Infracţiunea prev. de art.87 al. 1 din OUG NR.195/2002. Infracţiune de pericol. Caracterizare. Consecinţe.
| Comentarii |
|
Acţiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulaţiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este
inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârşirea acţiunii constitutive, şi nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanţele în care a avut loc săvârşirea faptei şi din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracţiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeaşi măsură în care există şi acţiunea constitutivă a faptei penale.
Atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibaţie alcoolică cu mult peste limita legală 1,20 gr%o, într-o zonă cu o circulaţie intensă, la o oră de vârf, provocând şi un eveniment rutier soldat cu avarierea vehiculului şi a pasagerului său, este greşită aprecierea instanţei de apel că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, iar soluţia de achitare cu aplicarea unei amenzi administrative pronunţată în baza art.181 C.pen., este netemeinică, chiar dacă anterior comportarea inculpatului la locul de muncă şi în societate a fost pozitivă.
Decizia penală nr. 381/R/10.06.2008
Prin sentinţa penală nr. 294 din 6 februarie 2008 a Judecătoriei Baia Mare în baza art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 rap. la art. 74 lit. a cu aplicarea art. 76 lit. d C.pen. a condamnat pe inculpatul B.B.D. la o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană cu o alcoolemie in sânge peste limita legala.
În baza art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a şi b C. penal.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 1 an închisoare, iar în baza art. 82 C. pen.s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni calculat de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
În baza art. 71 al. 4 C.pen. s-a suspendat executarea pedepselor accesorii.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în data de
30.06.2007, în jurul orei 20.00 aflat la domiciliul familiei sale, inculpatul a fost apelat telefonic de tatăl său, solicitându-i ajutorul de a o transporta la spital pe mama sa care se simţea rău. Deşi consumase băuturi alcoolice, inculpatul, însoţit de martorul F.I. s-a deplasat în localitatea Remetea Chioarului unde se aflau părinţii săi în vizită la nişte prieteni. Inculpatul a urcat la volanul autoturismului marca Volkswagen Golf, însă la intrarea în localitatea Cătălina, într-o curbă, a pierdut controlul volanului şi a intrat pe contrasens, prin derapare, într-un şanţ din partea stângă a drumului.
În urma accidentului, martorul a suferit leziuni uşoare, însă nu a depus plângere împotriva inculpatului şi nici nu a avut pretenţii civile.
Ulterior, s-a stabilit că inculpatul a avut o alcoolemie de 1,20%o la ora 21.00 iar la ora 22.20, acesta avea o alcoolemie de 1,10%o în sânge, aspecte stabilite prin prelevarea de probe biologice la Spitalul Judeţean de Urgenţă” Dr. Constantin Opriş".
Starea de fapt astfel cum a fost descrisă s-a probat cu procesul verbal de cercetare la faţa locului, buletinul de analiză toxicologică nr. 432 /30.06.2007 (fila 16 din dosarul de urmărire penală), proces-verbal de prelevare, declaraţiile inculpatului, declaraţiile martorilor.
S-a reţinut că acţiunea inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică în sânge de 1,20%o la prima probă, iar la a doua prelevare de 1,10%o, constituie o faptă ce poate avea urmări dintre cele mai grave pentru viaţa, sănătatea sau integritatea corporală a altor persoane, ca şi pentru integritatea unor bunuri, ceea ce s-a şi întâmplat în cauză, inculpatul pierzând controlul asupra volanului şi derapând în şanţ fapt care a provocat leziuni martorului F.I., şi avarii autoturismului acestuia din urmă.
Susţinerile apărătorului inculpatului în sensul reţinerii stării de necesitate ca şi cauză care înlătură caracterul penal al faptei nu sunt întemeiate întrucât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 45 din Codul penal. Potrivit acestui text de lege pentru a se reţine starea de necesitate, trebuie să existe un pericol iminent pentru viaţa, sănătatea, integritatea corporală a făptuitorului sau a altei persoane, iar acest pericol să nu poată fi înlăturat decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
În cauză, inculpatul a împrumutat autoturismul de la martorul F.I. care nu consumase în prealabil băuturi alcoolice. Mai mult decât atât, martorul I-a însoţit pe inculpat. În cauză, inculpatul avea posibilitatea de a cere ajutorul martorului F.I. pentru a se deplasa în localitatea Remetea Chioarului.
De asemenea, alcoolul diminuează simţurile puterii de discernământ, capacitatea de concentrare şi atenţia conducătorilor auto, le alterează reflexele, timpul de reacţie, acuitatea văzului, iar numărul erorilor în conducerea autovehiculelor şi al încălcărilor de lege creşte în raport direct proporţional cu cantitatea de alcool ingerat. De altfel, deşi infracţiunea de conducere pe drumurile publice cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală este o infracţiune de pericol, totuşi pentru a se evita producerea de accidente de circulaţie, legiuitorul a incriminat această faptă, pericolul social al unei astfel de fapte este unul real, evident.
