Faptă care nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. Fals privind identitatea
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului, de a nu-şi declara adevărata sa identitate la cererea organelor de poliţie, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni atâta vreme cât în faţa procurorului şi-a declarat adevărata sa identitate, încă înainte de a fi audiat în cauză.
în acest context, fapta sa nu a produs urmări grave, în conţinutul ei concret fiind lipsită în mod vădit de importanţă, prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege.
Totodată, faptul că inculpatul a mai fost condamnat în anul 1994 la 1 an închisoare, pentru furt calificat, nu constituie un impediment legal de a se face aplicarea art. 181 din Codul penal, dacă se constată că noua faptă nu este infracţiune.
(Decizia nr. 1073 din 11 iunie 2002 - Secţia Ipenală)
Prin Sentinţa penală nr. 405 din 19.04.2001, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, s-a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) din Codul de procedură penală cu referire la art. 181 din Codul penal, achitarea inculpatului F.D.R. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 293 alin. 1 din Cod penal, aplicându-i-se o amendă administrativă în cuantum de 500.000 lei, conform art. 91 lit. c) din Codul penal.
S-a reţinut că, la data de 27.03.2000, inculpatul a fost reţinut împreună cu alte trei persoane de către poliţiştii din cadrul Serviciului Poliţiei Judiciare în vederea efectuării de cercetări penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 211 alin. 1 din Codul penal.
întrebat fiind cu privire la identitate, inculpatul s-a prezentat sub alt nume.
în faţa procurorului, inculpatul a revenit asupra datelor privind identitatea.
împotriva acestei sentinţe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu a declarat apel, criticând-o pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 181 din Codul penal.
Prin Decizia penală nr. 10 din 14.01.2002, Tribunalul Giurgiu a respins ca nefondat apelul parchetului, cu motivarea că fapta săvârşită în împrejurările descrise nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni.
împotriva deciziei, Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu a declarat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 din Codul de procedură penală.
Curtea, examinând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate, a constatat că recursul este nefondat.
Din dosarul de urmărire penală rezultă că inculpatul a declarat adevărata sa identitate în faţa procurorului când nu se începuse urmărirea penală, astfel că fapta sa nu prezintă în concret gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Prezentarea sau atribuirea unei identităţi false implică prezentarea unor documente de identitate, şi nu simple declaraţii verbale ale făptuitorului privind identitatea. Aceasta nu se stabileşte pe bază de cuvinte, ci pe bază de acte.
De asemenea, sub aspectul laturii subiective, nu rezultă intenţia inculpatului să inducă sau să menţină în eroare pe poliţişti; aşa se explică faptul că, în faţa procurorului, şi-a declinat adevărata identitate.
Totodată, nu rezultă că s-ar fi produs consecinţe juridice, iar faptul că şi-a declarat identitatea cumnatului său denotă că inculpatul a tratat cu uşurinţă acţiunea sa, de vreme ce putea astfel să fie identificat destul de uşor. Devine astfel plauzibilă susţinerea inculpatului că nu a urmărit un scop anume, ci doar să-i pună pe poliţişti "la muncă" pentru verificări suplimentare.
Faptul că inculpatul a fost condamnat în anul 1994 la 1 an închisoare, pentru furt calificat, nu constituie un impediment legal de a se face aplicarea art. 181 din Codul penal, în cazul în care a săvârşit o faptă prin care s-a adus o atingere minimă uneia din valorile apărate de legea penală (încrederea publică), iar pericolul social în concret se deduce şi din împrejurările şi modalitatea în care a acţionat.
Pornind de la conţinutul prevederilor art. 181 din Codul penal, se constată că acest text nu condiţionează aprecierea faptei ca lipsită de gradul de pericol social al unei infracţiuni de existenţa antecedentelor penale.
Aşa fiind, Curtea, în temeiul art. 38516 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură penală, a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu.
NOTĂ:
Există şi opinii potrivit cu care aprecierea existenţei sau inexistenţei în concret a gradului de pericol social al unei infracţiuni, cu privire la o faptă, nu este cenzurabilă în recurs şi nu se încadrează în cazurile de casare.
După opinia noastră, o asemenea soluţie este restrictivă.
Astfel, o asemenea apreciere se face pe baza probatoriului administrat, care poate fi greşit evaluat, şi, în această situaţie, este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 18 din Codul de procedură penală.
De asemenea, aprecierea poate privi existenţa celor trei trăsături esenţiale ale infracţiunii, prevăzute în art. 17 din Codul penal, sau numai lipsa uneia din aceste trăsături - lipsa pericolului social, aşa cum este definit de art. 18 din Codul penal.
Mai mult, corecta sau incorecta apreciere a probelor conduce implicit la o soluţie contrară sau nu legii ori la o aplicare greşită a acesteia sau la o gravă eroare de fapt.
