Infracţiuni prevăzute în Codul silvic. Soluţionarea laturii civile. Necesitatea audierii inculpatului în apel şi recurs
| Comentarii |
|
În situaţia condamnării inculpatului pentru tăierea ilegală de arbori şi furt de arbori tăiaţi, acţiunea civilă formulată de partea civilă trebuie respinsă ca nefondată, câtă vreme prejudiciul a fost recuperat prin restituirea în natură a materialului lemnos.
Secţia penală, Decizia nr. 194 din 30 aprilie 2008
Prin sentința penală nr. 145/4.09.2007 pronunțată de Judecătoria Târnăveni, a fost condamnat inculpatul M.S., în baza art. 97 alin. (1) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., la pedeapsa de 8 luni închisoare, în baza art. 98 alin. (1) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C.pen., au fost contopite pedepsele, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai mare, de 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71,art. 64 lit. a), b) C.pen.
în considerente s-a arătat că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni din 13.12.2006, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori tăiați, fapte prevăzute de art. 97 alin. (1) și art. 98 alin. (4), raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996.
în urma administrării probelor, instanța de fond a reținut că în zilele de 20 și 21 iulie 2006, inculpatul s-a deplasat singur, pe timp de zi în locul numit „Calea Mediașului” și la locul numit „Hoit” de pe raza comunei Băgaciu și folosindu-se de un topor, a tăiat fără drept, de pe picior, din parcela U.P.III, u.a.131, un număr de 14 arbori, respectiv 11 specia carpen și 3 specia salcâm, cu diametrele de cioată cuprinse între 10-22 cm, însumând un volum de 0,999 mc, cauzând părții civile Direcția Silvică Mureș un prejudiciu de 541,90 lei.
După ce a tăiat materialul lemnos, inculpatul a apelat la numitul B.G. pentru a-l ajuta să transporte lemnul cu căruța la numitul R.I. din comuna Băgaciu, căruia i-a vândut materialul lemnos cu suma de 100 lei.
Reținând această situație de fapt, instanța de fond a apreciat că fapta inculpatului de a tăia fără drept, de pe picior, un număr de 14 arbori nemarcați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, iar fapta aceluiași inculpat de a sustrage materialul lemnos tăiat fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de arbori tăiați, dispunând condamnarea inculpatului pentru săvârșirea celor două infracțiuni.
împotriva sentinței instanței, a declarat apel inculpatul apelant M.S., solicitând reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond, iar pe latura civilă, constatarea recuperării prejudiciului.
Tribunalul Mureș, prin decizia penală nr. 49/A/13.03.2008, a admis apelul declarat de inculpatul M.S. împotriva sentinței penale nr. 145/4.09.2007 a Judecătoriei Târnăveni, a desființat parțial această hotărâre judecătorească și în rejudecare:
- a schimbat încadrarea juridică a uneia dintre faptele reținute în sarcina inculpatului, prin sentința atacată, din infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 26/1996 cu art. 37 lit. b) C.pen., în infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., conform dispozițiilor art. 334 C.proc.pen;
- a fost condamnat inculpatul apelant la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., a art. 80,art. 74 alin. (1) lit. c), art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C.pen.;
- a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin. (1), (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b), a art. 80,art. 74 alin. (1) lit. c) și 76 alin. (1) lit. d) C.pen.;
- au fost contopite pedepsele astfel stabilite inculpatului apelant, potrivit dispozițiilor art. 34 lit. b) și art. 33 lit. a) C.pen., în pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să execute această pedeapsă în condițiile prevăzute de art. 71,art. 64 lit. a), b) C.pen.
Prin aceeași decizie penală s-a constatat reparat, integral, în natură, prejudiciul material cauzat părții civile Direcția Silvică Mureș, respingându-se, pe cale de consecință, conform dispozițiilor art. 14 alin. (3) lit. a) C.proc.pen. raportat la dispozițiile art. 346 alin. (1) C.proc.pen. acțiunea civilă exercitată în cauză de această parte, au fost menținute restul dispozițiilor din sentința apelată și au rămas în sarcina statului cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea acestei căi de atac.
