INIŢIEREA ORI CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACŢIONAL ORGANIZAT. CRITERII.

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal

Infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, în modalitatea constituirii unui grup infracţional organizat, implică o activitate de alcătuire, de înfiinţare a grupului, iar în modalitatea iniţierii implică acţiuni prin care se pun bazele acestui grup, toate acestea presupunând stabilirea componenţei, structurii, modului de organizare şi operare, scopului şi mijloacelor, a rolului fiecărui membru şi modalităţilor de aducere la îndeplinire a scopului urmărit.

Sub aspect subiectiv, este necesar ca persoanele care urmăresc iniţierea şi constituirea unui astfel de grup să fie de acord să facă parte din structura acestuia, să achieseze la scopul urmărit de grup şi modalităţile de aducere la îndeplinire şi, în final, să contribuie activ la realizarea acestui scop.

Nu se poate reţine existenţa grupului inracţional organizat atâta timp cât în cauză s-a probat că principala caracteristică a modului de acţionare era sporidicitatea, că inculpatul şi celelalte persoane presupus a face parte din grup nu se

cunoşteau toţi între ei şi nici nu efectuau fiecare activităţi fixe, bine stabilite, şi că aceste persoane, printre care şi inculpatul, erau persoane la care se apela individual şi ocazional pentru procurarea de droguri ori pentru a pune la dispoziţie astfel de substanţe la petreceri (gratuit ori contracost), fără a se putea stabili vreo conexiune între acţiunile acestora.

DECIZIA PENALĂ NR.160/A/30.11.2010

Deliberând reţine că prin sentinţa penală nr. 261/04.06.2010 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul T.L. la următoarele pedepse:

- 1 (un) an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, art. 74 lit. a şi c C.pen., art. 76 lit.d C.pen.;

- 2(doi) ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art 41 al.2 Cp. cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, art. 74 lit. a şi c C.pen., art. 76 lit.b C.pen.

-2(două) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legeanr.143/2000 cu aplic. art.41 al 2 C.pen., cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, art.74 lit. a şi cC.pen., art. 76 lit. e C.pen.

- 10 ( zece) luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al 2 Cp. cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, art. 74 lit. a şi c C.pen., art. 76 lit.d C.pen.

În temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b C.pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art.71 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit.a teza a II-a C.pen.

În baza art. art. 2 al. 1 şi 2 din Legea 143/2000, art.53 pct.2 lit.a, art. 64 lit. a teza a II-a, art.65 şi art. 66 C.pen.s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; cu aplicarea art. 35 al.3 C.pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi al arestării preventive începând cu data de 07.06.2009 şi până la data de 14.10.2009.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a, art. 10 lit. d C.proc.pen. a fost achitat inculpatul T.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat constituit în vederea comiterii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni prev. de art. 7 al. 1 şi al. 3 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 86 ind. 1C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului T.L. pe un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit conform art.86 ind.2 C.pen., supravegherea urmând a fi încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În temeiul art. 86 ind. 3 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul

Sibiu;

- să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În temeiul art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86 ind.4

C.pen.

În temeiul art. 71 al.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate.

În temeiul art. 350 C.proc.pen. s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de inculpatul T.L., fără încuviinţarea instanţei de judecată, până la rămânerea definitivă a prezentei sentinţe.

În temeiul art. 17 al. 3 din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpatul T.L. a sumei de 590 lei, sume obţinute în urma valorificării drogurilor de risc.

În temeiul art. 191 al.1 C.pr.pen a fost obligat inculpatul T.L. la plata sumei de 2000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art.192 al.3 C.proc.pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunţa această soluţie instnaţa de fond a reţinut că prin Rechizitoriul cu nr.21/D/P/2008 al Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului T.L., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în vederea comiterii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni prev. de art.7 alin.1 şi 3 din Legea nr.39/2003, traficul de droguri de mare risc prev. de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen., trafic de droguri de risc prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 C.pen. cumpărare şi deţinere de droguri de mare risc şi de risc, în vederea consumului propriu prev. de art.4 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art. 41 alin.2, toate cu aplic.art.33 lit.a şi art.16 din Legea nr.143/2000.

În esenţă, prin actul de sesizare al instanţei de judecată în sarcina inculpatului s-a reţinut că în cursul anului 2007, împreună cu O.V., T.S., J.Şt., T.A. şi M.A. a constituit un grup infracţional organizat în vederea desfăşurării de activităţi de trafic de droguri în localitatea Cluj-Napoca, urmat de săvârşirea acestor infracţiuni.

De asemenea, s-a mai arătat că în cursul anului 2007, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, împreună cu sus-numiţii, a oferit, a pus în vânzare, a vândut efectiv, a distribuit, a livrat cu orice titlu droguri de risc (cannabis şi rezină de cannabis) şi de mare risc (comprimate ecstasy şi cocaină) faţă de un număr impresionat de tineri din localitatea Cluj-Napoca.

În sarcina inculpatului T.L. s-a mai reţinut că în aceeaşi perioadă a deţinut droguri de risc şi de mare risc în vederea propriului consum.

Analizând actele de la dosarul cauzei, instanţa a reţinut că în anul 2007, inculpatul T.L. era student în localitatea Cluj-Napoca, urmând cursurile unei facultăţi tehnice. În acea perioadă inculpatul a devenit consumator de droguri de risc - cannabis şi rezină de cannabius - şi, după ce l-a cunoscut prin intermediul prietenie sale pe numitul O.V. (martor în prezenta cauză şi inculpat în dosarul cu nr.1548/117/2008 al Tribunalului Cluj) cu care s-a împrietenit, şi droguri de mare risc - comprimate de ecstasy şi cocaină.

Inculpatul T.L. este din localitatea Mediaş şi cu ocazia deplasării sale din Cluj-Napoca în localitatea de domiciliu, în cursul anului 2007, de la numiţii „Mâţu” şi „Cadu”, respectiv de la martorul D.T., acesta îşi procura droguri de risc şi de mare risc, pentru consumul său propriu sau pentru a fi vândute către alte persoane.

Astfel, din declaraţia martorului D.T. (f.174) a rezultat că în cursul anului 2007 sau 2008, în schimbul unei cantităţi de 10-15 gr. haşiş primită de la inculpat, i-a remis acestuia 30 pastile de ecstasy. De asemenea, în aceeaşi perioadă martorul a consumat de mai multe ori haşiş împreună cu inculpatul, haşiş care aparţinea inculpatului. A mai arătat martorul că de la un prieten comun al său şi al inculpatului, a aflat că acesta din urmă şi-a procurat de la numitul „Mâţu” din Mediaş, o oarecare cantitate de haşiş.

De asemenea, din declaraţia martorului D.R. a rezultat că a achiziţionat de la inculpatul T.L., gratuit sau contracost, de aproximativ 10 ori, haşiş, achitând aproximativ 20-30 lei/gr., iar din declaraţia martorului B.M.C. rezultă că în cursul anului 2007 a consumat împreună cu inculpatul şi cu martorul O.V. o ţigară conţinând haşiş, că a cumpărat de la inculpat în aceeaşi perioadă 1 gr de haşiş cu suma de 40-60 lei/gr., precum şi o pastilă de ecstasy, fără a putea preciza suma achitată.

Din declaraţia martorului A.E., dată în faza de urmărire penală, a rezultat că acest martor a cumpărat de aproximativ 20 de ori haşiş de la inculpatul T.L. cu câte 50 lei/gr.

De asemenea, din declaraţia martorului T.S. a rezultat că inculpatul T.L. i-a vândut în luna decembrie 2007, 3 pastile de ecstasy cu suma de 30-50 lei/ pastilă, în timp ce se afla în locuinţa martorului J.Şt., ocazie cu care şi acesta din urmă a cumpărat 7 pastile de ecstasy, aspect confirmat de acest martor prin declaraţia dată în cauză.

Din declaraţia martorului O.V. a rezultat că în cursul anului 2007, în repetate rânduri a consumat împreună cu inculpatul droguri, respectiv ecstasy, cannabis şi rezină de cannabis, acestea aparţinând uneori martorului, alteori inculpatului. Din declaraţia aceluiaşi martor rezultă că ştie că inculpatul T.L., în aceeaşi perioadă, a oferit şi altor persoane, asemenea droguri, gratuit sau contracost.

