Despăgubiri. Jurisprudență Despăgubiri, penalităţi

Tribunalul MEHEDINŢI Sentinţă civilă nr. 4365 din data de 10.12.2015

- Potrivit art. 254 al.1 Codul muncii republicat, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Din interpretarea art. 254 al.1 Codul muncii rezultă că pentru a se angaja răspunderea patrimonială a salariatului este necesară întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: calitatea de salariat a celui care a produs paguba, la angajatorul păgubit, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția (culpa) salariatului.

În speță, se apreciază că sunt îndeplinite condițiile art. 254 al.1 Codul muncii, întrucât pârâta a fost angajata reclamantei desfășurând activitate ca vânzător la punctul de lucru Market J 1, iar în activitatea desfășurată, aceasta a înregistrat un minus în gestiune în sumă de 8.748,30 lei, sumă ce reprezintă prejudiciul produs fostului angajator.

Acest prejudiciu este cert, real și determinat, fiind stabilit ca atare prin actele contabile (rapoarte de gestiune, monetare zilnice ), cât și prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

Suma de 8.748,30 lei reprezentând lipsă în gestiune s-a produs prin fapta pârâtei care potrivit contractului individual de muncă și fișei postului avea obligația să vândă mărfurile, să țină evidența gestiunii, să predea monetarul cu banii încasați -

Tribunalul Mehedinți - sentința 10.12.2015

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.04.2015 sub nr. 3563/101/2015, reclamanta SC AT SA - societate în insolvență, prin administrator special și administratori judiciari a chemat în judecată pe pârâta BN solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată la plata sumei de 8.748, 30 lei reprezentând lipsă în gestiune, respectiv prejudiciu cauzat unității din vina și în legătură cu munca sa, prin îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor de serviciu asumate.

În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta BN, în perioada 12.08.2011-12.08.2013, a fost angajata societății și a desfășurat activitate ca vânzător, raporturile de muncă dintre părți încetând prin decizia nr.61/12.08.2013, urmare a demisiei pârâtei.

Atribuțiile de serviciu ale pârâtei au fost stabilite prin fișa postului, care a fost semnată de către salariată și conform acesteia coordona și răspundea de întreaga activitate desfășurată. Potrivit fișei postului întocmea notele de recepție la primirea mărfii, monetarul cu banii încasați, trimitea actele la compartimentul contabilitate, emitea bon pentru fiecare produs vândut, răspundea disciplinar, material sau penal, după caz, de corectitudinea actelor îndeplinite.

Reclamanta a mai arătat că la data de 09.08.2013 s-a efectuat un inventar la punctul de lucru Market J 1 aflat în gestiunea pârâtei și cu această ocazie s-au constatat anumite diferențe între soldul scriptic și cel faptic. Pe baza compensării lipsurilor și plusurilor s-a ajuns la un prejudiciu efectiv de 9.149,3 lei, pârâta recunoscând existența soldului, conform notei explicative din data de 09.08.2013, aceasta luându-și angajamentul că va achita prejudiciul.

Ulterior, la data de 31.08.2013 a rezultat un sold final în cuantum de 8.748, 30 lei, ca urmare a realizării raportului de gestiune în perioada 01.08.2013 - 31.08.2013 când soldul inițial stabilit de 9.149,30 lei s-a diminuat cu suma de 400,00 lei reprezentând client neidentificat.

Prin acțiune s-a mai arătat că s-a încercat recuperarea prejudiciului pe cale amiabilă, pârâtei fiindu-i trimise 2 notificări prin care i se solicita să se prezinte pentru încheierea unui angajament de plată, însă aceasta a refuzat.

Reclamanta a precizat că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei, respectiv calitatea de salariat a persoanei care a produs prejudiciul, fapta ilicită a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat, vinovăția salariatului. De asemenea, a susținut că sunt îndeplinite și condițiile răspunderii civile contractuale, determinat de faptul că pârâta, angajată pe baza unui contract individual de muncă, este obligată să repare prejudiciul cauzat.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art.254 Codul muncii.

Pârâta BN a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nedovedită, iar în subsidiar a solicitat admiterea în parte a acțiunii în măsura dovedirii prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciul produs și activitatea sa.

