Expulzare. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 117 din Codul penal, cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării şi, în cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a acestei măsuri de siguranţă are loc după executarea pedepsei.
Legea nu condiţionează luarea acestei măsuri de situaţia personală a infractorului (starea civilă, dacă şi câţi copii are, este sau nu angajat în muncă pe teritoriul României etc.).
(Decizia nr. 641 din 12 aprilie 2001 - Secţia a Il-a penală)
Prin Sentinţa penală nr. 550 din 03.05.2000, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, au fost condamnaţi inculpaţii cetăţeni străini: D.L.B.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 20 raportat la art. 211 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 lit. a) din Codul penal şi art. 13 din Codul penal, fiindu-i revocată suspendarea condiţionată a pedepsei de 10 luni închisoare dintr-o sentinţă anterioară, potrivit art. 83 din Codul penal, în final inculpatul urmând să execute 1 an şi 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi 64 din Codul penal, şi, respectiv, A.M.A.H.A. la o pedeapsă de 1 an închisoare în baza art. 20 raportat la art. 211 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 13 din Codul penal şi art. 81 şi 82 din Codul penal - suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 din Codul penal.
Ambilor inculpaţi li s-a dedus prevenţia, respectiv primului inculpat reţinerea pe 24 de ore, iar pentru al doilea inculpat arestarea preventivă de la 02.04.1998 la 08.04.1998.
S-a luat act că părţile vătămate C.C., G.I., M.J. şi Casa de Schimb Valutar "B." S.R.L. nu s-au constituit părţi civile.
Au fost obligaţi inculpaţii la cheltuielile judiciare către stat, incluzând şi onorariile avocaţilor din oficiu, avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Prima instanţă a reţinut, în fapt, că la 28.03.1996 cei doi inculpaţi au încercat să sustragă bani de la Casa de Schimb Valutar "B." S.R.L., servind cu bomboane, în care au introdus o substanţă narcotică medicamentoasă, pe părţile vătămate C.C., G.l. şi M.J., angajaţi ai casei de schimb, cu scopul de a-i pune în stare de inconştienţă, însă nu au reuşit până la capăt activitatea infracţională datorită faptului că după un interval de 10 - 15 minute părţile vătămate au prezentat stări de somnolenţă şi clienţi ai casei de schimb valutar au sesizat organele de cercetare penală şi ambulanţa.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, privitor la greşita deducere a prevenţiei ambilor inculpaţi, aplicarea unor pedepse prea mici în raport cu gravitatea faptelor săvârşite şi pentru neluarea măsurii de siguranţă s expulzării ambilor inculpaţi de pe teritoriul României.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a ll-a penală a apreciat ca fiind întemeiate criticile parchetului şi, prin Decizia penală nr. 236/A din 15.02.2001, a admis apelul declarat în cauză, a desfiinţat în parte sentinţa penală apelată şi, în fond:
A modificat pedeapsa aplicată inculpatului D.L.B.A., mărindu-i cuantumul de la 1 an la 2 ani închisoare, a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 10 luni închisoare, anterior aplicată, urmând ca acest inculpat să execute 2 ani şi 10 luni închisoare. Au fost deduse: pentru inculpatul D.L.B.A., reţinerea de 24 de ore din 06.06.1995 şi pentru inculpatul A.M.A.H.A., prevenţia de la 02.04.1998 la 07.04.1998.
în baza art. 117 din Codul penal s-a dispus expulzarea ambilor inculpaţi de pe teritoriul României, după executarea pedepselor. Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Decizia a fost recurată de inculpatul A.M.A.H.A., care nu a motivat calea de atac exercitată în scris şi nici nu s-a prezentat la instanţă pentru a o susţine.
La dezbateri, avocatul din oficiu al inculpatului a precizat că recursul declarat în cauză vizează doar greşita luare a măsurii de siguranţă a expulzării inculpatului în raport de faptul că este căsătorit cu o româncă, are un copil minor, este angajat la o societate pe teritoriul României şi în prezent îşi satisface stagiul militar în Egipt.
Curtea, în opinie majoritară, a considerat recursul ca fiind neîntemeiat.
Potrivit art. 117 din Codul penal, cetăţeanului străin care a comis o infracţiune i se poate interzice rămânerea pe teritoriul ţării şi, în cazul în care expulzarea însoţeşte pedeapsa închisorii, aducerea la îndeplinire a acestei măsuri de siguranţă are loc după executarea pedepsei.
Legea nu condiţionează luarea acestei măsuri de situaţia personală a infractorului, privind starea civilă, dacă şi câţi copii are, este sau nu angajat în muncă pe teritoriul României.
De altfel, numai se afirmă, însă nu s-au produs probe din care să rezulte că inculpatul A.M.A.H.A. este căsătorit în România, are un copil şi este angajat în muncă. Din contră, nu se află în ţară şi, citat legal, nu s-a prezentat la proces.
în fine, este de relevat gradul de pericol social sporit al infracţiunii pentru care a fost condamnat inculpatul şi, pentru a preîntâmpina atât starea de pericol pentru societate, cât şi săvârşirea de către acesta de alte asemenea fapte penale pe teritoriul României, luarea măsurii expulzării sale se justifică.
