NCPP cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului
