OMOR CALIFICAT. PREMEDITARE. CARACTERISTICI.
| Comentarii |
|
Premeditarea presupune existenţa unui interval de timp între momentul luării hotărârii infracţionale şi până la momentul executării infracţiunii înlăuntrul căruia făptuitorul săvârşeşte acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei, precum şi existenţa unei activităţi psihice de reflexie şi chibzuire asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârii infracţionale.
În cauză, rezultă că în ziua incidentului între părţi au avut loc mai multe discuţii telefonice, pe parcursul cărora inculpatul a ameninţat cu moartea victima, aceasta comunicându-i că înţelege să rupă relaţia lor şi i-a cerut să părăsească domiciliul comun.
În contextul în care inculpatul a venit la locul de muncă al victimei în jurul orelor 21,40 după ce în prealabil a luat un cuţit pe care-l folosea la abatorul unde lucra la sacrificarea animalelor (inculpatul fiind măcelar), a lovit cu pumnul victima în faţă, iar apoi i-a aplicat o lovitură cu acel cuţit în zona stângă a toracelui, este evident că susnumitul a avut timpul necesar luării hotărârii infracţionale, timp în care a decis asupra motivelor, modului şi locului de acţionare, a mijloacelor, dar şi a consecinţelor ceea ce conturează caracterul premeditat al acţiunii inculpatului.
Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr. 164/A/07.i2.2010
Prin sentinţa penală nr. 404 din 29.10.2010 a Tribunalului Maramureş s-a respins cererea formulată de inculpatul V.Gh.C. prin apărător având ca obiect schimbarea încadrării juridice a infracţiunii din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.20 C.pen. raportat la art.175 alin.1 lit.a şi i C.pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.20 C.pen. raportat la art.175 alin.1 lit.i C.pen..
A fost condamnat inculpatul V.GH.C. pentru comiterea infracţiunilor de:
- portul, fără drept, în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, a cuţitului, prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplicarea art. 74 lit.a, c C.pen. şi art.76 lit.e C.pen. la pedeapsa de 2 luni închisoare;
- ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea 74 lit.a, c C.pen. şi art.76 lit.d C.pen. la pedeapsa de 8 luni închisoare;
- tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 175 alin.1 lit. a şi i C.pen. cu aplicarea art. 74 lit.a, c C.pen. şi art.76 lit.b C.pen. la pedeapsa de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen. pe timp de 2 ani.
În temeiul art.33 lit.a, b C.pen., art.34 lit.b C.pen., art.35 alin.1 C.pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen. pe timp de 2 ani.
Cu consecinţele prev. de art.71, art.64 lit.a teza a II-a C.pen..
În temeiul art.350 C.proc.pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 09 martie 2010 la zi.
În baza art.14 C.proc.pen., art.998 Cod civil, a fost obligat inculpatul V.Gh.C. să plătească despăgubiri civile, astfel:
- părţii civile M.D. suma de 1.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale şi suma de 50.000 lei despăgubiri civile pentru daune morale;
- părţii civile SPITALUL JUDEŢEAN DE URGENŢĂ "DR. CONSTANTIN OPRIŞ" BAIA MARE, suma de 91,55 lei despăgubiri civile pentru daune materiale cu dobânda legală ce se va calcula conform O.G.nr.9/2000;
- părţii civile SERVICIUL DE AMBULANŢĂ JUDEŢEAN MARAMUREŞ - BAIA MARE, suma de 501,12 lei despăgubiri civile pentru daune materiale cu dobânda legală ce se va calcula conform O.G.nr.9/2000.
În temeiul art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea corpului delict înregistrat la poziţia nr.44/2010 în Registrul corpurilor delicte al instanţei.
În temeiul art.191 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul V.Gh.C., să plătească statului suma de 700 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr.97/P/2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş a fost trimis în judecată inculpatul V.GH.C. pentru comiterea infracţiunilor de port fără drept a armei albe în spaţii publice prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.pen. şi tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 175 alin.1 lit. a şi i C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a şi b C.pen..