Prin întâmpinare pârâta a arătat că a desfășurat activitatea la societatea reclamantă în perioada august 2012 - iulie 2013, iar programul de lucru a fost următorul: luni-vineri 0600-2100, sâmbăta 0600-1600, duminica 0600-1500, rezultând că nu a lucrat 8 ore/zi conform contractului individual de muncă, neavând cunoștință dacă acest contract a fost înregistrat la instituțiile abilitate pentru un program de 4 ore sau pentru un program de 8 ore. Pentru activitatea desfășurată a primit un salariu lunar de 1.400 lei în perioada august 2012 - octombrie 2012, un salariu lunar diminuat cu suma de 500 lei în perioada noiembrie 2012 - iulie 2013, sumă reținută reprezentând garanția, rezultând că în cele 8 luni societatea i-a reținut 4.000 lei.

Referitor la inventar, pârâta a arătat că a participat la efectuarea acestuia și l-a semnat, însă nu a putut urmări ce s-a notat în timp ce ea dicta, marfa fiind ridicată în aceeași zi.

Pârâta a precizat că sunt produse care scad după o anumită perioadă de timp, iar societatea nu i-a pus la dispoziție un cântar autorizat și verificat metrologic cu toate că a solicitat acest lucru în nenumărate rânduri. În acest sens, a arătat că a vândut aproximativ 1.000 kg mezeluri care până la vânzarea efectivă au avut pierderi în greutate de cca 20% ( 20% x 1000 kg x 15 lei =3.000 lei ) și circa 1437 kg produse congelate - pește, pulpe, aripi, tacâm pui care au avut pierderi de 10% datorate apei înghețate( 1437 kg x 10% x 10 lei kg=1437 lei ).

Totodată, pârâta a arătat că locuința sa a fost utilizată pentru desfășurarea activității punctului de lucru, fiind încheiat un contract de închiriere, care nu a fost reziliat până în prezent și pentru care plătește impozit pe profit, precizând că nu a semnat decizia depusă la dosar și nici nu i s-a comunicat vreo decizie de concediere.

Pârâta a susținut că societatea a așteptat momentul oportun să intre în insolvență pentru a nu-i plăti orele suplimentare, c/val zilelor libere, a concediului de odihnă neefectuat și a garanției reținute, iar în cazul în care se va dovedi că se face vinovată de crearea acestui prejudiciu este de acord să i se oprească garanția de 4.000 lei și pierderile rezultate la produsele congelate și mezeluri de 4.437 lei.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare prin care a arătat că își menține cererea introductivă, iar referitor la apărările pârâtei a precizat că în perioada 13.08.2011 - 29.02.2012 pârâta a lucrat un program de 8 ore/zi cu un salariu brut de 804 lei, în perioada 01.03.2012 - 30.06.2012 a lucrat un program de 4 ore/zi cu salariul brut de 402 lei, iar în perioada 01.07.2012 - 11.08.2013 a lucrat un program de 8 ore/zi cu un salariu brut de 804 lei, la data de 12.08.2013 aceasta formulând cerere de demisie, care a fost aprobată.

Referitor la cântar, s-a arătat că cel existent la punctul de lucru a fost verificat metrologic, iar cât privește contractul de închiriere, s-a arătat că prin adresa nr.201/10.07.2013 BC a fost informat despre rezilierea contractului de închiriere începând cu data de 10.07.2013.

Cât privește anumite drepturi salariale despre care pârâta susține că a fost privată, societatea reclamantă a arătat că aceasta avea posibilitatea de a formula cerere la societate sau la instanța de judecată pentru acordarea drepturilor, această posibilitate existând și ulterior deschiderii procedurii insolvenței conform art.3 pct.7 din Legea nr. 85/2006.

În ceea ce privește sumele oprite cu titlu de garanție, reclamanta a arătat că în anul 2011 pârâtei i s-a oprit cu acest titlu suma de 240 lei, în anul 2012 suma de 550 lei, iar în anul 2013 suma de 350 lei, suma totală oprită fiind de 1.140 lei, însă nu s-a solicitat restituirea acestei sume și nici reconvențional nu s-a uzat de acest drept.

De asemenea, reclamanta a mai arătat că urmare a incendiului ce a avut loc la locația denumită ";Birou"; situată în DTS, str. H nr.2, incendiu constatat prin procesul-verbal de intervenție nr.63/26.02.2015, orele 0750 de către ISU ";Drobeta";, societatea nu poate pune la dispoziție, în original, statele de salariați.

La solicitarea pârâtei a fost încuviințată proba cu interogatoriul reclamantei, răspunsurile fiind depuse la dosar.

