Favorizrea faptuitorului. Jurisprudență Mărturie mincinoasă
| Comentarii |
|
Judecătoria ORADEA Sentinţă penală nr. 1129 din data de 28.11.2017
SENTINȚA PENALĂ Nr. 1129/2017
Ședința publică din data de 28 Noiembrie 2017
Completul compus din:
PREȘEDINTE:
GREFIER:
Ministerul public este reprezentat de procuror M din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria O...
Pe rol, soluționarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis în judecată sub acuzația de favorizarea făptuitorului, prevăzută de art. 269 Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 03.11.2017, când părțile prezente au pus concluzii în fond, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când s-a stabilit termen de pronunțare în cauză la data de 10.11.2017, când s-a stabilit termen de pronunțare în cauză la data de 28.11.2017, când s-a pronunțate prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei penale de față constată următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria O.. la data de 23.09.2016 în dosarul 1../P/2015 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 269 Cod penal.
În fapt, prin actul de sesizare s-a reținut în esență că, audiat fiind în calitate de persoană vătămată în ședința publică din data de 25.03.2015 și-a schimbat în fața instanței de judecată declarațiile inițiale date în faza de urmărire penală, arătând că nu a fost agresat fizic în scara blocului (astfel cum rezultă din declarațiile sale date în faza de urmărire penală), iar prin această schimbare de poziție a urmărit să-i ajute pe inculpații și să scape de răspunderea penală, urmărind în concret determinarea schimbării încadrării juridice a faptei din aceea de tâlhărie - pentru care au fost judecați în stare de arest preventiv inculpații și - în aceea de furt calificat - infracțiune în cazul căreia este aplicabilă instituția împăcării, conform art. 231 alin. (1) și (2) din Codul penal.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarație parte civilă dată în fața instanței de judecată la data de 25.03.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 [filele nr. 28-29 din dosarul de urmărire penală (în continuare dup)], copii conforme cu originalul a următoarelor acte de urmărire penală 6../P/2014: plângerea penală a persoanei vătămate (fila nr. 37 dup), declarația persoanei vătămate din data de 21.10.2014 (filele nr. 38-45 dup), certificat medico-legal nr. 2../Ia/1127 din data de 22.10.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B.. pe numele (fila nr. 46 dup), declarația persoanei vătămate din data de 23.10.2014 (filele nr. 47-50 dup), declarația martorului din data de 21.10.2014 (filele nr. 51-52 dup), declarația martorului din data de 27.10.2014 (filele nr. 53-56 dup), raport de expertiză medico-legală nr. 2../II ia/151 din data de 21.10.2014 emis de Serviciul Județean de Medicină Legală B.. pe numele (filele nr. 57-58 dup), declarație martor- ședința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 59-61 dup), declarație persoană vătămată - sedința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 62-63 dup), declarație martor - ședința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 ( filele nr. 64-65 dup), declarație martor - ședința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 66-67 dup), declarație martor - ședința publică din data de 01.04.2015 în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 68-70 dup), procesele-verbale de redare în formă scrisă a unor convorbiri sau comunicări telefonice sau surprinse în mediu ambiental, interceptate și înregistrate în baza Mandatelor de supraveghere tehnică nr. 83/05.11.2014 și 74/02.12.2014 (filele nr. 71-108 dup), raportul de constatare criminalistică nr. 418282/21.04.2015 (filele nr. 109-121 dup),următoarele acte de urmărire penală întocmite în dosarul penal nr. 1../P/2015: procesele-verbale de redare în formă scrisă a unor convorbiri sau comunicări telefonice interceptate și înregistrate în baza Mandatului de supraveghere tehnică nr. 25/25.03.2015 emis de Judecătorul de Drepturi și Libertăți în dosarul nr. 4445/271/2015 la solicitarea Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. nr. 1../P/2015 (filele nr. 122-151 dup), declarația martorului din data de 24.04.2015 dată în faza de urmărire penală în dosarul nr. 1../P/2015 (filele nr. 160-162 dup), sentința penală nr. 684/271/13.05.2015, pronunțată de Judecătoria O.. - Secția Penală în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 163-177 dup), decizia penală nr. 527/A/2015 a Curții de Apel O.. - Secția penală, pronunțată în dosarul penal nr. 2../271/2014 (filele nr. 178-194 dup), declarațiile suspectului/inculpatului date în dosarul penal nr. 1../P/2015 (filele nr. 201-212 dup), fișa de cazier judiciar a inculpatului (filele nr. 213 dup).