Declaraţiile martorilor de mai sus se coroborează cu declaraţia inculpatului care a recunoscut atât consumul de droguri de risc - cannabis şi rezină de cannabis şi de mare risc - ecstasy - cât şi oferirea de droguri de mare risc sau de risc către martorii sus indicaţi. De remarcat că inculpatul T.L. în declaraţia dată a confirmat aspecte care îl incriminează, în raport cu aceşti martori, aceştia încercând să minimalizeze atât cantitatea drogurilor achiziţionate de la inculpat cât şi natura acestora (de ex. martorii

D.T., Berbecuţ Marius Cristian).

Faţă de aceste mijloace de probă, instanţa a apreciat ca fiind dovedită învinuirea adusă inculpatului T.L. în ceea ce priveşte comiterea infracţiunii prev. de art.4 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 C.pen., art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, art.41 alin.2 C.pen., actele materiale reţinute fiind în raport cu martorii mai sus indicaţi.

În ceea ce priveşte celelalte persoane indicate în actul de sesizare al instanţei de judecată şi cu privire la care s-a reţinut caracterul continuat al infracţiunii prev. de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, instanţa reţine că faţă de mijloacele de probă administrate nu a rezultat nici că inculpatul T.L. le-ar fi oferit gratuit sau contracost droguri de risc sau de mare risc şi nici că drogurile achiziţionate de către aceşti martori de la alte persoane ar fi provenit de la inculpatul T.L., astfel că aceste acte materiale nu vor fi reţinute în sarcina inculpatului în cuprinsul infracţiunii continuate de trafic de droguri prev. de art. 2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000.

Nu au putut fi reţinute apărările inculpatului T.L. în sensul că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc întrucât nu s-a făcut dovada că respectivele substanţe la care au făcut referire martorii ca fiind achiziţionate de la inculpat, ar consta efectiv în substanţe interzise de lege, în condiţiile în care chiar inculpatul a arătat că substanţele distribuite erau pastile ecstasy, droguri de mare risc.

În ceea ce priveşte infracţiunea de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat constituit în vederea comiterii unei infracţiuni grave urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni, prev. de art.7 alin.1 şi 3 din Legea nr.39/2003 reţinută, de asemenea, în sarcina inculpatului, de către organele de urmărire penală, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni.

Astfel, potrivit art.7 din Legea nr.39/2003 coroborat cu art.2 lit. a din Legea nr.39/2003 constituie infracţiune iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, prin grup infracţional organizat înţelegându-se grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un

beneficiu financiar sau un alt beneficiu material; nu constituie grup infracţional organizat grupul format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau mai multor infracţiuni şi care nu are continuitate sau o structură determinată ori roluri prestabilite pentru membrii săi în cadrul grupului.

În prezenta cauză, în sarcina inculpatul T.L. s-a reţinut că împreună cu O.V., J.Şt., T.S.A., T.A.N. şi M.A. ar fi constituit un grup infracţional organizat, rolul inculpatului fiind acela de a procura pastile ecstasy în principal dar şi haşiş şi care ulterior urmau a fi valorificate prin intermediul celorlalţi membrii către alte persoane. Sa reţinut că liderul grupului a fost O.V., că M.A., aflat în Spania, avea rolul de a trimite în ţară colete cu haşiş , colete ridicate ulterior de către J.Şt., care din dispoziţia liderului, le livra către diverse persoane. Rolul lui T.S.A. şi T.A.N. era acela de a găsi persoane interesate în cumpărarea de droguri.

Inculpatul l-a cunoscut pe O.V. aşa cum s-a arătat anterior, în cursul anului 2007 prin intermediul colegelor de apartament de atunci a inculpatului, între cei doi legându-se o relaţie de amiciţie, iar pe T.S. şi J.Şt. inculpatul Tollas Levente i-a cunoscut în toamna anului 2007 prin intermediul lui O.V.. Pe T.A. Nicolae şi M.A., inculpatul nu îi cunoaşte.

Din declaraţiile inculpatului coroborate cu ale martorilor de mai sus, precum şi a martorelor Prodan Irene Octavia şi Prodan Anca, a rezultat că în contextul în care inculpatul era amic cu O.V., amândoi fiind consumatori de droguri, aceştia se întâlneau frecvent în cluburi sau la cafenea şi că aceştia singuri sau cu alte persoane consumau droguri aparţinând fie inculpatului fie lui O.V.. În cadrul relaţiilor cu O.V., acesta fiind prieten şi cu J.Şt. şi T.S., inculpatul se întâlnea sporadic şi cu aceştia, de asemenea consumatori de droguri, contactele în legătură cu drogurile fiind reliefate cu ocazia analizării declaraţiilor acestor din urmă martori.

