Infracţiunea de viol şi incest. Concurs de infracţiuni
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 33 lit. b), art. 197 alin. 2 lit. b1) şi alin. 3, art. 203.
Infracţiunea de viol incriminată de art. 197 alin. 2 lit. b1) şi alin. 3 C. pen. nu absoarbe în mod legal infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen., cele două infracţiuni existând distinct şi autonom.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia penală, decizia penală nr. 52 din 5 octombrie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 213 din 7 august 2009 a Tribunalului Suceava, s-au dispus următoarele:
în baza art. 197 alin. 1 şi alin. 2 lit. b1) şi alin. 3 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., a fost condamnat inculpatul S.C. la o pedeapsă principală de 14 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
în baza art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de incest.
în baza art. 33 lit. b) C. pen. şi a art. 34 alin. 1 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 14 ani închisoare, cu aplicarea unui spor de 6 luni închisoare. Inculpatul execută în final
14 ani şi 6 luni închisoare.
în baza art. 71 alin. 1 C. pen., i s-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la data de 18 martie 2009 la zi.
în baza art. 350 alin. 1 C. pr. pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f) C. pr. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.
în temeiul principiului disponibilităţii, s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru a pronunţa această sentinţă, s-au reţinut următoarele:
Inculpatul este tatăl părţii vătămate S.I.A., născută la data de 17 iunie 1994, conform certificatului de naştere al acesteia.
în cursul lunii decembrie 2007, inculpatul, aflat sub influenţa băuturilor alcoolice, s-a apropiat de fiica sa, în vârstă de 13 ani, a dezbrăcat-o forţat de pantaloni şi chiloţi şi i-a introdus degetul în vagin, în ciuda opoziţiei părţii vătămate, pe care inculpatul a ameninţat-o că o va bate, iar dacă va povesti cuiva ce s-a întâmplat o va omorî pe ea şi pe mama ei. După câteva zile, inculpatul a tras-o pe fiica sa într-o cameră, i-a cerut să se dezbrace ameninţând-o cu bătaia, a lovit-o cu palma şi pumnii peste cap, a ameninţat-o cu un cuţit, iar în final a dezbrăcat-o de haine forţând-o să întreţină un raport sexual normal, ameninţând-o ulterior cu moartea dacă va spune cuiva ce s-a întâmplat. Tot prin ameninţare, inculpatul a constrâns-o pe fiica sa, de mai multe ori, să întreţină raporturi sexuale normale, de 3 sau patru ori pe săptămână, ultimul raport sexual fiind la data de 9 martie 2009, conform declaraţiei inculpatului. Ulterior, mama părţii vătămate, S.G., şi-a dat seama că este posibil ca fiica sa să fie însărcinată şi, aceasta fiind examinată medical la data de 16 martie 2009, s-a constatat că într-adevăr minora prezintă o sarcină de 22 săptămâni în evoluţie. Atât inculpatul, cât şi partea vătămată au arătat că în mod sigur sarcina este rezultatul acestor raporturi sexuale, întrucât minora nu a avut relaţii sexuale cu altcineva. De asemenea, din declaraţiile părţii vătămate, ale inculpatului, ale martorilor audiaţi rezultă că minora era strict supravegheată de tatăl său, că nu avea prieteni, că nu era lăsată să meargă singură decât la şcoală şi la magazin, iar conform declaraţiei martorei E. P., în ultimul timp nici la magazin inculpatul nu o lăsa să meargă singură, ci mergea după ea.
S-a reţinut că în drept, faptele inculpatului, care în perioada decembrie 2007 -martie 2009, având reprezentarea vârstei părţii vătămate S.I.A. (de 13 şi ulterior 14 ani), fiica sa, prin ameninţare cu bătaia şi cu moartea, a obligat-o frecvent pe aceasta să întreţină cu el raporturi sexuale normale, în urma cărora partea vătămată a rămas însărcinată, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 şi alin. 2 lit. b1) şi alin. 3 C. pen.
în drept, faptele aceluiaşi inculpat de a întreţine raporturi sexuale în perioada menţionată cu fiica sa, rudă în linie directă, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de incest, prevăzută de art. 203 C. pen.