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei O.. la data de 24.03.2016 sub nr. dosar 4683/271/2016.
Prin încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei O.. nr. 433 din data de 27.05.2016 s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății.
La primul termen de judecată, cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii în extras de către grefierul de ședință în baza art. 374 Cod procedură penală a actului de sesizare, instanța l-a întrebat pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc numai pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și a înscrisurilor prezentate de părți, aducându-i la cunoștință dispozițiile art. 396 alin. (10) Cod procedură penală iar, în urma răspunsului negativ al acestuia s-a procedat la efectuarea cercetării judecătorești potrivit dreptului comun.
În cursul cercetării judecătorești în primă instanță s-au administrat următoarele probe: declarațiile inculpatului (filele 69-70, 85), declarațiile martorilor (fila 71), (fila 41), (fila 72), (filele 83-84 ), raport constatare criminalistică privind comportamentul simulat (filele 61-66 ), înscrisuri.
În temeiul art. 381 alin. (7) Cod procedură penală, constatându-se imposibilitatea obiectivă a reaudierii martorului Z.. s-a procedat la citirea declarațiilor martorului din cursul urmăririi penale.
În vederea soluționării cauzei s-a procedat la atașarea dosarului penal nr. 2../271/2014 al judecătoriei O...
Analizând materialul probator administrat în cauză instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr. 648 din data de 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria O.. în dosarul penal nr. 2../271/2014, definitivă prin decizia penală nr. 527/A/16.09.2015 pronunțată de Curtea de apel O.. s-a reținut cu autoritate de lucru judecat următoare situație de fapt: în data de 21.10.2014 inculpații și au pătruns prin efracție în locuința persoanei vătămate sustrăgând bunuri în valoare de 30.000 lei iar pentru a-și asigura scăparea au exercitat violențe asupra persoanei vătămate.
În considerentele soluției de condamnare s-a argumentat că exercitarea actelor de violență de către inculpații și asupra persoanei vătămate rezultă din declarația dată în faza de urmărire penală, la data de 21.10.2014, de persoana vătămată unde s-a arătat că "Atunci când am ajuns în dreptul celor doi inculpați i-am întrebat cine sunt și ce caută în bloc, moment în care unul dintre cei doi m-a împins, am mers pe spate până când m-am lovit de perete după care cel de-al doilea mi-a aplicat o lovitură cu pumnul sau cu piciorul în zona spatelui. Între inculpați și mine s-a iscat o altercație în care ne-am împins și bruscat reciproc";.
De asemenea, în declarația dată după două zile, în fața organelor de urmărire penală persoana vătămată a ținut să menționeze faptul că "în momentul în care i-am surprins pe cei doi ieșind de la mine din apartament, am fost agresat însă nu pot preciza care dintre ei m-a lovit și care m-a împins";.
Mai mult, în declarație de constituirea ca parte civilă din data de 16.01.2015 persoana vătămată a arătat că " apreciez că pericolul social al faptelor săvârșite de inculpat este sporit având în vedere mijloacele violente folosite";.
Totodată, s-a stabilit că declarația persoanei vătămate dată în faza de urmărire penală se coroborează cu certificatul medico - legal nr. 2../Ia/1127 din 22 octombrie 2014 în care se precizează că numitul prezintă leziuni ce pot data din data de 21 octombrie 2014, leziuni care necesită 1 zi de îngrijire medicală.
Tot astfel, s-a argumentat că declarația persoanei vătămate este confirmată și de declarația martorului care în fața instanței a declarat că " persoana vătămată mi-a spus că după ce i-a întrebat pe inculpați cine sunt, aceștia l-au împins";( f.226 d.i) și de declarația martorului care în declarația dată în faza de judecată a arătat că " am auzit cum persoana vătămată le-a spus polițiștilor că a fost lovită";(f.230 d.i).