Din declaraţiile martorilor K.A., K.P.I., M.M.A., N.I.M., B.I.M., C.M.G., T.D. audiaţi în faţa instanţei de judecată şi indicaţi în actul de sesizare ca fiind parte din persoanele care au beneficiat de droguri prin intermediul grupului infracţional organizat, constituit din persoanele indicate anterior, rezultă că pe inculpatul T.L. nu îl cunosc nici după nume, nici după poreclă şi nici după fizionomie. De asemenea, parte din aceşti martori au arătat că au achiziţionat în cursul anului 2007 droguri de risc şi pastile ecstasy de la O.V., T.S., J.Şt. ori T.A. însă au precizat că nu ştiu de unde aveau aceştia drogurile . De asemenea, unii dintre aceşti martori au precizat că drogurile nu le solicitau doar de la unul dintre sus-numiţii, ci de la oricare, şi nici nu s-a întâmplat ca vreodată să solicite droguri de la unul dintre aceştia şi să fie trimis la altul dintre ei pentru a lua drogul sau să discute de preţ cu vreunul şi banii să-i remită altuia (potrivit acuzării, fiecare membru din cadrul grupului avea o „specializare”- de a găsi persoane interesate să cumpere droguri, de a negocia preţul, de a livra drogul).

Faţă de aceste mijloace de probă administrate, instanţa a reţinut că în cauză nu sa dovedit în mod cert constituirea de către inculpat a unui grup infracţional organizat, în sensul art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.39/2003, ori aderarea acestuia la un astfel de grup şi nici rolul său de a furniza pastile de ecstasy şi haşiş acestuia pentru ca ulterior drogurile să fie comercializate către persoanele indicate în actul de sesizare, parte audiate în cauză în calitate de martori.

Relaţiile dintre inculpat şi ceilalţi membrii menţionaţi ca făcând parte din grupul infracţional organizat, în legătură cu drogurile, au fost reciproce şi sporadice, insuficiente pentru a reţine un rol al inculpatului, bine stabilit, de furnizare de droguri pentru valorificarea ulterioară a acestora de către ceilalţi membrii ori acţionarea coordonată a acestuia, după reguli bine stabilite.

Este de reţinut şi că, sub aspectul laturii subiective, existenţa unui grup infracţional organizat, presupune o coeziune psihică între membrii grupului, fiecare cunoscând rolul său şi al celorlalţi în cadrul grupului, reguli bine stabilite şi acţionarea coordonată a tuturor membrilor. Or, din declaraţiile martorilor audiaţi rezultă că membrii grupului nu se cunoşteau toţi între ei şi nici nu efectuau fiecare activităţi fixe,

bine stabilite, ci dimpotrivă, îşi remiteau reciproc substanţe interzise, pe care uneori, le remiteau gratuit sau contracost şi altor persoane din cercul său de prieteni.

Concluzionând, faţă de cele de mai sus, instanţa a apreciat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.7 alin.1 şi 3 din Legea nr.39/2003, atât sub aspectul laturii obiective, astfel cum s-a arătat mai sus cât şi sub aspectul laturii subiective, dispunând achitarea inculpatului T.L. în raport cu această infracţiune.

La individualizarea pedepselor ce s-a aplicat inculpatului instanţa de judecată a avut în vedere dispoziţiile art.72 C.pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, limitele legale de pedeapsă, prin reţinerea art.16 din Legea nr.143/2000, natura drogurilor deţinute de către inculpat, numărul actelor materiale reţinute în sarcina sa, dar şi persoana inculpatului care nu are antecedente penale şi care a recunoscut parţial învinuirea adusă. Aceste din urmă împrejurări instanţa le-a reţine ca circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului conform art. 74 lit. a şi c C.pen.

Astfel, câte o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. şi art. 16 din Legea 143/2000, art. 74 lit. a şi c C.pen., art. 76 lit.d C.pen.; 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al.2 C.p. cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, art. 74 lit. a şi c C.pen., art. 76 lit.b C.pen.; 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41 al 2 C.p. cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, art. 74 lit. a şi c C.pen., art. 76 lit.e C.pen. şi 10 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc fără drept pentru consum propriu prev. de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 al 2 Cp. cu aplic. art. 16 din Legea 143/2000, art. 74 lit. a şi c C.pen., art. 76 lit.d C.pen., instanţa a apreciat că sunt pedepse date cu respectarea dispoziţiilor art.52, art.72 C.pen.

