Provocare. Condiţii
| Comentarii |
|
- Codul penal: art. 73 lit. b)
Provocarea, în sensul art. 73 lit. b) C. pen., presupune o anumită spontaneitate, o surprindere a inculpatului de natură să-l determine să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii.
(Decizia penală nr. 75/A din 28 septembrie 2010)
Prin sentinţa penală nr. 202 din 17 iunie 2010, pronunţată de Tribunalul Argeş, inculpatul I R. a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte.
Pentru a pronunţa această sentinţă, în esenţă, s-a reţinut că la data de 20 septembrie 2009, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat numitului F A. mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele în zona toracelui şi abdomenului, provocându-i leziuni ce au condus la deces.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul I.R., criticând hotărârea pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă, că se impunea reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ca urmare a injuriilor adresate în prealabil de victimă, în urma cărora inculpatul a reacţionat, cu consecinţa reducerii pedepsei.
Prin decizia penală nr. 75/A din 28 septembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Pentru a pronunţa această decizie, în esenţă, hotărârea Curţii se întemeiază pe următoarea argumentaţie:
Este adevărat că acest conflict, soldat cu moartea victimei, a fost urmarea unor injurii pe care victima le-a adresat inculpatului în data de 20 septembrie 2009, în jurul orei 1500, în timp ce inculpatul se afla în locuinţa sa. dar aceste injurii erau frecvente între părţi, existând un conflict mai vechi, aşa cum confirmă chiar inculpatul sau martorul A S.
Acest conflict preexistent între inculpat şi victimă, nu poate avea, în opinia Curţii, ca de altfel şi a tribunalului, semnificaţia unei provocări prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., care presupune, pe de o parte, o anumită spontaneitate, o surprindere a inculpatului de natură să-l determine să acţioneze sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, iar, pe de aită parte, provocarea trebuie să fie produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau altă acţiune ilicită gravă, injuriile pe fondul conflictelor anterioare nefiind incidente, nici sub acest ultim aspect, textului prevăzut de art. 73 lit. b) C. pen., pentru a putea fi reţinută scuza provocării invocată de apărare.
Ca atare, soluţia pronunţată sub acest aspect cu nereţinerea scuzei provocării de către prima instanţă, este o soluţie legală şi temeinică, Tribunalul făcând o judicioasă individualizare a pedepsei, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin aplicarea unei pedepse de 6 ar şi 6 luni închisoare, orientată spre minimul pedepsei prevăzut de textul penal incriminator, care sancţionează astfel de fapte cu închisoarea între 5 şi 15 ani, dându-se astfel, eficienţă şi împrejurărilor în care a avut loc conflictul, dar şi atitudinii sincere a inculpatului, care nu este recidivist şi care are o familie numeroasă, aşa cum a arătat ş Tribunalul.
