Schimbarea directiei de deplasare fara asigurare Neacordarea prioritatii de trecere Lovire biciclist
| Comentarii |
|
DECIZIA PENALĂ NR. 151/R/2009 Sedinţa publică din data de 12 martie 2009
Prin sentinţa penală nr.1242 din 30 septembrie 2008 pronunţată de Judecătoria B i s t r i ţ a în dosarul nr(...) a fost condamnat inculpatul E. B., fiul lui J. şi E., născut la data de 09.10.1963 în localitatea D. N., jud. B-N, domiciliat în mun. B, str. 1_ , . 4, . B, . 15, jud.B-N, fără antecedente penale, pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal, la 6 luni închisoare cu aplic.art.71 rap. la art. 64 lit. „a” şi „b” Cod penal. Conform art. 81 şi 82 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare şi implicit a pedepselor accesorii sens în care s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 6 luni. S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 Cod penal. Inculpatul E. B. a fost obligat să plătească părţii civile U. J., domiciliat în B,_, jud. B-N, suma de 9.975 lei cu titlul de daune morale, 262,32 lei cu titlul de daune materiale şi 118,86 lei cu titlul de cheltuieli judiciare. Inculpatul E. B. a fost obligat să plătească părţii civile ,Spitalul Judeţean B-N, suma de 1212,4 lei cu titlul de cheltuieli spitalizare. În fine, inculpatul a fost obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele: În dimineaţa zilei de 03.09.2005 inculpatul E. B. se deplasa cu autoturismul marca „E. 1310” înmatriculat sub nr._ pe Calea N. din B, sensul de deplasare fiind înspre centru şi ajungând la intersecţia cu str._ _ , a virat stânga pentru a se înscrie pe strada respectivă, observând anterior că din sens invers se apropie partea vătămată U. J. pe o bicicletă, partea vătămată având intenţia de a traversa str._ _ , deplasându-se mai departe pe str._ . Inculpatul a văzut că partea vătămată virează puţin dreapta, astfel că şi-a continuat deplasarea, presupunând că biciclistul doreşte să se înscrie la rândul său pe str._ _ . Pe maşină inculpatul transporta nişte plăci de rigips şi, văzând nişte denivelări în carosabil, pentru a nu imprima plăcilor un balans, a ales o traiectorie spre axul drumului. În aceste condiţii, intersectarea celor două autovehicule a devenit ireversibilă, astfel că partea vătămată a intrat cu bicicleta în aripa dreaptă spate a autoturismului condus de către inculpat, căzând pe carosabil şi suferind fractură la şoldul stâng. Inculpatul a auzit zgomotul rezultat în urma coliziunii şi uitându-se în oglinda retrovizoare a văzut-o pe partea vătămată căzută pe carosabil. După ce a oprit autoturismul, inculpatul a solicitat ajutorul unei ambulanţe, partea vătămată fiind transportată la spital. Prin raportul de constatare medico-legală nr. 2704/II/b/281/26.10.2005, emis de Serviciul Mecio-legal judeţean B-N s-a arătat că partea vătămată prezintă leziuni corporale traumatice ce s-au putut produce la data de 03.09.2005, în cursul unui accident rutier, leziunile necesitând pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, iar prin completarea raportului respectiv, numărul zilelor de îngrijiri medicale necesar vindecării leziunilor a fost majorat la 90-95, partea vătămată fiind internată de două ori la Spitalul Judeţean B-N. Poliţia sosită la faţa locului a testat cu aparatul etilotest ambele persoane implicate în evenimentul rutier, rezultatul fiind negativ. Inculpatului i s-au recoltat probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, din buletinul de analiză toxico-alcoolemică nr. 2246/IX/a/491/2005, emis de Serviciul medico-legal judeţean B-N, rezultând că acesta nu avea alcool în sânge. Prin raportul de expertiză tehnică auto întocmit de expertul din cadrul_ r i b u n a l u l B i s t r i ţ a-N s-a reţinut că nu se poate determina viteza autoturismului, însă este cert faptul că acesta nu s-a situat peste limita legală; conducătorul autoturismului avea posibilitatea evitării accidentului în condiţiile în care s-ar fi asigurat corespunzător pe toată durata efectuării manevrei de schimbare a direcţiei de deplasare; inculpatul a încălcat dispoziţiile referitoare la circulaţia pe drumurile publice prin aceea că nu s-a asigurat că poate schimba direcţia de deplasare „fără a pune în pericol participanţii la trafic care îl urmează, îl precedă ori cu care urmează să se întâlnească, ţinând seama de poziţia şi viteza acestora”, respectiv prin faptul de a transporta pe autoturism obiecte a căror lungime sau lăţime depăşeşte, împreună cu încărcătura, dimensiunile acestuia, prezenţa acestora influenţând modul de manevrare şi traiectoria maşinii, deoarece