S-a stabilit totodată că persoana vătămată a pornit în urmărirea celor doi inculpați, iar la ieșirea din bloc, i-a văzut pe cei doi intrând în parcarea de pe str. Erafte Grigore. Întrucât parcarea respectivă era închisă cei doi au ocolit imobilul și au iești înapoi în direcția din care venea persoana vătămată. Persoana vătămată a început să strige moment în care vecinul său, martorul, care era în parcare l-a auzit și a încercat să îi oprească pe inculpați dar inculpatul l-a lovit cu pumnul în față. În acel moment cei doi inculpați s-au despărțit unul fugind înapoi spre curtea interioară iar celălalt a mers în față spre strada Cazaban(declarație persoana vătămată f.28-30 d.u.p, f.189-190 d.i, declarație martorul f.110 d.u.p verso . f.225-226 d.i.).
Persoana vătămată a pornit în urmărirea inculpatului care a fugit spre str. Cazaban, respectiv inculpatul pe str. Lăpușului. Fiind la o oarecare distanță de inculpat, persoana vătămată, pentru a-l ajunge din urmă a oprit în trafic o mașină, condusă de martorul, pe care l-a rugat să îl ajute să urmărească pe inculpatul, lucru cu care a fost de acord. Martorul împreună cu persona vătămată au pornit în urmărirea inculpatului care a ajuns în parcarea de la magazinul Lidl. Aici, persoana vătămată s-a dat jos din autoturism, i-a lăsat martorului telefonul mobil pentru a suna la poliție, iar acesta a pornit, pe jos, în urmărirea inculpatului. De aici, deoarece inculpatul a fugit spre magazinul Penny, persoana vătămată a luat o altă mașină și a pornit în urmărirea inculpatului pe care a reușit să îl imobilizeze în față la hotelul Nevis Trade.( declarație persoana vătămată f.28-30 d.u.p, f.189-190 d.i, declarație martor f.122-126 d.u.p, f.228-229 d.i).
Instanța a înlăturat declarația persoanei vătămate dată în fața instanței în care acesta a arătat că "nu a fost lovit de către cei doi inculpați"; pentru următoarele motive: în declarația din data de 21.10.2014 dată în faza de urmărire penală persoana vătămată declară că "Când am ajuns în dreptul celor doi inculpați i-am întrebat cine sunt și ce caută în bloc, moment în care unul dintre cei doi m-a împins, am mers pe spate până când s-a lovit de perete după care cel de-al doilea mi-a aplicat o lovitură cu pumnul sau cu piciorul în zona spatelui. Între inculpați și mine s-a iscat o altercație în care ne-am împins și bruscat reciproc";. De asemenea, în declarația dată după două zile, în fața organelor de urmărire penală persoana vătămată a ținut să menționeze faptul că "în momentul în care i-am surprins pe cei doi ieșind de la mine din apartament, am fost agresat însă nu pot preciza care dintre ei m-a lovit și care m-a împins";. Mai mult, în constituirea de parte civilă din data de 16.01.2015 persoana vătămată a arătat că " apreciez că pericolul social al faptelor săvârșite de inculpat este sporit având în vedere mijloacele violente folosite";.
Astfel, s-a apreciat că susținerea inculpatului potrivit căreia motivul pentru care a declarat în faza de urmărire penală că a fost lovit de cei doi inculpați a fost stresul, spaima pe care a simțit-o în acel moment este neplauzibilă, persoana vătămată declarând că a fost lovit de cei doi inculpați și în declarația dată la 3 zile de la data săvârșirii faptei și mai mult, chiar în declarația de constituire de parte civilă dată la data de 16.01.2015, momente în care nu poate susține că ceea ce a declarat a fost pe fondul spaimei și fricii pe care a simțit-o.
De asemenea, s-a constatat că declarația persoanei vătămate dată în faza de urmărire penală se coroborează cu certificatul medico legal nr. 2../Ia/1127 din 22 octombrie 2014 în care se precizează că numitul prezintă leziuni ce pot data din data de 21 octombrie 2014, leziuni care necesită 1 zi de îngrijire medicală precum și cu declarația martorului care în fața instanței a declarat că " persoana vătămată mi-a spus că după ce i-a întrebat pe inculpați cine sunt, aceștia l-au împins";( f.226 d.i) și de declarația martorului care în declarația dată în faza de judecată a arătat că " am auzit cum persoana vătămată le-a spus polițiștilor că a fost lovită";(f.230 d.i).