Constatând că infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului sunt comise în concurs real, în temeiul art.33 lit.a, art.34 lit.b C.proc.pen. instanţa a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 C.pen. instanţa a interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a C.pen.

În baza art. art. 2 al. 1 şi 2 din Legea 143/2000, art.53 pct.2 lit.a, art. 64 lit. a teza a II-a, art.65 şi art. 66 C.pen. s-a interzis inculpatului pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale exercitarea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice; cu aplicarea art. 35 al.3 C.pen.

În temeiul art. 86 ind.1 C.pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului T.L. pe un termen de încercare de 5 ani şi 6 luni, stabilit conform art.86 ind.2 C.pen., supravegherea urmând a fi încredinţată Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.

În temeiul art. 86 ind. 3 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus următoarelor măsuri de supraveghere: se va prezenta la datele fixate la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu; să anunţe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă;

În temeiul art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86 ind.4 C.pen.

În temeiul art. 71 al.5 C.pen. pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei s-a dispus suspendarea executării pedepsei închisorii aplicate.

În temeiul art. 17 al. 3 din Legea nr. 143/2000 tribunalul a dispus confiscarea de la inculpatul T.L. a sumei de 590 lei, sume obţinute în urma valorificării drogurilor de risc.

În temeiul art. 11 pct.2 lit.a, art. 10 lit. d C.proc.pen. instanţa l-a achitat pe inculpatul T.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat constituit în vederea comiterii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni prev. de art. 7 al. 1 şi al. 3 din Legea nr. 39/2003.

În temeiul art. 191 al.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul T.L. la plata sumei de 2000 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului.

În temeiul art.192 al.3 C.proc.pen. restul cheltuielilor judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei soluţii au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT -Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul T.L.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT -Serviciul Teritorial Cluj a criticat hotărârea atacată ca fiind nelegală referitor la soluţia de achitare a inculpatului pentru comiterea infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat în vederea comiterii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni prev. de art. 7 al. 1 şi al. 3 din Legea nr. 39/2003, precum şi pentru netemeinicie raportat la cuantumul pedepselor aplicate şi modalitatea de executare a sancţiunii.

În motivarea apelului s-a arătat că în cauză s-au administrat suficiente probe din care rezultă indubitabil că rolul inculpatul în cadrul grupului a fost acela de a furniza droguri de mare risc dar şi droguri de risc, că inculpatul a desfăşurat aceste activităţi la cererea inculpatului O.V., cu care se împrietenise, devenind principalul furnizor de droguri de mare risc a acestui grup, că inculpatul s-a aflat într-o stare de coeziune psihică cu restul membrilor grupului, că a avut conştiinţa apartenenţei la acest grup, că şi-a asumat rolul de furnizor de droguri de mare risc, motiv pentru care se impune condamnarea inculpatului pentru această infracţiune. Invocă sentinţa penală nr.596 din 2008 a Tribunalului Cluj prin care s-a dispus condamnarea inculpaţilor O.V., T.A., J.Şt. şi T.S., inclusiv pentru iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat în vederea săvârşirii unor infracţiuni grave şi în motivele căreia se invocă şi apartenenţa inculpatului Tallos la acest grup.

În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei, apreciază că se impune o majorare a acesteia având ca modalitate de executare în regim de detenţie, raportat la natura infracţiunilor, la gravitatea faptelor reflectată în modalităţile de comitere a faptelor reţinute, de perioada îndelungată, de urmările care s-au produs şi se puteau produce referitor la sănătatea consumatorilor ce au cumpărat droguri de la inculpat. Apreciază că circumstanţele personale ale inculpatului constând în lipsa antecedentelor penale şi atitudinea sinceră nu justifică reţinerea unei circumstanţe atenuante.

Inculpatul T.L. a criticat sentinţa instanţei de fond cu privire la modalitatea de individualizare a executării pedepsei solicitând a se constata că se regăsesc toate condiţiile legale ale aplicării art.81 C.pen. cu motivarea că la dosar există date suficiente din care rezultă că a avut un comportament ireproşabil în momentul în care a venit în ţară, a avut un comportament adecvat şi cât a locuit în Israel, a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a convinge instanţa că nu mai este implicat în astfel de activităţi, că tot ceea ce a făcut se datorează vârstei.