pentru a nu avea un balans din cauza denivelărilor din carosabil, inculpatul a ales să urmeze o traiectorie mai apropiată din axul drumului la intrarea pe str._ _ ; cauza ce a determinat producerea accidentului a reprezentat-oneacordarea priorităţii de trecere a biciclistului, de către conducătorul auto; cauza ce a favorizat producerea accidentului a fost încărcătura transportată pe autoturism; ambele părţi implicate în accident deţin o culpă comună, culpa părţii vătămate constând în aceea că, deşi avea posibilitatea evitării coliziunii, nu a redus viteza sau frânat (deşi partea vătămată susţine că nu a văzut autoturismul). În finalul raportului întocmit expertul a concluzionat că accidentul s-a produs din culpa comună a părţilor implicate, cu pondere majoră în sarcina conducătorului auto E. B., estimată la 75-80%. Deoarece partea vătămată nu a fost de acord cu concluziile acestei expertize, s-a dispus efectuarea unei noi expertize, la nivelul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice C, prin raportul nr. 260/19.12.2006, reţinându-se următoarele: au fost admise, pentru momentul impactului vitezele de 40 Km/h pentru autoturism, respectiv 15 Km/h pentru bicicletă; inculpatul putea preveni accidentul dacă, înainte de a efectua virajul spre stânga, ar fi acordat prioritate de trecere bicicletei conduse de partea vătămată; partea vătămată putea evita producerea evenimentului rutier dacă ar fi luat măsurile de evitare în momentul declanşării stării de pericol iminent; accidentul rutier s-a produs atât din cauza neacordării priorităţii de trecere, a efectuării virajului spre stânga de către inculpat, cât şi din cauza neluării măsurilor de evitare, în momentul declanşării stării de pericol iminent, de către partea vătămată (acest moment fiind acela în care autoturismul a depăşit limita intersecţiei, ieşind de pe Calea N., înscriindu-se pe o traiectorie ce urma să o intersecteze ireversibil pe cea a bicicletei). S-a mai menţionat în cuprinsul actului de expertiză faptul că transportul plăcilor de rigips pe autoturism nu a determinat şi nici nu a favorizat producerea accidentului. Partea vătămată nu a fost de acord cu concluziile acestui ultim raport, însă inculpatul nu le-a contestat. La nivelul Institutului de Medicină Legală C N a fost efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală, ocazie cu care s-a stabilit că afecţiunea de care suferă partea civilă U. J. este anterioară datei producerii accidentului rutier, că boala E. osoasă nu influenţează numărul zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării unei fracturi şi că majorarea numărului zilelor de îngrijiri medicale necesare vindecării a fost justificată. Raportat la cele reţinute mai sus, instanţa de fond a apreciat că fapta inculpatului de a pricinui din culpă, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale şi măsurilor de prevederi pentru circulaţia pe drumurile publice, o vătămare fizică părţii civile ce a necesitat pentru vindecare 90-95 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiuni de vătămare corporală din culpă prev. de art. 184 alin.2 şi 4 Cod penal, pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu aplic.art.81 ,82 ,83 din Codul penal. Conform art. 14 şi art. 346 Cod procedură penală,inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile U. J., 9.975 lei daune morale, 262,32 lei daune materiale şi 118,86 lei cheltuieli judiciare. La stabilirea cuantumului despăgubirilor civile, instanţa de fond a reţinut culpa comună a părţilor în producerea accidentului rutier şi a apreciat în sarcina inculpatului o culpă procentuală de 70%. Având în vedere că părţii civile U. J. i-au fost acordate de către medicul legist 95 zile îngrijiri medicale şi apreciind că raportat la suferinţele fizice şi traumele psihice suportate de acesta s-ar cuveni 150 lei pentru fiecare zi, cuantumul daunele morale s-ar ridica la un nivel de 14.250 lei în ipoteza în care s-ar fi reţinut numai culpa inculpatului. Cum, în speţă, s-a reţinut şi culpa părţii civile cuantumul daunelor morale se va reduce corespunzător cu 30% astfel că suma acordată cu acest titlu este de 9.975 lei. La stabilirea acestei sume s-a avut în vedere declaraţia martorului Ş. J., care a vorbit despre dificultăţile de deplasare ale părţii civile, despre diminuarea puterii de muncă şi tratamentele medicale urmate pentru recuperare precum şi declaraţia martorului N. G., care a învederat instanţei unele schimbări atitudinale survenite în comportamentul părţii civile şi problemele de deplasare întâmpinate de aceasta. În ceea ce