Mai mult, s-a arătat că declarația persoanei vătămate este infirmată și de convorbirile purtate de inculpați. Potrivit procesului verbal de redare a convorbirilor (f.152-159 d.i) : (...): stai, stai că io am zis…că nu-i adevărat..că nu a fost atins omul ală… (...): ne împăcăm și cade fapta mă…dacă ne împăcăm…cade fapta…io am zis..nu o fost atins amu…și să mă ducă la detectorul de minciuni";. S-a apreciat că din convorbirile purtate de cei doi inculpați reiese în mod indubitabil că cei doi încercau să se pună de acord și să inducă în eroare organele judiciare prin afirmarea că nu au agresat persoana vătămată.
Față de argumentele expuse instanța a procedat la înlăturarea declarației inculpatului dată în faza de urmărire penală și în faza de judecată ca fiind nesinceră, necoroborându-se cu celelalte mijloace de probă administrate
Cu titlu preliminar instanța subliniază că așa cum rezultă și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie în cauza Klouvi c. Franței (hotărârea din 30 iunie 2011, parag. 42-48) reținerea per se a incidenței principiului autorității lucrului judecat conduce la o reducere semnificativă a drepturilor garantate de art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale în condițiile în care aplicarea acestui principiu înlătură prerogativa instanței de a aprecia asupra diverselor date aflate in posesia sa, fiind obligată să acorde in mod automat relevanta situației legale stabilite cu autoritate de lucru judecat. În cauza enunțată, evaluând modalitatea de aplicare a unei prezumții legale privind latura obiectivă a infracțiunii de denunț calomnios, Curtea a început analiza cu formularea normei incriminatoare. Astfel, potrivit art. 226-10 C.pen. francez, caracterul fals al denunțului rezulta din ordonanța de clasare, iar în cauza de față reclamanta formulase un denunț în urma căruia se dispusese o ordonanță de clasare, fiind reținut că nu existau suficiente probe contra persoanei denunțate pentru a o trimite în judecată. Curtea a constatat că instanțele naționale nu puteau pune în balanță datele existente la dosarul cauzei și trebuia să recurgă în mod automat la prezumția legală impusă de art. 226-10 C.pen. francez. Reclamanta nu avea, prin urmare, posibilitatea de a propune probe care să fie supuse dezbaterii contradictorii în fața instanței pentru a stabili realitatea faptelor și absența vinovăției sale, înainte de pronunțarea tribunalului asupra fondului cauzei.
Așadar, contrar argumentelor reprezentantului Ministerului Public, în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, instanța va realiza o analiză independentă de cea statuată cu autoritate de lucru judecat în dosar penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.., urmând să stabilească dacă ansamblul probator administrat în cauză conduce la reținerea în sarcina inculpatului a comiterii infracțiunii de favorizare a făptuitorului tipice obiectiv și subiectiv, nejustificate și imputabile acestuia.
Însă, instanța apreciază că analiza de ansamblu a probelor readministrate la solicitarea inculpatului în condiții de contradictorialitate și nemijlocire în fața instanței de judecată nu sunt apte să descrie o situație de fapt diferită de cea reținută în sentința penală nr. 648 din data de 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria O.. în dosar penal nr. 2../271/2014 rămasă definitivă prin decizia penală nr. 527/A/16.09.2015 pronunțată de Curtea de apel O...
Astfel instanța constată că inculpatul nu a oferit vreo explicație credibilă a schimbării declarațiilor în faza de judecată în dosarul penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.., în condițiile în care cu ocazia audierii în faza de urmărire penală în dosarul nr. 6../P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. s-a prezentat ca victima unei infracțiuni, a relatat voluntar cele constatate și nu a fost supus vreunei constrângeri sau manopere din partea organelor de urmărire penală care să fi condus la deturnarea sensului sau a însăși împrejurărilor de fapt relatate.
Astfel, instanța reține că atât în cuprinsul plângerii penale formulate în data incidentului, cât și în declarațiile de persoană vătămată date în datele de 21.10.2014 respectiv 23.10.2014, iar ulterior în cadrul constituirii de parte civilă în data de 16.01.2015 inculpatul a subliniat faptul că a fost victima actelor de agresiune exercitate de inculpații și.