Procedând la soluţionarea apelurilor prin prisma motivelor invocate şi pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:

Instanţa de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea şi sprijinită pe interpretarea şi analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa primei instanţe.

Curtea îşi însuşeşte în întregime argumentaţia instanţei de fond, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instanţei inferioare ( Helle împotriva Finlandei ).

Referitor la criticile aduse soluţiei instanţei de fond, Curtea reţine următoarele:

Potrivit art. 345 al.1 C. proc.pen., asupra învinuirii aduse inculpatului, instanţa hotărăşte prin sentinţă, pronunţând după caz condamnarea, achitarea sau încetarea procesului penal.

Art. 345 al.2 din acelaşi Cod, precizează că soluţia de condamnare a inculpatului se pronunţă numai dacă instanţa constată că fapta există, constituie infracţiune şi a fost savârşită de inculpat.

Din economia acestor texte de lege, rezultă, cu claritate, că instanţa de judecată pronunţă condamnarea inculpatului numai în situaţia în care probele strânse în cursul urmăririi penale şi verificate în cursul cercetării judecătoreşti dovedesc, in mod cert, printre altele, că fapta a fost săvârşită de inculpat.

Potrivit art. 200 C.proc.pen. „ urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată.

Art. 289 C.proc.pen. dispune că „ judecata cauzei se face în faţa instanţei constituită potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă publică, oral, nemijlocit şi în contradictoriu”.

Astfel, probele strânse în cursul urmăririi penale servesc numai ca temei pentru trimiterea in judecata. Pentru a servi drept temei de condamnare, probele strânse în cursul urmăririi penale trebuie verificate în activitatea de judecată de către instanţă, în şedinţă publică, în mod nemijlocit, oral şi în contradictoriu.

Numai după verificarea efectuată, în aceste condiţii, instanta poate reţine, motivat, că exprimă adevărul fie probele de la urmărirea penală, fie cele administrate în cursul judecătii.

Pe de alta parte, în raport de dispozitiile art. 62, 63 C.proc.pen., cu referire la art. 1, art. 200, art. 289 C.proc.pen., hotărârea prin care se soluţionează cauza penală dedusă judecăţii trebuie să apară ca o concluzie, susţinută de materialul probator administrat în dosar, constituind un lanţ deductiv , fără discontinuitate.

Ori, în cauză, probele strânse în cursul urmăririi penale si care au servit drept temei de trimitere în judecată, precum şi probele administrate în faza judecăţii nu dovedesc că inculpatul se face vinovat de comiterea tuturor infracţiunilor şi actelor pentru care a fost trimis în judecată.

Astfel, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire de grup infracţional organizat constituit în vederea comiterii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni prev. de art. 7 al. 1 şi al. 3 din Legea nr. 39/2003, Curtea constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu s-a probat existenţa elementelor constitutive ale acestei fapte.

Infracţiunea prevăzută în art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, referitoare la constituirea unui grup infracţional organizat, în modalitatea constituirii implică o activitate de alcătuire, de înfiinţare a grupului, iar în modalitatea iniţierii implică acţiuni prin care se pun bazele acestui grup, toate acestea presupunând stabilirea componenţei, structurii, modului de organizare şi operare, scopului şi mijloacelor, a rolului fiecărui membru şi modalităţilor de aducere la îndeplinire a scopului urmărit.

Ceea ce s-a probat însă în cauză este faptul că inculpatul şi celelalte persoane presupus a face parte din grup nu se cunoşteau toţi între ei şi nici nu efectuau fiecare activităţi fixe, bine stabilite; dimpotrivă, aceste persoane, printre care şi inculpatul (cu privire la care devenise notoriu că era consumator de droguri şi cu posibilitate de procurare a unor astfel de substanţe) erau persoane la care se apela individual şi ocazional pentru procurarea de droguri ori pentru a pune la dispoziţie astfel de substanţe la petreceri (gratuit ori contracost), dar fără a se putea stabili vreo conexiune între acţiunile acestora, caracteristica principala a modului de acţionare fiind sporidicitatea.

