înşelăciune în convenţii. Litigiu comercial. Distincţie
| Comentarii |
|
- Cod penal: art. 215 alin. 1 şi 3.
Nu constituie infracţiune de înşelăciune în convenţii, fapta nefiind prevăzută de legea penală, vânzarea unui bun negrevat de sarcini, în condiţiile în care, ulterior încheierii contractului şi constatării faptice, de către beneficiar, a existenţei bunului, un terţ creditor al vânzătorului, declanşând procedura executării silite, intră parţial în posesia unei cantităţi din bunul ce a făcut obiectul convenţiei.
(Curtea de Apel Suceava - Secţia penală, decizia nr. 170 din 30 aprilie 2009)
Prin sentinţa penală nr. 230 din 8 septembrie 2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost condamnat inculpatul M C. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 şi 3 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice din art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)), la pedeapsa de 1 an închisoare.
în temeiul art. 864 C. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1948 din 8 noiembrie 2002 a Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1075 din 10 iunie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, şi s-a dispus executarea acesteia separat de pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive, de la 22 februarie 2002 şi până la 8 noiembrie 2002.
Potrivit art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei, inculpatul a fost lipsit de drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească părţii civile SC A. SA C-lung Moldovenesc suma de 26.500 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut în principal următoarele:
La data de 30 noiembrie 2006, SC A. SA Câmpulung Moldovenesc - prin administrator, a cumpărat de la SC J. SRL Moldoviţa - prin administrator, conform contractului autentificat sub nr. 2660 de către BNP S.C., o cantitate de 15.000 mc balast de râu nesortat, exploatat din albia râului Moldova şi depozitat pe o suprafaţă de teren concesionată de la Primărie, preţul acestei vânzări fiind de 90.000 lei.
Potrivit clauzelor contractuale, M.C. a declarat pe propria răspundere că balastul exploatat este proprietatea societăţii vânzătoare, nu este grevat de sarcini sau obligaţii, nefiind înstrăinat unor terţe persoane, garantând astfel societatea cumpărătoare de evicţiune.
La data de 12 ianuarie 2007, A.l. a constatat că de la locul unde se afla depozitat balastul lipsesc aproximativ 1.000 mc, iar două autocamioane încărcau material, sens în care a luat legătura cu G.C. - administratorul SC C. SRL Marginea, care transporta balast şi care i-a comunicat că pentru recuperarea unor sume de bani de la SC J. SRL a întocmit dosar de executare.
Inculpatul a susţinut că nu avea cunoştinţă de această situaţie, care însă este infirmată de probatoriul administrat în cauză, întrucât acesta, în urma unor relaţii comerciale desfăşurate cu SC C. SRL Marginea, a eliberat bilete la ordin care au fost refuzate la plată, motiv pentru care a stabilit cu reprezentantul societăţii ca în compensare să îi livreze o cantitate de balast, sens în care a şi efectuat câteva transporturi.
De asemenea, la data de 18 noiembrie 2006, inculpatul a şi emis către SC C. SRL Marginea o factură proformă pentru cantitatea de 1000 mc balast brut.
Potrivit declaraţiilor martorilor G.C. şi G.C.I., după sistarea transporturilor, aceştia au luat legătura cu inculpatul, căruia i-au spus că s-au adresat executorului judecătoresc, apelând iniţial la un executor din Câmpulung Moldovenesc, în raport de sediul societăţii, şi apoi la Gura Humorului, iar M.C. le-a solicitat să ajungă la o înţelegere pentru a nu suporta cheltuielile de executare.
Prima instanţă a apreciat că nu sunt reale susţinerile inculpatului, în sensul că acesta ar fi transportat către SC C. SRL Marginea balast din râu, ci nu din cantitatea depozitată, întrucât atât martorul C.G., care a dispus iniţial, la solicitarea lui M.C., efectuarea de transporturi către SC C. SRL Marginea cu autobasculanta Primăriei, cât şi G.C. şi G.C.I. au arătat că au efectuat transporturi din cantitatea de balast depozitată, care le-a fost indicată de către inculpat, ci nu balastul din râu.
S-a concluzionat că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu SC A. SA Câmpulung Moldovenesc, inculpatul făcuse o altă înţelegere cu reprezentanţii lui SC C. SRL Marginea, privind o parte din cantitatea de balast depozitat pe albia Moldovei, având şi cunoştinţă de punerea în executare a biletelor ia ordin refuzate la plată, astfel încât 1-a indus în eroare pe cumpărător, garantând că balastul exploatat nu este grevat de sarcini sau obligaţii şi nu este înstrăinat unor terţe persoane, situaţie în care cumpărătorul nu ar fi încheiat contractul în condiţiile stipulate.
Sentinţa a fost confirmată de Tribunalul Suceava care, prin decizia penală nr. 61 din 18 februarie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.
împotriva celor două hotărâri a formulat recurs inculpatul M.C., criticându-le ca nelegale şi netemeinicie, şi, prin intermediul apărătorului, a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. a) sau lit. d) C. pr. pen , motivând că fapta nu există, iar raporturile dintre părţi sunt de drept civil şi nu pot fi soluţionate de instanţa penală.