În declarația de persoana vătămată dată în cursul urmăririi penale în dosarul nr. 6../P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. a arătat că i-a surprins pe inculpații și la ieșirea din apartament iar când i-a întrebat ce anume fac în respectiv locație aceștia l-au agresat și au fugit. În concret a arătat că unul din cei doi l-a împins, iar al doilea i-a aplicat o lovitură, fără să poată preciza dacă cu pumnul sau cu piciorul, undeva la corp în zona spatelui. În momentul în care i-a scăpat din mâini, amândoi au fugit, ieșind în casa scării și au coborât spre ieșirea din bloc, pe scări. Ulterior, a pornit în urmărirea celor doi strigând după ajutor. Unul dintre vecini, respectiv martorul, care era în parcare, a încercat să-i oprească dar a fost lovit cu pumnul în față de unul din cei doi. a mai arătat că l-a urmărit pe unul dintre autori, inclusiv cu un autoturism, iar pe str. M.lângă ";N e SRL, l-a prins. Inculpatul a învederat că între cei doi s-a desfășurat o luptă între cei doi, aceștia lovindu-se reciproc de mai multe ori. Totodată în cuprinsul declarației inculpatul a precizat că acuză dureri la spate, urmează să se prezinte la medic în vederea unui consult.
În data de 21.10.2014 inculpatul s-a prezentat la SML O.., ocazie cu care a fost eliberat certificatul medico-legal nr. 2../Ia/1127/22.10.2014. Conform acestui certificat susnumitul acuza durere la nivelul coloanei lombare la mobilizare, iar gamba stângă față anterioară și margine internă prezintă o echimoză de 7/4 cm, palid violacee; leziunile posttraumatice datează din data de 21.10.2014 iar acestea necesită 1 ( una ) zi de îngrijiri medicale.
Fiind reaudiat la data de 23.10.2014 în dosarul nr. 6../P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. inculpatul subliniază și cu această ocazie că a fost agresat fizic declarând că în momentul în care i-a surprins pe cei doi ieșind din apartamentul său, a fost agresat, însă nu poate individualiza care dintre ei l-a lovit și care l-a împins.
Cu ocazia constituirii ca parte civilă în fața instanței de judecată în dosarul penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.., la data de 16.01.2015, inculpatul a arătat că apreciază că pericolul social al faptelor săvârșite de inculpați este sporit având în vedere mijloacele violente folosite, menținându-și așadar și după trecerea unui interval de aproape 3 luni poziția exprimată în faza de urmărire penală și oferind o motivare în fapt a pretențiilor civile formulate în cadrul procesului penal.
Audiat fiind în calitate de persoană vătămată /parte civilă în cursul judecății la data de 25.03.2015, în dosarul penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.., inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în calitate de persoană vătămată în dosarul nr. 6../P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria O.. arătând că nu a fost agresat în scara blocului precum și că atunci când a reușit să-l imobilizeze pe inculpatul, în fața hotelului Nevis, acesta a avut o atitudine defensivă și nu l-a lovit.Întrebat fiind dacă dorește să se împace cu inculpații acesta a arătat că dorește să se împace cu aceștia.
Modificarea substanțială a declarațiilor justificată de împrejurarea că imediat după eveniment inculpatul se afla într-o puternică stare de tulburare nu poate fi reținută drept credibilă, în condițiile în care reaudiat fiind în cursul urmăririi penale inculpatul a prezentat o situație factuală similară celei inițial expuse autorităților, iar ulterior cu ocazia constituirii de parte civilă a subliniat încă o dată caracterul violent al interacțiunii cu inculpații
Mai mult decât atât, din declarațiile martorilor care în fața instanței a declarat că " persoana vătămată mi-a spus că după ce i-a întrebat pe inculpați cine sunt, aceștia l-au împins"; Totodată, chiar dacă instanța constată că din convorbirile purtate de numiții nu rezultă în mod direct caracterul neveridic al împrejurărilor pe care persoana vătămată (în cauză inculpatul) urma să le declare în fața instanței de judecată în dosar 2../271/2014 , acestea dovedesc insistența cu care numiții au încercat prin persoane interpuse să o determine pe persoana vătămată (inculpatul) să consimtă la încheierea unui acord de împăcare, cauză de înlăturare a răspunderii penale care nu se putea realiza decât în condițiile reținerii săvârșirii infracțiunii de furt iar nu a infracțiunii de tâlhărie.
