Executarea unei hotărâri străine. Recunoaştere
| Comentarii |
|
C. proc. pen., art. 513
C. pen., art. 36
Legea nr. 302/2004, art. 115 alin. (2), art. 119, art. 120,
Procedura cerută de art. 115 pct. 2 din Legea nr. 302/2004 este necesară pentru executarea unei hotărâri penale şi nu pentru recunoaşterea acesteia.
în condiţiile în care se solicită recunoaşterea unei hotărâri străine de condamnare în scopul aplicării art. 36 C. pen., instanţa de fond este datoare să interpreteze legea în favoarea petiţionarului şi să recunoască hotărârea penală străină, pentru a nu crea petiţionarului o situaţie defavorabilă.
I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 3413 din 1 iunie 2005
Prin sentinţa penală nr. 7 din l februarie 2005, Curtea de Apel Alba-Iulia a respins cererea formulată de petiţionarul C.V., pentru recunoaşterea hotărârii penale străine nr. 769/2000 a Curţii de Apel Atena - Grecia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Aiud, Parchetul de pe lângă Judecătoria Aiud a înaintat spre competentă soluţionare cererea petiţionarului C.V., deţinut în Penitenciarul Aiud, prin care acesta a solicitat recunoaşterea hotărârii penale nr. 769/2000 a Curţii de Apel Atena - Grecia.
Prin sentinţa penală nr. 1849 din 16 noiembrie 2004, Judecătoria Aiud în temeiul dispoziţiilor art. 513 C. proc. pen., raportat la art. 119 şi art. 120 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, s-a trimis cererea petiţionarului C.V. spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.
Prin adresa nr. 4994/11/2/2004, în temeiul art. 119 din Legea nr. 302/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia a sesizat Curtea de Apel Alba-Iulia cu cererea de recunoaştere a hotărârii penale pronunţată de Curtea de Apel Atena - Grecia, privind pe cetăţeanul român C.V.
S-a reţinut, de asemenea, că petiţionarul C.V. execută în prezent pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 13/2002 a Judecătoriei Agnita, pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, faptă comisă de condamnat în 1997.
Prin hotărârea penală nr. 769 din 31 iulie 2000 a Curţii de Apel Atena a fost condamnat petiţionarul la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni în intervalul 1 martie 1998 - 15 noiembrie 1998 pe teritoriul Greciei.
Condamnatul a început executarea pedepsei de 12 ani închisoare în Grecia la 16 noiembrie 1998 (confonn traducerii hotărârii nr. 769/2000) şi susţine că a fost liberat condiţionat în anul 2004, după care a fost predat, prin Interpol, autorităţilor române pentru executarea mandatului nr. 25 din 29 ianuarie 2003 a Judecătoriei Agnita (pentru pedeapsa de 4 ani închisoare).
Petiţionarul a solicitat prin cererea formulată recunoaşterea hotărârii penale străine, precum şi contopirea pedepsei de 12 ani închisoare cu pedeapsa de 4 ani închisoare.
Urmare a solicitării adresate Ministerului Justiţiei pentru efectuarea controlului de regularitate internaţională în conformitate cu art. 119 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, acesta, prin adresa nr. 884/2003 a
D.R.I.D.O. a restituit dosarul cauzei fară efectuarea controlului, comunicând că textul de lege invocat (art. 119 din Legea nr. 302/2004) se referă la procedura de recunoaştere a hotărârii străine a cărei executare se solicită de către autorităţile judiciare competente ale statului în care s-a pronunţat hotărârea, în condiţiile prevăzute de art. 115 alin. (2) din lege, apreciind că în speţă sunt aplicabile prevederile art. 36 C. pen., cu privire la contopirea pedepselor pentru infracţiunile concurente.
Instanţa de fond a apreciat că potrivit dispoziţiilor art. 115 din Legea nr. 302/2004, procedura de recunoaştere, în vederea executării pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine, este declanşată obligatoriu de autorităţile competente ale statului de condamnare, care formulează o cerere de recunoaştere şi executare.
Cum în cauză s-a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele Legii nr. 302/2004, neexistând o cerere de recunoaştere şi executare a hotă
rârii penale străine formulată de statul de condamnare şi, ca urmare, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile din dreptul intern privind contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente, hotărârea străină produce efecte juridice de plin drept.
In ceea ce priveşte cererea de contopire a pedepselor definitive, competenţa revine instanţei de la locul de deţinere, respectiv Judecătoria Aiud.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, considerând sentinţa ca nelegală şi netemeinică prin interpretarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 302/2004.
Analizând actele dosarului, înalta Curte apreciază că recursul este fondat din următoarele considerente:
Din actele depuse la dosarul cauzei, rezultă că petiţionarul C.V. în perioada 1 martie 1998 - 15 noiembrie 1998, în timp ce se afla în Grecia, a săvârşit mai multe infracţiuni pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 769/2000 a Curţii de Apel Atena. Petiţionarul a fost arestat şi a executat pe teritoriul statului grec o pedeapsă de 12 ani închisoare, începând cu data de 16 noiembrie 1998 până în 2004 când a fost trimis în România pentru executarea unui mandat de 4 ani închisoare emis de Judecătoria Agnita.
Interesul petiţionarului pentru recunoaşterea hotărârii străine apare ca urmare a concursului de infracţiuni pentru care a fost condamnat atât în Grecia, cât şi în România.
Cum prin Legea nr. 302/2004 au fost abrogate dispoziţiile art. 519 - art. 521 C. proc. pen., texte de lege prin care se puteau recunoaşte hotărârile penale străine şi care se corelau cu dispoziţiile art. 3 şi art. 4 C. pen., a rămas ca această lege să reglementeze sediul materiei privind recunoaşterea hotărârilor străine şi cooperarea judiciară internaţională în materie penală.
Articolul 1 lit. d) din această lege reglementează expres posibilitatea recunoaşterii şi executării hotărârilor în materie penală, cum de altfel se reţine şi din titulatura capitolului 1 al acestei legi „Recunoaşterea şi executarea hotărârilor penale străine”.
Instanţa de fond şi-a motivat hotărârea printre altele, pe faptul că procedura de recunoaştere este declanşată obligatoriu de autorităţile competente ale statului de condamnare, care formează o cercrc de recunoaştere şi executare.
Cum în cauză nu s-a început o asemenea procedură, cererea fiind formulată direct de petiţionar, instanţa de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 302/2004.
Analizând dispoziţiile art. 115 pct. 2 din Legea nr. 302/2004,
înalta Curte apreciază că procedura cerută de lege este necesară pentru executarea unei hotărâri penale şi nu pentru recunoaşterea acesteia.
Cum petiţionarul a executat pedeapsa primită în Grecia, instanţa de fond trebuia să interpreteze legea în favoarea acestuia şi să recunoască hotărârea penală străină pentru a putea fi aplicat şi art. 121 pct. 2 din aceeaşi lege, de către instanţa la care s-a cerut contopirea pedepselor, în condiţiile în care această instanţă apreciază că sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 36 C. pen.
Motivarea instanţei de fond, privind omisiuni ale legii, nu poate fi primită atât timp cât prin această „omisiune” se înrăutăţeşte situaţia judiciară a petiţionarului.
Faţă de cele expuse mai sus, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a fi admise recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia şi petiţionarul C.V., ca fondate.
Potrivit dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, s-a plătit din fondul Ministerului Justiţie.