Prin decizia penală nr. 170 din data de 30 aprilie 2009 a Curţii de Apel Suceava, s-a admis recursul declarat de inculpat, s-a casat în totalitate atât decizia penală, cât şi sentinţa penală, şi, în rejudecare, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. b) C. pr. pen.. a fost achitat inculpatul pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1 şi 3 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 215 alin. 1 şi 3 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), parte civilă fiind SC A. SA Câmpulung Moldovenesc.
în temeiul art. 346 alin. ultim C. pr. pen., a fost lăsată nesoluţionată acţiunea civilă a cauzei.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 30 noiembrie 2006, între SC J. SRL Moldoviţa - prin administrator M C. inculpatul din prezenta cauză, şi SC A. SA Câmpulung Moldovenesc - prin administrator A.l. - s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2660 de către BNP S.C.
Obiectul contractului l-a constituit cantitatea de „15.000 mc balast de râu nesortat exploatat din albia râului Moldova şi depozitat pe terenul în suprafaţă de circa 5000 mp...” pe care SC J. SRL Moldoviţa l-a vândut lui SC A. SA Câmpulung Moldovenesc, pentru suma de 90.000 lei.
Declară inculpatul în acest înscris pe propria răspundere că „balastul exploatat din albia râului Moldova este al vânzătoarei şi nu este grevat de sarcini sau obligaţii, nu este înstrăinat unor terţe persoane fizice sau juridice".
în acelaşi înscris, arată cumpărătorul că balastul cumpărat „l-am vizionat la faţa locului”.
Până la data de 12 ianuarie 2006, societatea cumpărătoare nu a exploatat în vreun fel balastul cumpărat.
La data de mai sus, partea vătămată a constatat, la faţa locului, că lipsesc cca
1.000 mc balast şi 2 camioane transportau acest material din movilă.
După efectuarea de investigaţii, a constat că cea care transporta balast era SC C. SRL, şi aceasta în baza unor bilete la ordin puse în executare silită, debitoare fiind societatea inculpatului.
Din analiza formelor de executare emise în baza biletelor la ordin din 28 august
2006, 4 septembrie 2006 şi 13 septembrie 2006, de către societatea administrată de către inculpat, reiese că aceasta din urmă a fost somată la data de 1 decembrie 2006 să plătească preţul neachitat inclus în cele 3 titluri executorii.
La data de 12 decembrie 2006, se încheie, în dosarul de executare, un proces-verbal prin care se constată efectuarea unei deplasări „la Capu Câmpului în vederea verificării existenţei punctului de lucru al societăţii debitoare”, menţionându-se că „s-a găsit doar o maşină de balast”.
Niciun act de executare silită, ulterior acestuia, nu există depus la dosar.
Prin urmare, nu se poate cronologic reţine că, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, inculpatul ar fi indus-o în eroare pe partea vătămată cu privire la existenţa vreunei dispoziţii de sechestrare privind bunul înstrăinat.
Se mai reţine în hotărârile atacate că, în vederea compensării unei obligaţii de plată între SC J. SRL Moldoviţa şi SC C. SRL Marginea, inculpatul, în calitate de debitor, a emis în favoarea acestei din urmă societăţi, la data de 18 noiembrie 2006, o factură proformă pentru cantitatea de 1.000 mc balast brut, astfel că bunul înstrăinat părţii vătămate ar fi fost anterior transferat în proprietatea celei de a doua societăţi.
Or, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă, pe de o parte, că la data de 18 noiembrie 2006 movila de balast conţinea aceeaşi cantitate de material cu cea de la data vânzării, iar pe de altă parte, că este vorba despre balast aici depozitat.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, conform declaraţiilor martorilor C.G., G.C., G.C.I., în lunile august - noiembrie se mai transportase material din această movilă la SC C. SRL.
Or, existenţa şi întinderea bunului vândut se apreciază la data transferării dreptului de proprietate, nerezultând din actele dosarului existenţa vreunei dovezi care ar
conduce la concluzia că, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu partea vătămată, cantitatea aflată la faţa locului (şi înstrăinată fără cântărire) ar mai fi fost vândută anterior şi altei persoane fizice sau juridice.
Este real că, pe parcursul derulării contractului, au apărut incidentele expuse pe larg mai sus, însă ele sunt ulterioare încheierii acestuia, prin hotărârile atacate reţinându-se exclusiv că activitatea de inducere în eroare a părţii vătămate s-ar fi produs la momentul încheierii contractului.
Aşadar, orice aspect legat de neînţelegeri relativ la pretinse drepturi de proprietate asupra bunului vândut la momentul înstrăinării acestuia, în lipsa unei acţiuni intenţionate a inculpatului de a induce în eroare partea vătămată la acest moment, se circumscrie sferei procesuale comerciale, cu referire la răspunderea contractuală.
Având în vedere că raporturile dintre părţi sunt de natură comercială, Curtea a procedat în consecinţă.