Lipsa de antecedente penale a inculpatului, precum şi atitudinea sinceră a acestuia în tot cursul procesului penal raportat la natura infracţiunii şi starea fizico-psihice conştientă a inculpatului anterior săvârşirii faptei, împrejurările în care a fost comisă fapta vor fi avute de către instanţă ca circumstanţe atenuante.
Fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice având o imbibiţie alcoolică care depăşeşte limita legală întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii conducere pe drumurile publice a unui autovehicul cu o alcoolemie in sânge peste limita legala prevăzută de art. 87 al. 1 din OUG 195/2002 text de lege în baza căruia instanţa l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 3 luni închisoare în urma reţinerii circumstanţelor atenuante prevăzute la art. 74 lit. a C.pen. astfel încât pedeapsa a fost redusă potrivit art. 76 lit. d C.pen. cu aplicarea art. 71 C. pen. privind interzicerea inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a-Il-a, b C. pen. şi art. 71 al. 4 C.pen. privind suspendarea executării pedepselor accesorii.
La individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), circumstanţele personale ale inculpatului fiind cunoscut fără antecedente penale, atitudinea sinceră a acestuia care a recunoscut şi a regretat fapta comisă.
Plecând de la scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., apreciind că acesta se poate realiza şi fără privare de libertate instanţa, constatând că sunt întrunite condiţiile din art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pentru un termen de încercare de 2 ani şi 3 luni stabilit potrivit art. 82 C.pen., atrăgând inculpatului atenţia asupra faptului că nerespectarea cerinţelor legale din art. 83 C. pen. atrage revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen a fost obligat inculpatul la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.B.D. solicitând desfiinţarea acesteia şi, pronunţând o nouă hotărâre, să se dispună în principal, achitarea sa în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.e C.proc.pen. şi, în subsidiar, aplicarea prev.art.181 C.pen. deoarece nu ar fi condus autovehiculul dacă nu ar fi fost anunţat telefonic că trebuie să o transporte pe mama sa, care se simţea său, la spital.
Prin decizia penală nr.64/A din 9 aprilie 2008 Tribunalul Maramureş, a admis apelul declarat de inculpatul B.B.D. împotriva sentinţei penale nr.294/6.02.2008 a Judecătoriei Baia Mare pe care, în temeiul art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen., art.382 alin.1 C.proc.pen., pe care a desfiinţat-o în totalitate şi procedând la judecarea cauzei în temeiul art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. rap. la art. 10 lit. b1 C.proc.pen. a achitat pe inculpatul B.B.D. sub aspectul infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o alcoolemie peste limita legală prev.şi ped.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.
In temeiul art.181 şi art.91 lit.c C.proc.pen. i s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 1000 lei.
În temeiul art.192 alin.1 pct.1 lit.d C.proc.pen. inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat la instanţa de fond în sumă de 250 lei.
Conform art.192 alin.3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare ocazionate statului în apel au rămas în sarcina acestuia.
Decizia Tribunalului Maramureş a fost atacată cu recurs de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş, care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea în întregime a hotărârii instanţei de apel şi menţinerea sentinţei judecătoriei ca legală şi temeinică, apelul inculpatului fiind greşit admis, întrucât fapta săvârşită prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Curtea examinând recursul declarat prin prisma motivului invocat ajunge la următoarele constatări:
Alcoolemia de 1,20%o deşi este suficientă prin ea însăşi pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretată într-un context mai larg întrucât pericolul social nu rezultă doar din expunerea pur şi simplu a cifrelor ce exprimă alcoolemia, ci din faptul că aceasta duce, când este cazul, la o stare virtual periculoasă prin ea însăşi, motiv pentru care legiuitorul a şi prevăzut ca infracţiune distinctă o faptă nu doar probată prin cifre, ci constatată clinic, în teza a II-a a textului incriminator.
Desigur că în situaţia când starea exprimată cifric este însoţită şi de o evidentă situaţie sanitară alterată, constatabilă clinic, nu mai este loc de interpretarea împrejurării, că respectiva stare ar fi lipsită de pericol social. Dar, în speţă tocmai datorită constatării urmărilor clinice, cât şi a unui eveniment rutier cauzat de alcoolemia constatată cifric, ca fiind ridicată, se poate aprecia ca prezentând pericol social fapta comisă de inculpat.
În speţă, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul datorită consumului de alcool a pierdut controlul volanului şi derapând într-un şanţ, a cauzat atât vătămarea corporală a martorului F.I. cât şi avarierea autoturismului acestuia.
Probele dosarului evidenţiază că inculpatul a avut posibilitatea să evite comiterea acestei infracţiuni, cunoscând faptul că a consumat alcool, putând să-l roage pe martorul de la care a şi împrumutat autoturismul, să piloteze acesta vehiculul, întrucât martorul nu ingerase alcool, lucru pe care nu l-a făcut, motivând că în joc era starea sanitară a mamei sale. Din contră, inculpatul nu a spus martorului că el a consumat băuturi alcoolice, prezentându-i o situaţie denaturată, respectiv că nu a ingerat substanţe toxice.