Nu în ultimul rând instanța constată lipsa de coerență a inculpatului în declarațiile date, audiat fiind în cauză, inculpatul revenind parțial asupra declarației date în fața instanței, arătând că atunci când a reușit imobilizarea numitului, între cei doi a existat o luptă corp la corp, renunțând așadar în susținerea împrejurării că acesta nu l-a agresat și că a avut o atitudine defensivă.
Instanța apreciază că înregistrarea efectuată de către inculpat și care urmărește dovedirea împrejurării că numiții au părăsit scara blocului și se deplasau la pas lejer nu sunt apte să combată probele mai sus analizate. Astfel, o atare atitudine a poate fi justificată de dorința de a nu atrage atenția persoanelor care se aflau în preajmă și care ar fi putut să ia măsuri în vederea prinderii lor. Instanța va avea în vedere faptul că inculpații nu se aflau la prima faptă de acest gen, fiind specializați în materia săvârșirii de infracțiuni lor contra patrimoniului, o atare experiență fiind aptă să le procure acestora o bună stăpânire a emoțiilor.
Totodată, instanța va înlătura drept nesincere declarațiile date în calitate de martori de numiții, aceștia având un interes în reținerea împrejurării că nu ar fi exercitat acte de violență asupra persoanei vătămate, situația acestora, chiar definitiv soluționată fiind susceptibilă a fi repusă în discuție prin formularea unei eventuale căi de atac extraordinare.
În ceea ce privește proba constând în raportul constatare criminalistică privind comportamentul simulat instanța remarcă faptul că acesta nu este apt să susțină situația de fapt expusă de inculpat, concluziile acestuia fiind în sensul că răspunsurile dat de inculpat la întrebările relevante nu permit formularea unui diagnostic de certitudine cu privire la existența unor modificări specifice comportamentului simulat.
În drept, fapta inculpatului care, pentru a determina schimbarea încadrării juridice a faptei din aceea de tâlhărie - pentru care au fost judecați în stare de arest preventiv inculpații - în ceea de furt calificat - infracțiune în cazul căreia este aplicabilă instituția împăcării, conform art. 231 alin. 1 și 2 din Codul penal - în scopul împăcării cu inculpații, audiat în calitate de persoană vătămată în ședința publică din data de 25.03.2015 și-a schimbat în fața instanței de judecată declarațiile inițiale din faza de urmărire penală, arătând că nu a fost agresat fizic în scara blocului (astfel cum rezultă din declarațiile sale date în faza de urmărire penală), iar prin această schimbare de poziție a urmărit să-i ajute pe inculpați să se sustragă de la răspunderea penală, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de favorizarea făptuitorului, prevăzute. de art. 269 Cod penal.
Inculpatului are calitatea de subiect activ nemijlocit al infracțiunii, chiar dacă în dosarul penal nr. 2../271/2014 al Judecătoriei O.. a avut calitatea de persoană vătămată, pe de o parte întrucât subiectul activ al infracțiunii de favorizare a făptuitorului nu este circumstanțiat, iar pe de altă parte întrucât infracțiunea comisă de făptuitorii favorizați se urmărea din oficiu, iar nu la plângere prealabilă. Tocmai prin comiterea infracțiunii inculpatul a urmărit conducerea organelor judiciare către o încadrare juridică eronată care permitea împăcarea, în scopul încetării procesului penal.
Situația premisă a infracțiunii constă în aceea că persoanele favorizate erau inculpații (făptuitorii) care au comis infracțiunea de tâlhărie pentru care au fost condamnați definitiv prin sentința penală nr. 648 din data de 13.05.2015 pronunțată de Judecătoria O.. în dosarul penal nr. 2../271/2014, definitivă prin decizia penală nr. 527/A/16.09.2015 pronunțată de Curtea de apel O...
