Provocare. Condiţii
| Comentarii |
|
- Codul penal: art. 73 lit. b)
în prezenţa unei agresiuni, orice persoană reacţionează, însă mijloacele de apărare sunt la latitudinea sa.
Faptul că acestea au fost disproporţionale cu pericolul cauzat de conduita ilicită a părţii vătămate nu poate înlătura reţinerea circumstanţei legale atenuante a scuzei provocării.
j : (Decizia penală nr. 81/A din 5 octombrie 2010)
Prin sentinţa nr. 74 din 2 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, în condiţii de penitenciar, pentru tentativă la săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, în esenţă, s-a reţinut că, la data de 16 ianuarie 2008, între inculpatul D.G. şi partea vătămată B.V. s-au purtat discuţii contradictorii, generate de o tranzacţie încheiată anterior, în cursul căreia, considera partea vătămată, a fost înşelată de către inculpat. Discuţia dintre cei doi a degenerat, astfel că partea vătămată l-a lovit cu pumnul peste faţă pe inculpat, urmare căreia acesta a scos din buzunar un cuţit şi i-a aplicat trei lovituri părţii vătămate, atât în zona abdomenului, cât şi în umărul mâinii drepte.
Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a fost respins prin decizia penală nr. 81/A din 5 octombrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti.
Hotărârea Curţii se întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Susţinerea parchetului în sensul că prima instanţă a reţinut în mod greşit circumstanţa atenuantă legală a scuzei provocării este neîntemeiată, în raport de datele speţei şi de dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Astfel, potrivit acestui text de lege, constituie circumstanţă atenuantă legală „săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămată, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă”.
Revenind la speţă, se constată că dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. se suprapun peste situaţia de fapt reţinută în mod corect de prima instanţă, respectiv împrejurarea că inculpatul a aplicat cele trei lovituri de cuţit numai ca urmare a conduitei ilicite a părţii vătămate, care îi aplicase anterior o lovitură cu pumnul în zona feţei. în prezenţa unei atare agresiuni, în mod obişnuit, o persoană reacţionează iar mijloacele de apărare sunt la latitudinea sa; faptul că acestea au fost disproporţionate cu pericolul cauzat de conduita ilicită a părţii vătămate nu poate înlătura reţinerea circumstanţei legale atenuante a scuzei provocării. în niciun caz, însă, inculpatul nu poate invoca, cu temei, săvârşirea infracţiunii în stare de legitimă apărare, avându-se în vedere disproporţia vădită dintre atac şi apărare.
Sub acest aspect, ambele motive de apel, susţinute în sens contrar de către parchet şi inculpat, nu sunt întemeiate, rezultând că lovirea cu pumnul a inculpatului a fost de natură a-i cauza o puternică tulburare iar pe acest fond s-a săvârşit fapta; dar nu sunt incidente dispoziţiile art. 44 C. pen., privind legitima apărare, având în vedere cele enunţate anterior.
DREPT PENAL - PARTEA SPECIALĂ