Pentru a adopta această soluție, prima instanță de control judiciar a reținut următoarele aspecte:
Analizând apelul declarat, conform art. 378,art. 371 C.proc.pen., s-a apreciat că acesta este fondat.
în fapt, inculpatul a recunoscut că, în două rânduri, la datele de 20 și 21 iulie 2006, a tăiat fără aprobare arbori nemarcați din zona numită „Hoit”, situată pe raza comunei Băgaciu din parcela U.P.III, u.a.124 și u.a.131, aparținând Ocolului Silvic Târnăveni. Paguba cauzată prin tăierea celor 14 arbori de picior însumând un volum de 0,999 mc a fost constatată atât de Ocolul Silvic Târnăveni din cadrul Direcției Silvice Mureș, cât și de agenți de poliție, fiind evaluată la suma de 514,9 lei. Inculpatul a fost ajutat să transporte arborii de numitul B.G. căruia i-a dat asigurări că materialul lemnos are toate aprobările necesare pentru a fi transportat și valorificat. Transportul s-a efectuat cu căruța martorului, iar materialul lemnos a fost vândut martorului R.I., care nu a cunoscut proveniența ilegală a acestuia, plătindu-i în schimb suma de 50 lei.
Ulterior, materialul lemnos a fost recuperat de Ocolul Silvic Târnăveni, conform dovezii de la dosar urmărire penală și s-a constatat că e același cu cel sustras.
Raportat la starea de fapt reținută, s-a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea ambelor infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată, chiar dacă pentru fapta de tăiere ilegală de arbori se impunea reținerea formei continuate a infracțiunii; acest lucru nu este posibil în propria lui cale de atac, pentru a nu i se agrava situația, conform art. 372 alin. (1) C.proc.pen.
Tribunalul Mureș, raportându-se însă la încadrarea, în drept, a infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, care între timp a fost incriminată printr-o lege specială, articolul fiind altfel numerotat, chiar dacă limitele sancționatorii sunt aceleași, conform art. 334 C.proc.pen. a pus în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 26/1996 cu art. 37 lit. b) C.pen., în aceeași faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, modificată, cu art. 37 lit. b) C.pen.
Această schimbare de încadrare juridică a fost dispusă întocmai prin dispozitivul sentinței ce a fost pronunțată.
Totodată, pe latura civilă a cauzei, s-a apreciat că, în mod greșit, instanța de fond a dispus admiterea acțiunii civile formulate în faza de urmărire penală de partea civilă Direcția Silvică Mureș și obligarea inculpatului la plata prejudiciului nerecuperat, de 541,9 lei daune materiale. Nu se impunea admiterea acțiunii civile, cât timp, din dovada de ridicare și restituire coroborată cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii, fișa de calcul al pagubei cauzate, a rezultat că materialul lemnos sustras și tăiat ilegal de inculpat a fost recuperat în totalitate. Prin urmare nu se impune admiterea acțiunii civile, ci respingerea acesteia, în temeiul art. 346 alin. (1), art. 14 alin. (3) lit. a) C.proc.pen. și constatarea ca reparat a prejudiciului în natură, prin restituire.
Referitor la latura penală a cauzei, s-a reținut că în drept, fapta inculpatului M.S., care la datele de 20 și 21.07.2006 a tăiat fără drept, de pe picior, din parcela U.P.III u.a.124 și u.a.131 un număr de 14 arbori nemarcați, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen.
Fapta aceluiași inculpat de a sustrage împreună cu o altă persoană, martorul B.G., care a acționat fără vinovăție, material lemnos tăiat fără drept, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de arbori, prevăzută de art. 98 alin. (1) și (4) raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
La dozarea și individualizarea pedepselor aplicabile inculpatului, conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), s-a ținut cont de faptul că, deși inculpatul prezintă pericol social prin prisma faptelor, că este recidivist postexecutoriu, fiind condamnat anterior pentru o serie de fapte de furt calificat, ceea ce conduce la concluzia că și-a creat un mod de trai din comiterea de sustrageri, acesta a recunoscut faptele comise, pe tot parcursul procesului penal și a contribuit la recuperarea prejudiciului cauzat părții civile, în natură, sens în care s-a apreciat că se impune reținerea în favoarea sa a circumstanței atenuante judiciare prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. c) C.pen., cu consecința reducerii pedepsei aplicabile pentru fiecare dintre faptele comise, sub minimul special prevăzut de lege.