Faptele fiind comise de inculpat la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleaşi rezoluţii infracţionale, utilizând acelaşi mod de operare, asupra aceleiaşi părţi vătămate, s-a apreciat că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 41 alin. 2 C. pen. privind infracţiunea continuată, atât în cazul infracţiunii de viol, cât şi al infracţiunii de incest.
împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi inculpatul S.C.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava a criticat sentinţa penală pentru netemeinicie, arătând că faţă de natura infracţiunilor săvârşite, modalitatea lor de comitere şi persoana inculpatului, prima instanţă trebuia să aplice acestuia pedepse mai aspre, orientate spre maximul special.
Inculpatul S C. a criticat sentinţa penală pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina sa, din infracţiunile de viol şi incest într-o singură infracţiune de viol în formă calificată prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. b) şi alin. 3 C. pen., motivat de faptul că latura obiectivă a infracţiunii de incest se regăseşte în infracţiunea de viol în formă calificată, aşa încât condamnarea sa pentru cele două infracţiuni ar însemna o dublă incriminare şi sancţionare.
Sub aspectul netemeiniciei, inculpatul a arătat că faţă de faptele săvârşite şi persoana sa, pedepsele ce i-au fost aplicate sunt prea aspre.
Examinând apelurile declarate în cauză, Curtea a concluzionat că faţă de probatoriul administrat în faza de urmărire penală şi cercetare judecătorească în faţa primei instanţe, atât situaţia de fapt, cât şi încadrarea juridică a faptelor a fost corect reţinută.
S-a reţinut că infracţiunea de viol în forma agravată prev. de art. 192 alin. 2 lit. b1) şi alin. 3 C. pen. este o infracţiune de sine stătătoare incriminată distinct de infracţiunea de incest prev. de art. 203 C. pen.
Chiar dacă în aparenţă latura obiectivă a infracţiunii de incest se circumscrie celei prevăzute la infracţiunea de viol, între cele două infracţiuni nu există identitate sub aspectul elementelor constitutive, fiind fiecare dintre acestea infracţiuni autonome, incriminate şi sancţionate distinct.
Elementul de similitudine între cele două infracţiuni îl constituie doar obiectul juridic al infracţiunilor, şi anume valorile sociale ocrotite de legea penală, vătămate prin săvârşirea infracţiunii.
Fiind infracţiuni distincte ca incriminare şi conţinut, nu există o absorbţie naturală şi legală a infracţiunii de incest prev. de art. 203 C. pen. în infracţiunea de viol prev. de art. 197 alin. 2 lit. b1) şi alin. 3 C. pen., aşa cum a încercat să acrediteze ideea inculpatul în apel, ci cele două infracţiuni coexistă distinct, făcând aplicabile dispoziţiile privitoare la concursul ideal de infracţiuni prev. de art. 33 lit. b) C. pen.
în acest sens s-a statuat şi prin decizia nr. 17 din 10 martie 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în recursul în interesul legii.
Faţă de cele ce preced, cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.C. în apel este neîntemeiată şi lipsită de suport juridic.
Cu privire la motivele de netemeinicie invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava şi de inculpatul S.C., Curtea a apreciat că faţă de natura şi gravitatea faptelor, împrejurările şi modalitatea de comitere, perioada lungă de timp în care inculpatul a abuzat sexual de fiica sa de numai 13 ani, urmarea produsă - ce trebuie analizată sub aspect traumatic, fizic şi psihic produs părţii vătămate şi sub aspectul rămânerii acesteia însărcinate şi a naşterii unui copil, cât şi faţă de persoana inculpatului care a manifestat perseverenţă infracţională, pedepsele ce i-au fost aplicate acestuia nu respectă întru totul criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu sunt de natură a satisface exigenţele scopului pedepselor prevăzut de art. 52 C. pen., sens în care s-a impus majorarea pedepselor.
în raport de aspectele reţinute, Curtea a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul S.C.
A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 213 din 7 august 2009 a Tribunalului Suceava şi, în rejudecare, a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani şi 6 luni închisoare aplicată, a înlăturat sporul de pedeapsă şi a majorat pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 20 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani după expirarea pedepsei închisorii.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu sunt contrare deciziei, în baza art. 381 C. pr. pen., s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului, respectiv de la 7 august 2009 la zi, măsură pe care instanţa a menţinut-o.