Astfel, martorul C.D. arată că a aflau din auzite că inculpatul consumă droguri şi că împreună cu martorul O.V. s-a deplasat la domiciliul inculpatului unde toţi au fumat 2 ţigări cu drog; martorul J.Şt. arată că s-a întâlnit cu inculpatul prin cluburi şi a consumat cu acesta de câteva ori „iarbă”

Mai mult, unii din martorii audiaţi arată că nu s-a întâmplat ca vreodată să solicite droguri de la unul dintre aceştia şi să fie trimis la altul dintre ei pentru a lua drogul sau să discute de preţ cu vreunul şi banii să-i remită altuia (fiind infirmată astfel ideea rolului prestabilit în grup a fiecăruia, respectiv acela de a găsi persoane interesate să cumpere droguri, de a negocia preţul, de a livra drogul), iar alţi martori declară că nu l-au cunoscut pe inculpat, nici după nume, nici după poreclă, nici după fizionomie, procrându-şi droguri de la martorii O.V. ori J.Şt. sau B.I., fără a cunoaşte de unde şi cine le furniza droguri (martorii K.A., K.P.I., M.M.A., N.I.M., B.I.M., C.M.G., T.D.).

Potrivit art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material, iar în conformitate cu prevederile art. 7 alin. 1 din aceeaşi lege, iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se sancţionează.

În raport cu aceste prevederi, din ansamblul probelor administrate în cauză nu sa probat existenţa unei astfel de structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpat ori la care acesta să fi aderat sau pe care să o fi sprijinit şi în cadrul căreia inculpatul să aibă un rol prestabilit, astfel că în mod corect s-a concluzionat de către instanţa de fond că nu se poate reţine în sarcina inculpatului săvârşirea infracţiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003.

Cu privire la actele materiale componente ale infracţiunii continuate de trafic de droguri prev. de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, Curtea constată ca fiind probate doar actele materiale în raport de martorii D.T., D.R., B.M.C., A.E., T.S.A., J.Şt., O.V.

Declaraţiile tuturor celorlalţi martori, deşi confirmă consumul de droguri de risc ori de mare risc, nu-l indică pe inculpat ca fiind cel care procura, direct ori indirect, aceste substanţe astfel că este fundamentată şi soluţia prin care s-a menţinut în conţinutul infracţiunii continuate doar actele materiale confirmate de martorii menţionaţi mai sus.

În ceea ce priveşte pedepsele stabilite de instanţa de fond, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, Curtea concluzionează că s-a procedat la o corectă individualizare a pedepselor, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, fiind sancţiuni penale care răspund cerinţelor de coerciţie şi reeducare, dar şi gradului concret de pericol social al faptei şi persoanei inculpatului.

Curtea retine ca potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol

social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

În speţă, s-a probat că inculpatul a comis o fapte aspru sancţionate de lege penală, care pot avea consecinţe severe în planul sănătăţii persoanelor şi urmărind obţinerea de beneficii materiale din exploatarea viciului consumatorilor de droguri.

Totuşi nu poate fi omis că inculpatul a avut o poziţie sinceră, a colaborat în toate fazele procesului penal si a manifestat regret, a depus eforturi şi a depăşit dependenţa de droguri, iar în prezent are un loc de muncă stabil, administrând propria sa afacere. Aceste aspecte nu pot fi omise, fiind astfel justificată reţinerea de către instanţa de fond a circumstanţelor atenuante legale.

Aşa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social al infracţiunilor, dar si pozitiei procesuale a inculpatului prin reţinerea circumstanţelor atenuante facultative, astfel că pedepsele aplicate, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare sunt juste şi proporţionale, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.

Nici solicitarea inculpatului de a se acorda o eficienta mai sporită circumstanţelor atenuante legale şi nici cererea parchetului de majorare a cuantumului pedepselor şi stabilirea unei modalităţi privative de libertate a executării nu poate fi primita deoarece coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege intr-o măsură mai mare, dar şi pedepse mai severe ar conduce la stabilirea unor sancţiuni în vădită disproporţie cu gradul concret de pericol social al faptelor, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a sancţiunilor.

Pentru toate aceste motive in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - DIICOT -Serviciul Teritorial Cluj şi inculpatul Tollaş Levente, iar sentinţa atacată se va menţine în totalitate ca fiind legală şi temeinică.

Potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

INIŢIEREA ORI CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACŢIONAL ORGANIZAT. CRITERII.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre INIŢIEREA ORI CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACŢIONAL ORGANIZAT. CRITERII.