În cauză, la solicitarea părților a fost încuviințată proba cu expertiza contabilă având următoarele obiective:

- în raport de rapoartele de gestiune contabilă, rapoartele de gestiune monetară, avizele de expediție care au stat la baza întocmirii inventarului din data de 09.08.2013 efectuat la punctul de lucru Market J 1, să se verifice dacă în urma acestei inventarieri a rezultat un minus în gestiune, urmând să se precizeze suma, respectiv dacă soldul la data de 31.08.2013 în sumă de 8.748, 30 lei rezultă din actele contabile anterior menționate;

- în raport de specificul mărfurilor comercializate la magazinul de la punctul de lucru Market Jiana 1 așa cum rezultă din avize și facturi, să se arate dacă erau produse perisabile - produse alimentare congelate, mezeluri, fructe, etc., care în raport de data inventarierii pierdeau din greutate după o anumită perioadă, urmând să se indice dacă se impunea să se aibă în vedere la momentul efectuării inventarului acest fapt și dacă trebuia să se reflecte în soldul final.

- obiectiv solicitat de pârâtă - în raport de documentele contabile, respectiv fișe de intrare sau ieșire a mărfurilor, să se stabilească prejudiciul cauzat reclamantei, prin indicarea în concret a cantităților și produselor care au condus la determinarea prejudiciului.

Expertiza dispusă în cauză a fost întocmită de expert BN, la efectuarea lucrării fiind încuviințată și participarea expertului parte LM solicitat de pârâtă.

Raportul de expertiză a fost depus la dosar, fiind comunicat părților, acestea neformulând obiecțiuni.

Analizând acțiunea în raport de probatoriul administrat în cauză și de dispozițiile legale incidente în materie, Tribunalul constată și reține următoarele:

Pârâta BN a fost angajata reclamantei SC AT SA și a desfășurat activitate ca vânzător începând cu data de 12.08.2011, conform contractului individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, înregistrat sub nr. 489/12.08.2011.

Prin decizia nr. 61/12.08.2013 emisă de SC AT SA, s-a dispus în baza art. 81 alin.7 Codul muncii încetarea contractului individual de muncă al pârâtei începând cu data de 12.08.2013, urmare a cererii de demisie formulată de aceasta.

Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 8.748, 30 lei reprezentând lipsă în gestiune.

Analizând solicitarea reclamantei, se reține că pârâta a desfășurat activitate ca vânzător la punctul de lucru Market J 1 aparținând SC AT SA.

La data de 09.08.2013 s-a efectuat un inventar la punctul de lucru și cu această ocazie s-au constatat diferențe între soldul scriptic și cel faptic, iar în urma compensării lipsurilor și plusurilor s-a stabilit un prejudiciu efectiv de 9.143 lei.

Ulterior, la data de 31.08.2013 a rezultat un sold final în cuantum de 8.748,30 lei ca urmare a realizării raportului de gestiune în perioada 01.08.2013 -3 1.08.2013, soldul inițial de 9.149, 30 lei fiind diminuat cu 400 lei reprezentând client neidentificat.

Referitor la soldul de 8.748, 30 lei la data de 31.08.2013 se constată că a fost stabilit și de expertul contabil în urma analizării documentelor prezentate de societate, respectiv rapoarte de gestiune, monetarele întocmite de pârâtă, transferul privind marfa restituită la depozitul central ca marfă expirată ( conform raportului de expertiză - pag. 3, fila 313 dosar).

În cauză, societatea reclamantă nu a depus la dosar procesele verbale de inventariere din data de 09.08.2013, procesul verbal de inventariere anterior și nici alte acte contabile, cu excepția celor anexate, deoarece arhiva societății s-a distrus în incendiul din data de 26.02.2015 constatat prin procesul verbal de intervenție nr. 263/26.02.2015 încheiat de Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Drobeta"; .

Cât privește soldul de 8. 748, 30 lei constatat la data de 31.08.2013, la stabilirea acestuia expertul contabil a avut în vedere situația rulajelor de mărfuri din fiecare lună aprilie, mai, iunie, iulie, august, pentru luna august datele fiind extrase din raportul de gestiune întocmit de reclamantă ; de asemenea, s-a avut în vedere și avizul de însoțire a mărfii nr.25918/10.07.2013 prin care a fost scăzută din gestiunea punctului de lucru marfă expirată în valoare de 2.130,82 lei.

În ceea ce privește soldul scriptic de 8. 748,30 lei instanța reține că la data de 09.08.2013 când s-a efectuat inventarul pârâta a dat o notă explicativă prin care a recunoscut soldul existent de 9.149,3 lei, aceasta arătând că nu poate justifica acest sold.