Prin urmare, s-a constatat că se impune admiterea apelului declarat de apelantul inculpat M.S., s-a desființat parțial sentința atacată și în rejudecare s-a schimbat încadrarea juridică a unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin sentința atacată din infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 26/1996 cu art. 37 lit. b) C.pen., în infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., în baza art. 334 C.proc.pen.
A fost condamnat inculpatul apelant la pedeapsa de 5 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., art. 80 C.pen., a art. 74 alin. (1) lit. c) și a art. 76 alin. (1) lit. e) teza I C.pen. și la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt de arbori prevăzută de art. 98 alin. (1) și 4 raportat la art. 97 alin. (4) lit. a) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 80 C.pen., a art. 74 alin. (1) lit. c) și a art. 76 alin. (1) lit. d) C.pen. Au fost contopite pedepsele stabilite, în baza art. 34 lit. b) și art. 33 lit. a) C.pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 9 luni închisoare și i s-au interzis inculpatului ca pe durata executării pedepsei aplicate să exercite drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) C.pen., în baza art. 71 C.pen.
De asemenea, s-a constatat reparat integral în natură prejudiciul material cauzat părții civile Direcția Silvică Mureș, și pe cale de consecință s-a respins acțiunea civilă promovată de aceasta, în baza art. 346 alin. (1) C.proc.pen., art. 14 alin. (3) lit. a) C.proc.pen. S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C.proc.pen.
împotriva acestei hotărâri judecătorești, în termen legal, a declarat recurs inculpatul M.S., care însă nu și-a motivat calea de atac astfel promovată.
Analizând însă calea de atac astfel formulată, în baza rolului activ ce revine acestei instanțe, conform dispozițiilor art. 4 raportat la dispozițiile art. 3859alin. (3) C.proc.pen. se constată că hotărârea judecătorească criticată se caracterizează prin legalitate și temeinicie, deoarece:
Prima instanță de control judiciar, pe baza unei judicioase interpretări a probatoriului administrat în cauză, a concluzionat faptul că inculpatul M.S. se face vinovat de comiterea, în condițiile concursului real de infracțiuni și în stare de recidivă postexecutorie, a infracțiunilor de tăiere ilegală de arbori și furt de arbori, fapte ce s-au reținut a fi fost comise cu forma de vinovăție a intenției de către acesta. Schimbarea uneia dintre încadrările juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpatului s-a dispus în mod corespunzător, declarațiile de recunoaștere ale acestuia coroborându-se cu procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu declarațiile martorilor. Pentru faptele comise inculpatului recurent i-a fost determinat un regim sancționator, corect determinat, atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare, dispozițiile art. 52,art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) fiind corect aplicate. Latura civilă a cauzei a primit dezlegarea ce se impunea, în condițiile în care constatându-se că la instanța de fond, în mod eronat, s-a dispus obligarea inculpatului la plata de despăgubiri către Direcția Silvică Mureș, s-a reținut că prejudiciul cauzat părții vătămate a fost recuperat în natură. Tribunalul Mureș a operat în mod corect reformarea și pe latura civilă a hotărârii instanței de fond.
Ca urmare a acestor considerente, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C.proc.pen. să se respingă, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul M.S. împotriva deciziei penale nr. 49/A/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 746/323/2006.