Astfel, Curtea, în opinie majoritară, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat recursul inculpatului A.M.A.H.A. şi l-a obligat pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Opinia separată formulată de unul din membrii completului de judecată este în sensul admiterii recursului declarat de inculpatul A.M.A.H.A., casarea în parte a deciziei pronunţate în apel şi înlăturarea aplicării dispoziţiilor art. 117 din Codul penal, opinie fundamentată pe argumentele expuse în continuare.
La aplicarea măsurii de siguranţă a expulzării, prevăzută de art. 117 din Codul penal, care are ca scop, potrivit art. 111 din Codul penal, înlăturarea stării de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de fapte prevăzute de legea penală, este necesar să se aibă în vedere natura infracţiunii comise de cetăţeanul străin pe teritoriul ţării, perspectiva repetării acelei infracţiuni, ocupaţia inculpatului şi atitudinea adoptată de acesta în cursul procesului penal, precum şi alte elemente ce ar justifica şederea acestuia în România.
în speţă, inculpatul are deschisă o afacere în România, fiind asociat la "A.J.", este căsătorit cu o româncă (Delia), a avut o atitudine sinceră pe parcursul procesului penal, astfel încât este evident că prezenţa sa în România nu a avut drept scop comiterea unei infracţiuni şi nu există nici un indiciu că inculpatul ar putea repeta săvârşirea de fapte penale (acesta nu este cunoscut cu antecedente penale).
Mai mult, inculpatul este căsătorit în România şi prin aplicarea unei măsuri de siguranţă extremă i s-ar încălca acestuia drepturi fundamentale şi, indirect, consecinţele s-ar răsfrânge şi asupra altor persoane (respectiv asupra soţiei sale), ceea ce contravine caracterului personal al acestei măsuri.
NOTĂ:
Considerăm că argumentele opiniei separate susţin soluţia înlăturării măsurii de siguranţă a expulzării inculpatului, potrivit art. 117 din Codul penal, norma având un caracter facultativ. Cum măsura de siguranţă presupune înlăturarea stării de pericol, legiuitorul a dat posibilitatea evaluării acesteia prin prisma mai multor factori legaţi de faptă, dar şi de persoana celui care a săvârşit-o. Or, această apreciere urmează să fie analizată prin elemente de fapt legate de gravitatea infracţiunii săvârşite în concret, şi nu în raport de pericolul social abstract, de situaţia personală a inculpatului, care poate avea sau nu o ocupaţie, o familie, poate avea alte condamnări sau poate fi fără antecedente penale.
Aceste criterii, care conturează personalitatea inculpatului, au o relevanţă în preîntâmpinarea stării de pericol, potenţialului infracţional al acestuia.
Pe lângă argumentele menţionate de opinia separată, speţa supusă atenţiei ridică şi un alt aspect de legalitate, care, opinăm noi, conducea la înlăturarea aplicării măsurii de siguranţă a expulzării.
Astfel, inculpatul A.M.A.H.A., cetăţean egiptean, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, însă cu modalitatea suspendării executării ei, în condiţiile art. 81 şi 82 din Codul penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
Potrivit art. 81 alin. 5 din Codul penal, suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu atrage suspendarea executării măsurilor de siguranţă, decî^iici a expulzării dispuse faţă de inculpat, urmând astfel a fi pusă în executare imediat.
Prin acordarea beneficiului suspendării condiţionate a pedepsei aplicate s-a apreciat că scopul acesteia poate fi atins şi fără privare de libertate, având însă obligaţia specială de a nu săvârşi din nou o infracţiune, sub sancţiunea executării integrale atât a pedepsei a cărei executare este suspendată, cât şi a pedepsei pentru noua infracţiune, în condiţiile art. 83 din Codul penal.
Or, această abţinere de la săvârşirea unei noi infracţiuni are loc pe durata termenului de încercare, deci a unui interval de timp cu o anumită stabilitate, pe parcursul căruia acesta trebuie să nu mai comită alte fapte, situaţie ce poate fi constatată numai pe timpul cât inculpatul se află pe teritoriul statului.
Or, cum acestuia i-a fost aplicată măsura expulzării, a cărei executare nu se suspendă, ci se pune în aplicare imediat, efectele modalităţii de executare a pedepsei sunt practic anihilate, neputându-se verifica dacă pe parcursul termenului de încercare inculpatul şi-ar fi îndeplinit obligaţia abţinerii de la comiterea unei noi infracţiuni.
Astfel, considerăm că, în speţă, înlăturarea aplicării măsurii de siguranţă a expulzării, în condiţiile în care inculpatul beneficia de modalitatea suspendării condiţionate a executării pedepsei, contribuia la asigurarea legalităţii finalităţii pedepsei.
Aşadar, argumentele care ilustrau cu prisosinţă o situaţie stabilă a inculpatului, conferită de un loc de muncă, o familie, contribuiau la realizarea nu numai a unui climat de încredere, dar ofereau şi posibilitatea urmăririi îndeplinirii scopului pedepsei dispuse.
Mai mult, la momentul dispunerii unei modalităţi de executare a pedepsei favorabile inculpatului, trebuiau să se examineze şi consecinţele măsurii de siguranţă în raport nu numai de condiţiile legale ale celor două instituţii juridice, dar şi a situaţiei persoanei, în funcţie de starea sa de fapt, precum şi de cetăţenia acestuia.
