Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind regimul circulaţiei rutiere
| Comentarii |
|
Interpretarea dată de instanţele precedente, Judecătoria şi Tribunalul, conform căreia aceeaşi faptă nu poate întruni elementele constitutive a două infracţiuni distincte şi, deci, nu poate fi sancţionată de două ori, este greşită. Interpretarea trebuie să ţină seama de intenţia legiuitorului şi de raţiunile pentru care incriminează prin două texte legale diferite, două infracţiuni distincte. Astfel, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 incriminează fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat în circulaţie, iar art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 incriminează fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având numere false de înmatriculare. Nu este exclusă, sub aspectul stării de fapt, ca printr-o singură acţiune, aceea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, să fie întrunite elementele constitutive ale ambelor infracţiuni, iar faptele astfel săvârşite se află în concurs ideal, conform art. 33 lit. a) C.pen.
Secţia penală, Decizia nr. 851 din 18 septembrie 2008
Prin rechizitoriul nr. 215/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare au fost trimiși în judecată inculpații: T.P.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 C.pen., art. 291 C.pen. și art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. și P.M. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 288 C.pen. și art. 26 raportat la art. 77 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 195/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Judecătoria Sânnicolau Mare, prin sentința penală nr. 221/3.07.2007, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul reținerii în sarcina inculpatului T.P.A. a complicității la infracțiunea prevăzută art. 288 alin. (1) C.pen. și în sarcina inculpatului P.M. a infracțiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C.pen.
în temeiul art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C.pen. l-a condamnat pe inculpatul T.P.A. la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
în temeiul art. 291 C.pen. l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
în temeiul 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 [actualul art. 85 alin. (1)].
în temeiul art. 77 alin. (2) O.U.G. nr. 195/2002 [actualul art. 85 alin. (2)] s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.
în temeiul art. 33 lit. a) și 34 lit. b) C.pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an și 6 luni închisoare.
în temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani și 6 luni, iar conform art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, prima instanță a reținut că această dispoziție legală are în vedere situația în care autovehiculului îi lipsesc numere de înmatriculare, întrucât textul nu se referă și la situația în care acesta nu este valabil sau legal înmatriculat, ori numerele de înmatriculare nu sunt valabile. Dacă am interpreta în sens contrar, nu ar mai avea nici o rațiune incriminarea separată a infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002. Or, aceeași faptă nu poate întruni elementele constitutive ale două infracțiuni distincte și să fie sancționată de două ori. în cazul de față, este evident că autoturismul pus în circulație și condus de inculpatul T.P.A. avea numere de înmatriculare false, deci nu se poate reține în același timp că a circulat neînmatriculat, respectiv că nu avea numere de înmatriculare.
împotriva acestei sentințe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, criticând-o pentru nelegalitate, pentru achitarea celor doi inculpați pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 26 raportat la art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin decizia penală nr. 17/A din 18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, împotriva sentinței penale nr. 221 din 3.07.2007 pronunțată de Judecătoria Sânnicolau Mare.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, instanța de apel a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut că această faptă nu există, întrucât autoturismul avea numere de înmatriculare, chiar dacă erau false, motiv pentru carte s-a și reținut incidența dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol.
împotriva deciziei penale nr. 17/A/18.01.208 pronunțată de Tribunalul Timiș a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale și urmare a rejudecării condamnarea inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul inculpatului T.A.P. și pentru complicitatea la aceeași infracțiune pentru inculpatul P.M.
Instanța de recurs, analizând legalitatea și temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor de recurs, precum și din oficiu conform art. 3856C.proc.pen., a apreciat că decizia penală pronunțată este netemeinică sub aspectul greșitei achitări a inculpaților cu privire la săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, respectiv complicitatea la această faptă.
Astfel, s-a reținut că inculpatul T.P.A., în data de 15.03.2006 s-a prezentat la P.C.T.F. Nădlac, pe sensul de intrare în țară, cu autoturismul marca VW având număr de înmatriculare M-HL-3027, iar la controlul efectuat s-a constatat că numărul de înmatriculare corespunde unui alt autoturism, iar seriei de caroserie corespunzătoare a autoturismului cu care s-a prezentat inculpatul pentru trecerea frontierei îi aparținea numărul de înmatriculare LDK-801, expirat la data de 10.03.2006. Inculpatul T.P.A. a declarat că la data de 14.03.2006 a luat legătura cu inculpatul P.M., despre care știa că se ocupă cu falsificarea de documente pentru autoturisme, căruia i-a înmânat documentele mașinii și suma de 150 euro, iar a doua zi inculpatul P. i-a predat actele autoturismului falsificate și plăcuțele de înmatriculare cu nr. M-HL-3027.
Cu ocazia audierii inculpatul T.A. a revenit asupra poziției procesuale manifestate în cursul urmăririi penale, arătând că nu a cunoscut că inculpatul P. falsifica documente de mașini, crezând că actele date de inculpat însoțite de plăcuțele de înmatriculare sunt valabile. Inculpatul P.M. arată că a falsificat doar cartea verde a mașinii, plăcuțele de înmatriculare fiind primite de la o persoană pe nume C., cunoscând că atât documentele cât și plăcuțele nu sunt valabile pentru a putea circula.
Starea de fapt descrisă și susținută de probele administrate au demonstrat că inculpatul T.A. cunoștea că autoturismul pe care intenționa să-l introducă în țară nu mai era înscris în circulație și că numerele provizorii nu mai erau valabile, ceea ce explică și comportamentul său de a ascunde plăcuțele mașinii, ceea ce l-a determinat să ia legătura cu inculpatul P. în vederea falsificării documentelor mașinii. Chiar inculpatul P. a relatat conținutul discuției avute cu inculpatul T. și care i-ar fi spus că are în vamă un autoturism cu numere provizorii expirate.
Potrivit dispozițiilor art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepsește cu închisoare de la unu la 3 ani.
Alineatul (2) al aceluiași articol sancționează punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare și care se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cele două instanțe de judecată au apreciat în mod greșit că dispozițiile art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 [actual art. 85 alin. (1)] au în vedere doar situația în care autovehiculului îi lipsesc numere de înmatriculare, întrucât textul nu se referă și la situația în care acesta nu este valabil sau nelegal înmatriculat ori numerele de înmatriculare nu sunt valabile. Dacă s-ar interpreta în sens contrar nu ar mai avea nici o rațiune incriminarea separată a infracțiunii prevăzute de alineatul (2) mai sus citat. Opinia menționată este greșită deoarece textul se referă la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat și nu la situația în care îi lipsesc numerele de înmatriculare, situație care se circumscrie contravenției de la art. 102 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. La incriminarea faptelor, legiuitorul a avut în vedere situații distincte care, fiecare în parte, prezintă pericol social. Alineatul (1) al art. 85 în forma inițială sancționează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, iar la alineatul (2) situația în care, deși autovehiculul nu este înmatriculat, conducătorul auto, pentru a ascunde această situație, aplică pe acesta plăcuțe cu numere de înmatriculare fictive ale altui autovehicul sau chiar cele anterioare, dar radiate din evidența organelor de poliție. Prin urmare, deși există o singură acțiune, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârșit - autovehiculul era neînmatriculat și totodată avea numere false de înmatriculare - sunt întrunite elementele constitutive a două infracțiuni în concurs ideal.
Față de cele menționate, instanța de recurs a apreciat că faptele comise de inculpați sunt în concurs ideal, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C.proc.pen. a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva deciziei penale nr. 17/A/18.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș.
(Judecător dr. Marian Bratiș)