priveşte cheltuielile materiale, din actele depuse la dosar ,s-a reţinut un cuantum total de 374,75 lei, astfel că suma cuvenită cu acest titlu părţii civile (redusă corespunzător culpei reţinute), este de 262,32 lei. În baza aceluiaşi text de lege, raportat la art. 106 din OUG 150/2002, instanţa de fond l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile Spitalul Judeţean B-N suma de 1.212,4 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare (reducerea procentuală fiind efectuată şi în cazul acestei despăgubiri civile acordate). Impotriva acestei sentinţe penale a declarat apel în termen legal, inculpatul E. B., solicitând admiterea acestuia în baza art.379 pct.2 lit.”a” Cod procedură penală, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţând o nouă hotărâre, în principal să se dispună achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit.”b” rap.la art.10 lit.”d” Cod procedură penală cu consecinţa respingerii acţiunii civile, iar în subsidiar, reţinând o culpă a părţii vătămate de 70% şi de 30% a inculpatului, în producerea accidentului, să se dispună în urma reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prev.de art.74 lit.”a” Cod penal coroborat cu art. 76 lit.”e” Cod penal, condamnarea acestuia pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală din culpă la pedeapsa amenzii în cuantum de 250 lei şi suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate. În latura civilă a cauzei, ca urmare a soluţiei pronunţate, inculpatul a solicitat obligarea sa la despăgubiri materiale potrivit culpei reţinute şi respingerea capătului de cerere privind obligarea sa la plata unor daune morale. În motivarea apelului, sub aspectul primului petit, s-a relevat că, producerea accidentului de circulaţie soldat cu vătămarea integrităţii corporale a părţii vătămate, a fost urmarea culpei exclusive a acesteia, care a schimbat direcţia de mers fără a semnaliza intenţia sa şi nu a luat măsurile necesare de care dispunea, prin frânare, pentru a evita coliziunea. În concret, s-a relevat că, pentru a trece de pe str.(...).(...) E. înspre str.(...), partea vătămată care circula pe bicicletă trebuia să se deplaseze o porţiune de aprox.8-10 ml pe str.(...)_ , iar apoi să semnalizeze intenţia sa de a vira pe str.(...) prin ridicarea mâinii stângi, ceea ce partea vătămată nu a mai făcut. Pe de altă parte s-a precizat că ambele expertize tehnice efectuate în cauză au evidenţiat faptul că biciclistul a intrat cu S. din faţă în zona spate lateral dreapta a barei de protecţie a autoturismului, fapt ce denotă neatenţia acestuia în momentul în care a virat brusc spre stânga cu intenţia de a se deplasa de pe str.(...)_ pe str.(...). În context s-a mai arătat că, expertiza întocmită la nivelul INEC C a relevat culpa exclusivă a părţii vătămate, deoarece la momentul declanşării stării de pericol, partea vătămată se afla la 11,60 ml faţă de autoturism, iar la viteza sa de deplasare avea nevoie de doar 5,52 ml pentru a opri prin frânare. Apreciindu-se, sub acest prim aspect, că inculpatul nu are culpă în producerea evenimentului rutier, s-a solicitat şi respingerea pretenţiilor civile formulate în cauză. În subsidiar, apelantul a menţionat că în situaţia în care se poate reţine în sarcina sa vreo culpă în producerea accidentului, aceasta este de doar 30 %, partea vătămată făcându-se vinovată în proporţie de 70% de producerea acestuia, împrejurări în care se impune a se reconsidera atât sancţiunea penală aplicată cât şi despăgubirile civile acordate. În fine, sub acest de-al doilea aspect, s-a precizat că stabilirea daunelor morale, de 150 lei/zi, necesară pentru îngrijirile medicale acordate victimei este nejustificată cu atât mai mult cu cât starea actuală de sănătate avută în vedere de instanţă este urmarea bolii de care suferă partea vătămată şi nu a accidentului de circulaţie. Prin decizia penală nr.103 din 18.12.2008 a Tribunalul u i B i s t r i ţ a N, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E. B., acesta fiind obligat la plata sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, în apel, în favoarea statului. Pentru a pronunţa această decizie, tribunalul a constatat că în baza materialului probator administrat, prima instanţă a stabilit o corectă stare de fapt, a dat o încadrare juridică corespunzătoare faptei dedusă judecăţii, a aplicat o pedeapsă în limite legale şi just individualizată şi a soluţionat temeinic şi legal şi latura civilă a cauzei. Din analiza probelor cauzei rezultă fără echivoc faptul că accidentul de circulaţie produs în dimineaţa zilei de 3 septembrie 