Potrivit fișei postului pârâta, în calitate de vânzător, avea ca atribuții : efectuarea de comenzi de marfă, înscrierea comenzilor într-un caiet, întocmirea raportului de gestiune pe care-l aducea la birou în datele de 15 și 30 ale lunii, întocmirea notelor de recepție la primirea mărfii, efectua recepția cantitativă și calitativă a mărfurilor primite și asigura depozitarea și conservarea mărfurilor în condiții optime.

De asemenea, în fișa postului se prevedea că pârâta are ca atribuții întocmirea monetarului cu banii încasați și trimiterea, a doua zi a actelor la compartimentul contabilitate al societății, emiterea bonului fiscal pentru fiecare produs vândut, întocmirea pontajului cu compartimentul financiar contabil de două ori pe lună, pârâta răspunzând material și penal pentru întocmirea actelor legate de gestionarea produselor, a banilor încasați pe care avea obligația să-i depună la casieria societății în termen de 24 de ore (conform fișei postului depusă la filele 258,259 dosar).

În raport de atribuțiile menționate în fișa postului coroborate cu actele contabile întocmite pentru punctul de lucru Market Jiana 1, se constată că pârâta, în calitate de vânzător, avea gestiunea mărfii primite, precum și obligația întocmirii actelor contabile cu privire la marfa cu care era aprovizionat magazinul.

Potrivit art. 254 al.1 Codul muncii republicat, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.

Acest prejudiciu este cert, real și determinat, fiind stabilit ca atare prin actele contabile (rapoarte de gestiune, monetare zilnice ), cât și prin expertiza contabilă efectuată în cauză.

În cauză, nu pot fi reținute apărările formulate de pârâtă în sensul că cântarul cu care era dotat punctul de lucru nu era verificat și autorizat metrologic, că magazinul funcționa în locuința sa, iar contractul de închiriere nu a fost reziliat, că nu semnat decizia prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă, respectiv că societatea nu i-a plătit drepturile bănești constând în c/val orelor prestate peste programul normal de lucru în zilele libere, indemnizația aferentă concediului de odihnă neefectuat, nerestituirea garanției reținute.

Aceste apărări nu au caracter exonerator și nu sunt de natură să excludă culpa pârâtei în producerea prejudiciului.

În acest sens se reține că reclamanta a depus la dosar buletinul de verificare metrologică din data de 07.02.2013.

Cât privește încetarea contractului individual de muncă se constată că pârâta a formulat cerere de demisie care a fost înregistrată sub nr.419/12.08.2013, iar în baza acestei cereri a fost emisă decizia nr.61/12.08.2013 prin care s-a dispus încetarea contractului de muncă al pârâtei.

Această decizie a fost emisă de societatea angajatoare și nu trebuia semnată de către salariată.

Referitor la susținerile privind desfășurarea activității punctului de lucru în locuința pârâtei și cele privind neachitarea unor drepturi bănești de către societate, instanța reține că aceste apărări nu au legătură cu cauza dedusă judecății, pârâta având posibilitatea să solicite aceste drepturi pe calea unei acțiuni judiciare, în speță neformulându-se cerere reconvențională în acest sens, deși pârâta a beneficiat de asistență juridică prin avocat.

Conform dispozițiilor Legii nr. 22/1969 atunci când se produc lipsuri în gestiune actele contabile constatatoare ( în cauză rapoartele de gestiune, monetarele zilnice) confirmate de expertiza contabilă, creează o prezumție de culpă în sarcina vânzătorului. Această prezumție poate fi răsturnată de fostul salariat care poate efectua dovada contrară în sensul inexistenței lipsurilor în gestiune sau a existenței unor cauze obiective care exclud culpa sa.

În speță, pârâta nu a făcut dovada contrară și nu a probat că lipsa în sumă de 8.748,30 lei în gestiunea punctului de lucru Market J 1 nu se datorează culpei sale.

Față de considerentele expuse, se constată că în cauză sunt îndeplinite condițiile art.254 al.1 Codul muncii republicat, întrucât pârâta BN prin activitatea pe care a desfășurat-o ca vânzător la punctul de lucru aparținând SC AT SA a produs societății o pagubă materială în valoare de 8. 748,30 lei, din vina și în legătură cu munca prestată.

Având în vedere considerentele în fapt și în drept anterior expuse, se constată că acțiunea este întemeiată, urmând să fie admisă în sensul că va fi obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 8.748,30 lei reprezentând contravaloare prejudiciu.

Această sentință a rămas definitivă prin decizia nr. 1459/07.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâta SC AT SA

Despăgubiri. Jurisprudență Despăgubiri, penalităţi

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Despăgubiri. Jurisprudență Despăgubiri, penalităţi