În esenţă, prin actul de trimitere în judecată s-a reţinut în sarcina inculpatului că la data 01.03.2010 a purtat şi folosit în loc public un cuţit de mari dimensiuni şi care cu premeditare a încercat să suprime prin înjunghiere viaţa părţii vătămate M.D. în localul Pensiunea Silvia din Baia Mare, unde în prezenţa unui client a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul şi a înjunghiat-o în piept cu cuţitul, provocându-i astfel acesteia o leziune traumatică adâncă de cca 7 cm ce a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Inculpatul V.Gh.C. a recunoscut săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Având în vedere probaţiunea administrată în faza de urmărire penală cât şi în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa a reţinut în fapt şi în drept următoarele:
La data de 01.03.2010 inculpatul V.Gh.C. fiind sub influenţa băuturilor alcoolice a luat rezoluţia infracţională de a suprima viaţa concubinei sale, partea vătămată M.D., bănuind că aceasta are un amant. În jurul orelor 22:00 - purtând asupra sa un cuţit de mari dimensiuni ce-l luase în scopul arătat, de acasă, inculpatul s-a deplasat la Pensiunea Silvia din Baia Mare (locul de muncă al părţii vătămate). Aici, în prezenţa martorului Z.R.S. - client al pensiunii, inculpatul V.Gh.C. i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu pumnul, iar apoi a înjunghiat-o cu cuţitul în partea stângă a toracelui, cauzându-i acesteia o plagă adâncă de cca.7 cm ce a necesitat pentru vindecare 8-9 zile de îngrijiri medicale.
Această stare de fapt a fost confirmată de declaraţia părţii vătămate M.D., de declaraţia martorilor Z.R.S. şi A.O., precum şi de declaraţiile de recunoaştere date de către inculpat.
Chiar dacă inculpatul a declarat că nu a intenţionat să o ucidă pe partea vătămată şi în pofida faptului că leziunile suferite de aceasta au necesitat pentru vindecare doar 89 zile de îngrijiri medicale, instanţa a reţinut însă că acesta se face vinovat de săvârşirea
tentativei la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C.pen. raportat la art. 175 alin.1 lit. a şi i C.pen. deoarece în raport de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de instrumentul folosit de inculpat (cuţitul pe care l-a adus de acasă), de regiunea în care a fost aplicată lovitura, se poate trage cu certitudine concluzia că intenţia inculpatului a fost aceea de a o înjunghia pe concubina lui în inimă şi că s-a pregătit în vederea materializării acestei rezoluţii infracţionale.
Instanţa a considerat că în speţa de faţă se justifică a fi reţinută premeditarea ca circumstanţă agravantă a infracţiunii de omor pentru că sunt îndeplinite următoarele condiţii: rezoluţia infracţională a precedat cu un oarecare interval de timp acţiunea agresivă, hotărârea deja luată fiind concretizată în anumite activităţi de pregătire a infracţiunii, respectiv inculpatul şi partea vătămată erau separaţi în fapt datorită certurilor repetate dintre ei, iar înainte de agresiune inculpatul a încercat să o contacteze telefonic pe partea vătămată şi cum aceasta i-a închis telefonul, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul a luat hotărârea infracţională, scop în care s-a deplasat la domiciliul său, a luat cuţitul, după care a plecat la locul de muncă al părţii vătămate.
În consecinţă, s-a respins cererea formulată de către inculpat prin apărător având ca obiect schimbarea încadrării juridice a infracţiunii din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.20 C.pen. raportat la art.175 alin.1 lit.a şi i C.pen. în tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.20 C.pen. raportat la art.175 alin.1 lit.i C.pen..
Pe baza stării de fapt expusă mai sus, confirmată de probele administrate, tribunalul a reţinut că în drept, faptele inculpatului V.Gh.C. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 11 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, art. 321 alin. 1 C.pen. şi art. 20 C.pen. raportat la art. 175 alin.1 lit. a şi i C.pen., toate cu aplicarea art. 33 lit. a şi b C.pen..
Pentru aceste infracţiuni s-a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 2 luni închisoare, 8 luni închisoare şi respectiv 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen. pe timp de 2 ani, instanţa a reţinut în favoarea acestuia circumstanţele atenuante prev. de art.74 lit.a şi c C.pen.. Astfel, inculpatul nu posedă antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a manifestat regret pentru săvârşirea faptei comise şi şi-a exprimat disponibilitatea în recuperarea integrală a prejudiciului cauzat, astfel cum a fost precizat de către partea vătămată, toate aceste aspecte fiind avute în vedere de către instanţă în procesul individualizării pedepselor în sensul coborârii cuantumului acestora sub minimul special prevăzut de textele legale de incriminare.
La individualizarea răspunderii penale a inculpatului s-au avut în vedere şi aspectele legate de pericolul social concret al faptelor ce i se reţin în sarcină, modalitatea şi împrejurările în care au fost comise, urmarea produsă.
În temeiul art.33 lit.a, b C.pen., art.34 lit.b C.pen., art.35 alin.1 C.pen., instanţa a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 5 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b C.pen. pe timp de 2 ani.
Pedeapsa a fost executată în regim privativ de libertate, apreciindu-se, în raport de natura infracţiunii, de urmarea produsă, de natura valorilor sociale lezate prin faptele inculpatului, că se justifică şi aplicarea pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a teza a II-a C.pen..
