Minor. Pedeapsă accesorie. Aplicabilitate
| Comentarii |
|
C. pen., art. 71, art. 109
Articolul 109 C. pen. nu conţine prevederi referitoare la pedepsele accesorii aplicabile minorilor, deşi prin alin. (3) se arată expres că pedepsele complementare nu se aplică minorilor, din interpretarea per a contrario a textului rezultând că pedepsele accesorii sunt aplicabile şi minorilor.
C.S.J., Secţia penală, decizia nr. 237 din 25 ianuarie 2000
Prin sentinţa penală nr. 97 din 17 decembrie 1998 a Tribunalului Călăraşi, au fost condamnaţi, între alţii, inculpaţii minori R.D. şi N.V. la câte 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de viol prevăzută în art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Il-a penală, prin decizia nr. 82/A din 3 martie 1999, a admis apelurile inculpaţilor şi a redus pedepsele la câte 2 ani şi 6 luni închisoare.
In recursul declarat de procuror s-a susţinut, între altele, că prin aplicarea dispoziţiilor art. 71 C. pen. faţă de inculpaţii minori au fost încălcate dispoziţiile art. 109 alin. ultim din acelaşi cod.
Critica este nefondată.
Aplicarca dispoziţiilor art. 71 şi 64 C. pen. referitoare la pedepsele accesorii faţă de inculpaţii minori, nu este contrară legii.
Articolul 109 C. pen., care reglementează pedepsele pentru minori, nu conţine prevederi referitoare la pedepsele accesorii, spre deosebire de cele complementare, a căror inaplicabilitate este prevăzută expres în alin. (3).
In această situaţie şi faţă de împrejurarea că interzicerea drepturilor care fac obiectul pedepselor accesorii însoţeşte de drept pedeapsa închisorii în tot timpul executării ei, se impune concluzia că pedepsele accesorii, spre deosebire de cele complementare, sunt aplicabile minorilor; dispoziţiile art. 109 alin. (4) C. pen., potrivit cărora condamnările pronunţate pentru fapte săvârşite în timpul minorităţii nu atrag incapacităţi sau decăderi nu vizează pedepsele accesorii.
Notă: Având în vedere hotărârile C.E.D.O. împotriva României (respectiv Sabău şi Pîrcălab împotriva României şi Cumpănă şi Mazăre împotriva României ), apreciem că în prezent pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) şi e) nu se mai aplică de drept, însoţind automat pedeapsa închisorii, ca o sancţiune morală aplicată condamnatului, ci doar în măsura în care condamnarea are legătură cu încălcarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. c), d) şi e)., C.E.D.O. hotărând că prin aplicarea acestor pedepse accesorii ca un corolar al pedepsei principale a închisorii s-a încălcat art. 8 C.E.D.O., în practică instanţele aplicând în prezent nuanţat pedeapsa accesorie, în funcţie de natura infracţiunii pentru care a fost condamnat.
De reţinut că, anterior celor două hotărâri pronunţate de Curte împotriva României, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod repetat în sensul constatării conformităţii cu Constituţia României a
art. 64 şi art. 71 C. pen, un motiv în plus pentru Curtea Europeană de a constata şi încălcarea art. 13 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
