Infracţiunile de pericol – infracţiunile de rezultat. Alăturarea acţiunii civile acţiunii penale în cursul procesului penal
| Comentarii |
|
În cazul infracţiunii de pericol, este exclus ca acţiunea civilă să fie alăturată acţiunii penale în procesul penal.
Secţia penală, Decizia nr. 201 din 19 martie 2009
Prin încheierea din 10.10.2007, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul penal nr. 1633/216/2007, s-a admis plângerea, în baza art. 2781alin. (8) lit. c) C.proc.pen., formulată de petiționar, s-a desființat ordonanța procurorului și s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpatului expert contabil, pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (4) raportat la art. 260 alin. (1) C.pen., cu reținerea cauzei spre rejudecare.
Prin sentința penală nr. 20/21.02.2008, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, în baza art. 10 lit. d) C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 260 alin. (4) raportat la art. 260 alin. (1) C.pen. A fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă, iar inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare statului și părții civile.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, lipsind latura subiectivă.
în plus, instanța de fond a reținut că inculpatul a răspuns disciplinar pentru neregulile constatate cu ocazia întocmirii raportului de expertiză, iar o răspundere penală bazată pe aceleași aspecte ar reprezenta o încălcare a principiului non bis in idem, ceea ce ar însemna ca el să răspundă de două ori pentru aceleași fapte.
împotriva sentinței a declarat apel procurorul, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică, susținând că „motivarea soluției este construită pe un raționament juridic ce nu poate fi acceptat”.
Prin decizia penală nr. 254/27.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, a fost admis apelul procurorului, s-a desființat atât încheierea de ședință din 10.11.2007, cât și sentința penală nr. 20/21.01.2008, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș, și a fost menținută decizia atacată prin care se respinsese ca nefondat apelul părții vătămate, fiind obligată aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că la dosarul cauzei există probe care conduc la ideea că inculpatul a „denaturat concluziile raportului de expertiză contabilă efectuat în cauza civilă”, încălcând normele bancare aplicabile în materie. Totodată, tribunalul a reținut că expertul nu s-a conformat obiectivelor stabilite de instanța de judecată și a efectuat expertiza fără citarea părților.
Sentința a fost atacată cu apel și de către partea vătămată, fiind respins de tribunal, cu motivarea că este nefondat, întrucât în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 260 alin. (1) și (4) C.pen., față de gradul de pericol social concret al faptei, de datele personale care-l caracterizează pe inculpat, a făcut aplicarea art. 181 C.pen.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și partea vătămată, care au criticat soluția instanței de apel ca fiind nemotivată.
Prin decizia penală nr. 201/R/19.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, s-a admis doar recursul inculpatului, s-a casat în parte decizia, în sensul respingerii apelului parchetului și al menținerii sentinței.
S-au menținut în rest dispozițiile deciziei penale și s-a respins ca nefondat recursul declarat de partea civilă, fiind obligată aceasta la plata cheltuielilor judiciare.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că inculpatul, în calitatea sa de expert contabil judiciar, a fost desemnat să întocmească un raport de expertiză în dosarul civil nr. 1352/2005 al Judecătoriei Curtea de Argeș. Dosarul avea ca obiect solicitarea părții civile ca fostul său angajator să-i plătească o sumă de bani cu titlu de despăgubiri civile, pentru prejudiciul provocat prin amânarea executării sentinței civile nr. 522/27.03.2002, pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș. în acest sens, prin încheierea din 3.11.2005, instanța de fond a cerut expertului contabil să stabilească beneficiul nerealizat de partea civilă.
în timpul derulării procedurii judiciare la instanța civilă, partea civilă a solicitat anularea raportului de expertiză, susținând că expertul nu a convocat părțile și nu s-a conformat obiectivelor dispuse de instanța de judecată.
Instanța de fond a respins obiecțiunile părții civile și în cele din urmă a respins ca nefondată cererea de despăgubiri civile.
Sentința a rămas definitivă prin respingerea recursului.
Curtea a mai reținut că infracțiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), este o infracțiune care împiedică înfăptuirea justiției, subiectul pasiv principal este statul, pentru că, prin esență, justiția este atributul statului.
De asemenea, ca subiect pasiv secundar este o persoană fizică (juridică) parte în proces, ale cărei interese și drepturi sunt lezate sau vătămate prin săvârșirea infracțiunii. Cu toate acestea, nefiind o infracțiune de rezultat, ci una de pericol, în opinia Curții, este exclus ca o eventuală acțiune civilă să fie alăturată acțiunii penale în cursul procesului penal.