Dată fiind culpa procesuală a inculpatului, acesta, conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C.proc.pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Opinie separată - în sensul admiterii recursului inculpatului - Judecător Ioan Gârbuleț
în opinia noastră, recursul inculpatului trebuia admis, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 378 alin. (11) C.proc.pen., cu ocazia judecării apelului, instanța este obligată să procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozițiilor cuprinse în Partea specială, Titlul II, Capitolul II, atunci când acesta nu a fost ascultat la instanța de fond, precum și atunci când instanța de fond nu a pronunțat împotriva inculpatului o hotărâre de condamnare.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza Constantinescu împotriva României și cauza Tierce împotriva San Marino), instanța de apel sau recurs are obligația de a examina o cauză în fapt și în drept și nu poate să procedeze la o apreciere globală asupra vinovăției sau inocenței inculpatului fără a evalua în mod direct elementele de probă prezentate în persoană de inculpat. Astfel, opinia exprimată este în sensul că inculpatul trebuie ascultat de instanța de apel, iar în cazul în care nu este prevăzută calea de atac a apelului, de instanța de recurs, oricare ar fi soluția - de condamnare sau achitare - a instanței de fond și oricare ar fi motivul de apel, respectiv recurs.
în speță, la data de 3 decembrie 2007 instanța de apel a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice pentru una dintre faptele pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, din infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (1) din Legea nr. 26/1996, cu reținerea art. 37 lit. b) C.pen., în infracțiunea prevăzută de art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 96/1998, modificată, cu aplicarea art. 37 lit. b) C.pen., iar la solicitarea apărătorului din oficiu a amânat discutarea acestei cereri.
La data de 7 ianuarie 2008, inculpatul a fost prezent în fața instanței de apel, a fost de acord să dea o declarație, însă a solicitat amânarea cauzei pentru a-și angaja un apărător ales. Instanța de apel a admis această cerere, iar la următoarele două termene, inculpatul nu s-a prezentat, astfel că a schimbat încadrarea juridică și a dispus condamnarea inculpatului, fără ca acesta să fie audiat.
Procedând în acest fel, instanța de apel nu a respectat dispozițiile art. 378 alin. (11) C.proc.pen. și nici jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, procedând la condamnarea inculpatului fără ca acesta să fie audiat.
Instanța de apel trebuia să ia toate măsurile necesare pentru audierea inculpatului, respectiv citarea acestuia cu mandat de aducere și doar dacă acesta nu s-ar fi executat, atunci ar fi trebuit să se constate că inculpatul se sustrage de la judecată și doar în aceste condiții l-ar fi putut condamna fără ca acesta să fie audiat.
Simpla citare a inculpatului să se prezinte la instanță în vederea audierii nu este suficientă, în opinia noastră, pentru respectarea garanțiilor impuse de jurisprudența CEDO, în condițiile în care nu s-a constatat că inculpatul se sustrage de la judecată.
De asemenea, sub aspectul laturii civile, instanța de apel, a constatat reparat integral prejudiciul cauzat părții civile Direcția Silvică Mureș, fără să motiveze în vreun fel această soluție sau să facă alte demersuri în acest sens, încălcându-se astfel dispozițiile art. 356 lit. c) C.proc.pen.
R.N.P. - Direcția Silvică Mureș s-a constituit parte civilă încă în cursul urmăririi penale cu suma de 541,9 lei, depunând acte doveditoare în acest sens. Instanța de fond a admis pretențiile părții civile, iar instanța de apel a respins această cerere, arătând că prejudiciul a fost recuperat, fără însă a arăta, în motivarea deciziei, cum a ajuns la această concluzie, astfel că, sub aspectul laturii civile hotărârea este nemotivată.
Față de considerentele expuse, în opinia noastră, recursul inculpatului trebuia admis, cauza trebuia trimisă spre rejudecare la instanța de apel pentru audierea inculpatului, mai ales că acesta a fost condamnat în apel pentru una dintre infracțiuni, ca urmare a schimbării încadrării juridice, precum și pentru clarificarea laturii civile a procesului, având în vedere că sub acest aspect decizia nu este motivată în nici un fel și totuși acțiunea civilă a R.N.P. - Direcția Silvică Mureș a fost respinsă.
De asemenea, se constată că în motivarea opiniei majoritare nu se face nici un fel de referire la aceste aspecte.
