Infracţiunea de nerespectare a hotărârilor judecătoreşti. Diferenţiere faţă de infracţiunea de tulburare de posesie
| Comentarii |
|
Fapta inculpatului de a ocupa în întregime o suprafaţă de teren ce se afla în posesia părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 alin. (1) C.pen., şi nu ale infracţiunii de nerespectare a hotărârii judecătoreşti, chiar dacă anterior, printr-o sentinţă civilă ce nu a fost pusă în executare până la data comiterii faptei, inculpatul fusese obligat să lase liberă posesia şi proprietatea terenului părţii civile.
Secţia penală, Decizia nr. 147 din 27 februarie 2009
Prin sentința penală nr. 725/20.12.2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburare de posesie, prevăzută de art. 220 alin. (1) C.pen.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 3 ani. S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen.
S-a dispus restabilirea situației anterioare cu privire la terenul în suprafață de 1.512 mp și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, că prin sentința civilă nr. 931/2004, pronunțată de Judecătoria Bălcești, inculpatul a fost obligat să lase în deplină proprietate și posesie părții civile terenul de 1.512 mp; inculpatul nu a respectat posesia părții vătămate asupra terenului, însămânțându-l cu ovăz după care l-a recoltat.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că terenul era deținut de partea civilă, în baza unei hotărâri judecătorești, motiv pentru care fapta sa nu întrunea elementele constitutive ale infracțiunii de tulburare de posesie, ci ale infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, prevăzută de art. 271 C.pen.
Prin decizia penală nr. 51/A/07.03.2007, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a admis apelul inculpatului, s-a desființat sentința și a fost trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a apreciat că prima instanță nu a verificat dacă terenul în cauză este același cu cel pentru care inculpatul și partea civilă s-au judecat anterior.
După rejudecarea cauzei, prin sentința penală nr. 69/09.03.2008, pronunțată de aceeași judecătorie, în temeiul art. 271 alin. (2) C.pen., a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare, cu executare în condițiile art. 81,art. 82 C.pen., atrăgându-i-se atenția asupra art. 83 C.pen.
împotriva acestei sentințe, în al doilea ciclu procesual, a declarat apel inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 271 C.pen., sub aspect obiectiv, întrucât terenul în discuție era deținut în baza unei hotărâri, iar la data punerii în posesie proprietarul decedase, iar moștenitoarea nu deținea acel tren.
Prin decizia penală nr. 139/A/08.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca nefondat apelul și a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă.
Pentru a decide astfel, tribunalul a constatat că inculpatul cunoștea cu certitudine că terenul respectiv nu-i aparține și, în plus, declarase în fața instanței că nu înțelege să lase pe partea civilă să-l folosească.
împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că el a semănat ovăz la 1.04.2006, iar hotărârea civilă a fost pusă în executare abia la 16.05.2006, dată de la care nu a mai împiedicat-o pe partea civilă să folosească terenul în discuție.
Prin decizia penală nr. 147/27.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, a fost admis recursul declarat de inculpat, s-a casat în parte decizia atacată, precum și sentința nr. 69/09.04.2008, pronunțată de Judecătoria Bălcești, s-a înlăturat schimbarea încadrării juridice din art. 220 alin. (1) în art. 271 alin. (2) C.pen.
în baza art. 220 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. d) C.pen., a fost condamnat inculpatul la 8 luni închisoare, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 81-83 C.pen.
S-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii, în sensul că a fost obligat inculpatul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de teren în discuție. S-au menținut restul dispozițiilor hotărârilor. Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a decide astfel, Curtea a constatat că sentința civilă prin care inculpatul a fost obligat să lase liberă proprietatea și posesia părții civile asupra terenului în discuție, a fost pusă în executare la data de 16.05.2006, iar fapta de tulburare a fost săvârșită de inculpat la data de 1.04.2006, deci înainte de punerea în executare a hotărârii.
