Distrugere. încadrare juridică greşită
| Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr.181 din 27 octombrie 2000, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul V.M.:
3 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere prevăzută şi pedepsită de art.217 al.l şi 4 Cod penal; 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere din culpă prevăzută de art.219 al.l şi 3 Cod penal.
în baza art.33, 34 Cod penal, s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, ce a fost sporită la 4 ani şi 6 luni închisoare.
S-a reţinut că la data de 21 noiembrie 1999, incupatul, supărat pe mama sa, care a refuzat să-i mai dea bani pentru a-şi cumpăra băuturi alcoolice, a incendiat podul grajdului în care era depozitat fân pentru hrana animalelor. Datorită vântului, focul s-a extins, incendiind încă 12 gospodării.
Prin decizia penală nr.l43/A/27martie 2001, Curtea de Apel Alba -Iulia a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa sub aspectul laturii penale şi în baza art.334 Cod procedură penală a schimbat încadrarea juridică a faptelor din infracţiunile de distrugere prevăzute de art.217 al.l şi 4 Cod penal şi distrugere din culpă prevăzută de art.219 al.l şi 3 Cod penal, într-o singură infracţiune de distrugere prevăzută de art.217 al.l şi 4 Cod penal.
Din ansamblul probelor administrate, rezultă că inculpatul a săvârşit fapta cu intenţie indirectă, aşa încât nu i se poate reţine şi infracţiunea de distrugere din culpă, fiind irelevantă sub aspectul laturii subiective.
Prin fapta sa, inculpatul a săvârşit o singură infracţiune de distrugere prevăzută şi pedepsită de art.217 al.l şi 4 Cod penal.
Decizia penală nr. 143/A/27 martie 2001 a Curţii de Apel Alba-Iulia
