Infracţiunea de nerespectare a regimului transportului rutier public. Elementele constitutive ale infracţiunii. Calitatea de subiect activ al infracţiunii
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 2811.
Constituie infracţiunea de nerespectare a regimului transportului rutier public efectuarea transportului rutier public fără licenţă de transport, fără licenţă de execuţie pentru vehicul sau fără licenţă de execuţie pentru traseu, după caz, ori cu licenţe cu valabilitatea expirată.
Textul legal incriminator nu face distincţie în ceea ce priveşte aplicabilitatea sa la persoane fizice şi juridice, aşa încât subiect activ al acestei infracţiuni poate fi şi persoana fizică ce desfăşoară activităţi în condiţiile enunţate în text.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia penală, decizia penală nr. 50 din 4 februarie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 238 din 10 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. 183/227/2008, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) raportat la art. 10 alin. 1 lit. i) C. pr. pen. şi art. 10 alin. 1 din Legea nr. 241/2005, s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului T.F., pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală, prevăzută şi pedepsită de art. 9 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 241/2005.
în temeiul art. 10 alin. 1 teza a lll-a din Legea nr. 241/2005, s-a dispus aplicarea unei sancţiuni administrative inculpatului T.F., şi anume a unei amenzi administrative în cuantum de 1.000 lei, care va fi înregistrată în cazierul judiciar al inculpatului.
Prin aceeaşi sentinţă, inculpatul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului transportului rutier, prevăzută şi pedepsită de art. 2811 alin. 1 C. pen., la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.500 lei.
S-a respins acţiunea civilă a părţii civile Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, ca rămasă fără obiect, prin achitarea integrală a prejudiciului de către inculpat.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul T.F., în perioada 17 ianuarie 2005 - 18 iunie 2006, a efectuat transporturi rutiere neautorizate de persoane în regim internaţional, cu trei autoturisme, aducând şi ducând din Italia persoane pentru care a încasat sume de bani cuprinse între 100-300 euro, obţinând astfel venituri importante pe care nu le-a declarat pentru a fi supuse impozitării.
Astfel, inculpatul a realizat un număr de 93 de variante intrări şi ieşiri din ţară, ocazie cu care au fost transportate un număr de 210 persoane, respectiv cu autoturismul cu numărul de înmatriculare SV-2339 - un număr de 90 persoane, cu autoturismul cu numărul de înmatriculare SV-06-ZPI - un număr de 80 de persoane, iar cu autoturismul cu numărul de înmatriculare SV-07-JAP - un număr de 40 de persoane
Prin procesul-verbal de constatare încheiat la data de 30 martie 2007 de Compartimentul Control Fiscal Persoane Fizice al Administraţiei Publice Fălticeni, s-a constatat că inculpatul T.F., în perioada 2005 - 2006, a realizat un venit - din transporturile efectuate în şi din Italia - în cuantum de 19.387 lei, datorând bugetului de stat un impozit de 3.102 lei. Suma a fost calculată la cursul euro/lei de la data efectuării transportului.
Analizând probatoriul administrat în cauză, prima instanţă a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului transportului rutier public prevăzută şi pedepsită de art. 2811 alin. 1 C. pen., motiv pentru care l-a condamnat pe acesta la pedeapsa amenzii penale şi nu a închisorii prevăzută alternativ de textul de lege incriminator, ţinând cont de gradul de pericol social concret al faptei săvârşite şi de persoana acestuia, care nu a mai avut probleme deosebite cu legea penală şi a avut o poziţie procesuală sinceră de recunoaştere şi regret asupra faptei săvârşite şi de celelalte criterii generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 şi 2 C. pen.
Având în vedere că inculpatul T.F. a achitat prejudiciul produs părţii civile în cuantum de 3.102 lei până la primul termen de judecată, după cum rezultă din chitanţa seria TS4A nr. 4784931, emisă la data de 22 februarie 2008 de Trezoreria municipiului Fălticeni, instanţa de fond a constatat că, în ceea ce priveşte săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prevăzută şi pedepsită de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, există o cauză specială de nepedepsire prevăzută de lege, şi anume cea prevăzută de art. 10 alin. 1 teza a lll-a din Legea nr. 241/2005.
Prin urmare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b) C. pr. pen. raportat la art. 10 alin. 1 lit. i) C. pr. pen. şi art. 10 alin. 1 teza a lll-a din Legea nr. 241/2005, a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului pentru această infracţiune, aplicându-i o sancţiune administrativă, respectiv amenda în cuantum de 1.000 lei.
Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a respins acţiunea civilă ca rămasă fără obiect, prin achitarea integrală a prejudiciului de către inculpat, conform chitanţei depuse la dosar.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul T.F., care a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. b) C. pr. pen., considerând că fapta săvârşită de el nu este prevăzută de legea penală, art. 2811 C. pen. referindu-se la persoanele juridice, ci nu la cele fizice, iar faţă de acestea sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2004 şi cele ale Legii nr. 102/2001, republicată.
Prin decizia penală nr. 370 din 15 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul T.F.
Pentru a pronunţa această decizie, s-a reţinut că vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită pe baza probatoriului administrat, iar pedeapsa ce i-a fost aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 2811 C. pen. a fost just şi proporţional individualizată.
S-a reţinut că martorii audiaţi în cauză au declarat că au efectuat deplasări în Italia cu autoturisme proprietatea inculpatului şi au plătit cursele cu sume între 150-300 euro, dar nu au primit chitanţe sau bilete de călătorie.
Toate transporturile internaţionale de persoane au fost efectuate de inculpat fără a fi autorizat să efectueze transport rutier de persoane în regim internaţional, aşa cum a reieşit din adresa I.E. 12611 din 5 martie 2007 a Autorităţii Rutiere Române.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul T.F.
în motivarea recursului, inculpatul a arătat că nu poate fi subiect activ al infracţiunii de nerespectare a regimului transportului rutier public, deoarece trebuie ca acea persoană să fie autorizată din acest punct de vedere, respectiv trebuie să fie o persoană din cadrul unei societăţi comerciale care are ca obiect de activitate transportul public.
S-a arătat că legea sancţionează transportul rutier public fără licenţă de transport, de execuţie sau de traseu, licenţă ce nu poate fi obţinută de persoanele fizice, ci doar de cele juridice.
Faţă de motivele prezentate, s-a arătat că fapta reţinută în sarcina sa constituie contravenţie, motiv pentru care se impunea achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. pr. pen.
întrucât fapta pentru care a fost condamnat de către instanţa de fond nu este una gravă, inculpatul a solicitat achitarea sa şi aplicarea unei amenzi administrative în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. pr. pen.
Examinând recursul declarat de inculpat sub aspectul motivelor invocate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Curtea a constatat că pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească a reieşit cu certitudine că, în perioada 17 ianuarie 2005 - 18 iunie 2006, inculpatul T.F. a transportat contra cost un număr de 210 persoane în Italia, cu un număr de trei autoturisme pentru care nu deţine licenţă de transport sau execuţie pentru transportul internaţional de persoane, activitate ce nu a fost înregistrată, cauzând astfel bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 3.102 lei.
S-a apreciat că activitatea desfăşurată de inculpat constituie infracţiunea prevăzută de art. 2811 C. pen., întrucât textul legal nu face distincţie în ceea ce priveşte aplicabilitatea sa la persoane fizice sau juridice.
Potrivit art. 11 din Legea nr. 102/2006 pentru aprobarea O.U.G. nr. 109/2005 privind transporturile rutiere, transportul rutier public este transportul rutier efectuat pe bază de contract, contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii, cu vehicule deţinute şi utilizate în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă.
Având în vedere conţinutul textului incriminator prev. de art. 2811 C. pen., ale art. 11 din Legea nr. 102/2006, reproduse mai sus, cât şi dispoziţiile art. 1 al Legii nr. 102/2006, care stabileşte cadrul general de aplicare a acesteia, Curtea constată că în mod corect a apreciat instanţa de fond şi apel că inculpatul T.F. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de nerespectare a regimului transportului rutier public.
De asemenea, din întreg probatoriul administrat în cauză, nu rezultă că inculpatul ar fi fost autorizat sau licenţiat în vederea efectuării transportului rutier de persoane în regim internaţional.
întrucât infracţiunea săvârşită de către inculpat face parte din cadrul infracţiunilor privitoare la regimul stabilit pentru unele activităţi reglementate de lege prevăzute în capitolul IV al Codului penal, infracţiuni care sunt, în esenţă, infracţiuni de pericol, iar prin împrejurările de comitere a acesteia, reprezentate de perseverenţa şi periodicitatea cu care inculpatul efectua transportul de persoane, cât şi prin atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de lege, care presupune în prealabil o anumită procedură de autorizare şi licenţiere, nu se poate reţine în cauză că fapta acestuia, care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 2811 C. pen., nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
în raport cu cele prezentate, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.F.