Referitor la aplicarea art.181 C.pen. curtea reţine că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei,
de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă, precum şi de persoana şi conduita infractorului.
Atunci când se apreciază dacă fapta săvârşită prezintă sau nu gradul de pericol social al unei infracţiuni, trebuie să se aibă în vedere, printre altele, dacă urmările faptei sunt reduse.
De altfel, sancţiunea aplicată, penală sau cu caracter administrativ, îşi poate îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, numai în măsura în care corespunde gravităţii faptei, potenţialului de pericol social pe care-l prezintă în mod real, persoana infractorului, cât şi atitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa măsurii luate faţă de el.
În speţă, fapta inculpatului nu întruneşte condiţiile cerute de art.181 C.pen.
Astfel, în aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstracţie de circumstanţele reale în care s-a comis fapta.
Or, din probe rezultă că inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul martorului F.I., bun pe care l-a avariat, vătămând totodată corporal sănătatea proprietarului autoturismului.
Acţiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de către o persoană având în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, sau aflată în stare de ebrietate, are întotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulaţiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de împrejurările în care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat în mod necesar de săvârşirea acţiunii constitutive, şi nu concret, cum ar rezulta, în fiecare caz în parte, din circumstanţele în care a avut loc săvârşirea faptei şi din urmările produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri.
Fiind implicat în mod necesar de elementul material al infracţiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el există în aceeaşi măsură în care există şi acţiunea constitutivă a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere. Această urmare este inerentă elementului material al infracţiunii şi se produce în momentul în care punerea în mişcare şi deplasarea autovehiculului dobândeşte semnificaţia unei „conduceri” pe drumurile publice a acestuia. În acel moment are loc şi consumarea infracţiunii.
Instanţa a apreciat că mobilul sau scopul ce stă la baza comiterii faptei este indiferent pentru existenţa infracţiunii, dar el poate constitui un element de apreciere în operaţia de individualizare judiciară a sancţiunii.
Sub aspectul circumstanţelor personale, se constată că inculpatul a dat dovadă de sinceritate .
Din copia fişei de cazier, rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.
În fine, infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1,20 gr.%o, este o infracţiune de pericol, acest pericol constând tocmai în aceea că legea a stabilit că, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumită valoare, constituie infracţiune şi nu contravenţie. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, şi efectiv. Aşa încât, a considera că o astfel de faptă este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni, ar însemna că se adaugă la lege, scoţându-se din sfera penalului ceea ce însăşi legea stabileşte a fi infracţiune.
Considerarea lipsei de pericol social al unei infracţiuni poate fi reţinută numai în cazul infracţiunilor de rezultat, situaţie în care pericolul social are o arie mai vastă,
cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infracţiunile de pericol, ca şi în speţă, când acest pericol există fără dubiu.
Nu se poate considera că inculpatul s-a aflat în momentul săvârşirii faptei în stare de necesitate, chiar dacă - aşa cum susţine el - a efectuat deplasarea pentru a o transporta la spital pe mama sa.
Este în stare de necesitate - se arată în art.45 alin.2 C.pen. - acela care săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent şi care nu putea fi înlăturat altfel, viaţa, integritatea corporală, sănătatea sa ori a altuia. Ori, mama inculpatului se presupune că suferea de o maladie, posibil cu o evoluţie lentă şi îndelungată, situaţie în care pericolul nu era nici prevăzut, nici iminent, iar înlăturarea lui nu era posibilă prin vizita inculpatului.
Mai mult, acesta putea apela pentru transportarea la o unitate sanitară a mamei sale la ajutorul martorului F.I. care putea să piloteze el propriul autovehicul, întrucât poseda permis de conducere şi nu consumase băuturi alcoolice.
În speţă, nu s-a dovedit internarea mamei inculpatului într-o unitate spitalicească şi nici diagnosticul acesteia.
În concluzie, atâta vreme cât inculpatul a condus autoturismul având în sânge o îmbibaţie alcoolică cu mult peste limita legală 1,20 gr%o, într-o zonă cu o circulaţie intensă, la o oră de vârf, provocând şi un eveniment rutier soldat cu avarierea vehiculului şi a pasagerului său, este greşită aprecierea instanţei de apel că fapta comisă nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni, iar soluţia de achitare cu aplicarea unei amenzi administrative pronunţată în baza art.181 C.pen., este netemeinică, chiar dacă anterior comportarea inculpatului la locul de muncă şi în societate a fost pozitivă.
Aşa fiind, în baza art.38515 pct.2 lit.a C.proc.pen. s-a admis ca fondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureş împotriva deciziei penale nr.64 din 9 aprilie 2008 a Tribunalului Maramureş, decizie care s-a casat în întregime şi, rejudecând cauza, s-a menţinut sentinţa penală 294 din 6.02.2008 a Judecătoriei Baia Mare, apelul inculpatului B.B.D., fiind greşit admis.