Sub aspectul laturii obiective instanța reține că elementul material al infracțiunii constă în ajutorul dat de inculpat făptuitorilor în scopul sustragerii acestora de la răspundere penală, prin modificarea declarațiilor date în calitate de persoană vătămată în scopul de a determina schimbarea încadrării juridice a faptelor imputate acestora într-o infracțiunea care permitea incidența instituției împăcării, care odată folosită conducea la încetarea procesului penal ca urmare a apariției unui impediment la exercitarea acțiunii penale. Astfel, favorizarea personală a fost realizată de inculpatul prin acțiunea de schimbarea a declarațiilor, care dacă ar fi fost reținută de instanță împreună cu manifestarea de voință de a se împăca ar fi condus la încetarea procesului penal (ajutor direct, intelectual).
Urmarea imediată constă în starea de pericol privind înfăptuirea justiției.
Legătură de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei (ex re).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei. Scopul urmărit de acesta a fost sustragerea făptuitorilor de la răspunderea penală prin schimbarea încadrării juridice într-o infracțiune de furt și împăcarea cu aceștia.
Instanța reține, în acord cu reprezentantul Ministerului Public și cu apărătorul inculpatului săvârșirea unei unice infracțiuni de favorizare a făptuitorului, având în vedere unicitatea obiectului juridic lezat, respectiv înfăptuirea justiției, precum și unicitatea subiectului pasiv (statul prin organul judiciar a cărui activitate este perturbată).
La individualizarea pedepsei ce urmează a fi stabilită în sarcina inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal, respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal și nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.
În concret, instanța va reține că inculpatul este o persoană tânără în vârstă de 41 ani, bine integrată social, căsătorită, fără antecedente penale.
Totuși instanța apreciază că analiza de ansamblu a împrejurărilor cauzei nu impune reținerea unor circumstanțe reale ori personale apte să diminueze gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului.
Pentru aceste motive, în baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală cu aplicarea art. 83 Cod penal instanța va stabili pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 269 alin. (1) Cod penal.
Analiza de ansamblu a materialului probator administrat în cauză relevă că sunt îndeplinite condițiile subiective și obiective prevăzute de art. 83 Cod penal pentru a se dispune amânarea aplicării pedepsei.
Cu privire la condițiile obiective instanța constată că:
a) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului [art.269 alin.1 Cod penal] săvârșită de inculpat este închisoarea de la 1 la 5 ani sau amenda; așadar, maximul special al pedepsei închisorii prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat este de 5 ani, limită inferioară celei de 7 ani închisoare prevăzute de art. 83 alin. (2) Cod penal.
b) pedeapsa stabilită de instanța de judecată este de 1 an închisoare [mai mică decât limita de 2 ani închisoare prevăzută de art. 83 alin. (1) lit. a) Cod penal].
Cu privire la condițiile subiective instanța constată că:
a) inculpatul nu a fost anterior condamnat printr o hotărâre definitivă la pedeapsa închisorii, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar inculpatul nefiind cunoscut cu antecedente penale;
b) inculpatul și - a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității prin declarația dată în fața instanței;
c) inculpatul nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nici nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală recunoscând infracțiunea de care este acuzat încă din faza de urmărire penală și parcurgând procedura abreviată a judecății în cazul recunoașterii învinuirii.
Prin urmare, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
Față de considerentele expuse, în baza art. 83 alin. (1) Cod penal instanța va dispune amânarea aplicării pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B.., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală instanța va atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere respectiv asupra instituției revocării amânării aplicării pedepsei cu consecința executării pedepsei aplicate în regim de detenție
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală, reținând culpa procesuală a inculpatului, va obliga pe inculpat la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 396 alin. (1), (4) Cod procedură penală cu aplicarea art. 83 Cod penal stabilește pedeapsa de 1 an închisoare în sarcina inculpatului [domiciliat în posesor al CI seria eliberate de SPCLEP O.. la data de] sub aspectul săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului prevăzute de art. 269 alin. (1) Cod penal.
În baza art. 83 alin. (1) Cod penal amână aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art. 84 Cod penal de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art. 85 alin. (1) Cod penal pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune B.., la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 404 alin. (3) Cod procedură penală atrage atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
În baza art. 274 alin. (1) Cod procedură penală obligă pe inculpat la plata sumei de 1600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.11.2017.
PREȘEDINTE, GREFIER,