2005 pe raza municipiului B a fost consecinţa culpei comune a inculpatului E. B. şi a părţii vătămate U. J.. În sensul celor de mai sus, este de reţinut că cele două expertize tehnice auto efectuate în cauză au evidenţiat cu claritate culpa comună a celor două părţi implicate în accident, astfel încât, susţinerile apelantului din petitul principal sunt neîntemeiate. În raport de conduita fiecăreia dintre cele două părţi anterior producerii evenimentului rutier, se poate trage concluzia că într-o proporţie covârşitoare, vina aparţine inculpatului E. B., care a efectuat virajul spre stânga fără să acorde prioritate de trecere bicicletei condusă de partea vătămată, U. J.. În aceste condiţii, proporţiile culpei reţinute de prima instanţă în sarcina fiecăreia dintre părţi au fost corect apreciate. Ca atare, prin această prismă, instanţa de control judiciar nu poate accepta nici petitul subsidiar din motivele de apel. În fine, tribunalul a apreciat că, despăgubirile civile acordate părţii vătămate au fost corect stabilite, daunele morale acordate fiind în măsură să acopere prejudiciul moral încercat de partea vătămată. Împotriva deciziei menţionate inculpatul E. B. a declarat recurs în termen. În motivarea recursului a invocat cazurile de casare prev.de art.385/9 al.1 pct.14 şi 18 C.pr.pen., considerându-se că în cauză a fost comisă o eroare gravă de fapt deoarece partea vătămată aflându-se pe bicicletă nu a semnalizat intenţia sa de a vira în partea T. şi a intrat cu S. din spate a bicicletei în zona spate lateral dreapta a autoturismului inculpatului ceea ce denotă neatenţia victimei ce a virat brusc . Pentru cel de-al doilea caz de casare s-a precizat că putea fi reţinută culpa comună ceea ce ar fi atras o altă individualizare a pedepsei, cu atât mai mult cu cât nu au fost avute în vedere circumstanţele atenuante prev.de art.74 lit.a,c C.pen., constând în lipsa antecedentelor penale şi colaborarea sa cu organele judiciare. Sub aspectul laturii civile s-a apreciat că stabilirea daunelor morale de 150 lei pe zi de îngrijiri medicale este nejustificat. Examinând motivele de recurs invocate, Curtea constată următoarele: Pentru analiza condiţiilor cazurilor de casare invocate este necesară reiterarea stării de fapt: In mod temeinic instanţele de fond au stabilit starea de fapt pe baza administrării tuturor probelor necesare reţinând că în dimineaţa zilei de 3 septembrie 2005, recurentul se deplasa cu autoturismul E. pe Calea N. din B, iar la intersecţia cu strada_ _ a virat stânga şi, cu toate că a observat că din sens invers se apropie partea vătămată U. J. pe o bicicletă, nu i-a acordat prioritate; deşi victima avea posibilitatea evitării coleziunii prin frânarea bicicletei s-a produs intrarea victimei cu bicicleta în aripa dreaptă spate a autoturismului inculpatului, victima căzând pe carosabil şi suferind o fractură la şoldul stâng, fractură ce a avut nevoie pentru vindecare de 90-95 zile de îngrijiri medicale. Susţinerea recurentului că nu are nici o culpă deoarece victima nu a fost atentă, nu poate fi primită pentru că inculpatul trebuia să acorde prioritate victimei aflată pe drumul cu prioritate. Contrar susţinerilor recurentului, prima instanţă a avut în vedere culpa comună a victimei, lipsa antecedentelor penale ale inculpatului şi atitudinea procesuală a acestuia, împrejurări faţă de care a stabilit pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a acesteia. Curtea apreciază că aceste împrejurări nu erau necesare să fie reţinute drept circumstanţe atenuante, în primul rând pentru că au fost valorificate la individualizarea pedepsei, iar, în al doilea rând, pentru că diminuarea pedepsei sub limita minimă nu era suficientă pentru asigurarea reeducării inculpatului, având în vedere că acesta nu a acordat prioritate unui participant la trafic aflat pe bicicletă, ignorând vulnerabilitatea acestuia şi mizând pe faptul lipsei de consecinţe grave faţă de el deoarece se afla în autoturism. La stabilirea daunelor morale justificat s-au avut în vedere suferinţele fizice şi traumele psihice suportate de victimă, persoana în vârstă de 71 ani la data producerii accidentului. La examinarea cauzei nu au fost constatate cazuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu de către instanţă. Aşa fiind în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului. În baza art.193 al.6 C.pr.pen., va obliga pe recurent la 700 lei cheltuieli judiciare către partea civilă din care 200 lei reprezintă cheltuieli de deplasare a apărătorului la instanţa de recurs iar 500 lei, onorariul acestuia.
