Furt. însuşirea bunului găsit. Diferenţa
Comentarii |
|
Prin sentinţa penală nr. 324 din 12.03.2002, Judecătoria Rădăuţi l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de furt prevăzută de art. 208 alin. 1, cu aplicarea art. 37 lit. b, art. 74 şi 76 C. pen., reţinând că, găsind în lunca unui râu o cantitate de cablu din cupru (ce fusese ascunsă de un alt inculpat, care o furase din reţeaua telefonică a C.F.R.), şi-a însuşit-o şi a vândut-o la un centru de colectare a metalelor.
Tribunalul Suceava, prin decizia penală nr. 515 din 17.06.2002, a admis apelul inculpatului şi a desfiinţat parţial sentinţa, în sensul că a schimbat încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de însuşire a bunului găsit, prevăzută de art. 216 alin. 1 C. pen., înlocuind pedeapsa închisorii cu pedeapsa de 3 milioane lei amendă.
Prin decizia penală nr. 778 din 4.11.2002, Curtea de Apel Suceava a admis recursul procurorului, a casat decizia şi a menţinut sentinţa.
Potrivit art. 216 alin. 1 C. pen., constituie infracţiunea de însuşire a bunului găsit, fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun găsit autorităţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al său.
Prin urmare, una din condiţiile esenţiale pentru existenţa acestei infracţiuni este aceea ca bunul însuşit să fi fost pierdut de posesor (să fi ieşit din posesia sau detenţia acestuia, fără voia sa).
în speţă însă, bunul nu fusese pierdut de primul infractor, ci ascuns acolo în ideea de a fi valorificat ulterior.
Pe de altă parte, faţă de volumul colacului din sârmă şi faţă de locul unde a fost găsit, inculpatul şi-a dat seama că acesta nu putea fi pierdut.
C.A. Suceava, decizia penală nr. 778 din 4.11.2002