Constatând că inculpatul a fost cercetat şi judecat în stare de arest preventiv, s-a menţinut în continuare privarea de libertate a acestuia, iar în baza art.88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată acestuia reţinerea şi arestul preventiv începând cu data de 09 martie 2010 la zi.
Având în vedere dispoziţiile art.14 C.proc.pen., art.998 Cod civil, disponibilitatea manifestată de inculpat în recuperarea integrală a prejudiciului, instanţa l-a obligat pe acesta la plata despăgubirilor civile, după cum urmează: către partea civilă M.D. la suma de 1.000 lei despăgubiri civile pentru daune materiale şi suma de 50.000 lei
despăgubiri civile pentru daune morale, către partea civilă Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” Baia Mare la suma de 91,55 lei despăgubiri civile pentru daune materiale cu dobânda legală ce se va calcula conform O.G.nr.9/2000 şi către partea civilă Serviciul de Ambulanţă Judeţean Maramureş la suma de 501,12 lei despăgubiri civile pentru daune materiale cu dobânda legală ce se va calcula conform
O.G.nr.9/2000.
În temeiul art.118 lit.b C.pen., s-a dispus confiscarea corpului delict înregistrat la poziţia nr.44/2010 în Registrul corpurilor delicte al instanţei.
În temeiul art.191 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul V.Gh.C., să plătească statului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate în proces.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul V.Gh.C. şi partea civilă M.D., ambii criticând soluţia atacată ca fiind netemeinică şi nelegală.
Inculpatul a solicitat desfiinţarea hotărârii instanţei şi pronunţarea unei decizii prin care să se dispună schimbarea încadrării juridice din tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art.20 C.pen. raportat la art.175 alin.1 lit.a şi i C.pen. în tentativă la infracţiunea de omor prev. de art.20 C.pen. raportat la art.174 C.pen., achitarea pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri prev. şi ped. de art. 321 al. 1 C.pen. potrivit dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a sau d C.proc.pen. şi redozarea pedepselor aplicate.
În motivarea apelului inculpatul a arătat că s-au reţinut greşit circumstanţele de calificare privind premeditarea şi locul public, arătând că activitatea infracţională nu a fost precedată de activităţi de pregătire şi că nu este suficient a te înarma şi a executa activitatea de ucidere ulterior, după trecerea unui timp. În ceea ce priveşte locul public, a arătat că localul este unul privat, deci patronul putea să-şi selecteze clientela iar în local era o singură persoană, respectiv martorul Z.R. care spune că totul s-a petrecut foarte repede, pe parcursul unui minut şi nici nu a avut timp să sesizeze ce s-a întâmplat. Referitor la infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri, invocă existenţa doar a unei singure persoane care nici măcar nu a putut observa ce s-a întâmplat astfel că nu este îndeplinită cerinţa comiterii faptei în public În ceea ce priveşte personalitatea făptuitorului, solicită a se observa că la fila 9 este un raport medico legal în care se concluzionează o tulburare pe fondul consumului de alcool. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei şi s-a autodenunţat, nu are antecedente penale, are un copil minor şi a fost de acord să suporte despăgubirile civile solicitând redozarea pedepsei.
Partea civilă a criticat soluţia instanţei de fond cu privire la individualizarea pedepselor aplicate invocând greşita reţinere a circumstanţelor atenuante legale, solicitând înlăturarea acestora şi aplicarea unor pedepse situate în limitele speciale legale motivând că în mod eronat s-a reţinut atitudinea sinceră a inculpatului în condiţiile în care a avut o poziţie oscilantă şi că disponibilitatea de recuperare a prejudiciului nu este suficientă atâta timp cât nu a făcu nici un demers în acest sens.
Procedând la soluţionarea apelurilor prin prisma motivelor invocate şi pe baza actelor şi lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanta de fond a reţinut o stare de fapt conformă cu realitatea, efectuând o cercetare judecătorească completă, administrând în mod direct şi nemijlocit probe noi şi procedând la readministrarea celor din faza de urmărire penală, ajungând în final la concluzia că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Fără a relua argumentaţia stării de fapt, redată în considerentele hotărârii atacate, argumentaţie pe care tribunalul şi-o însuşeşte în întregime, astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO şi potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), se va sublinia cu privire la apărările invocate de către inculpat următoarele:
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că raportat la ansamblul probatoriului administrat nu poate fi reţinută teza potrivit căreia faptele nu ar fi fost comise în public şi că nu ar fi premeditat comiterea infracţiunii de omor.
Potrivit art.152 lit.a C.pen. fapta se consideră săvârşită în public, atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nici o persoană.
În speţă, din examinarea probelor administrate în cauză, se constată că instanţa de fond a încadrat corect fapta inculpatului în tentativă la infracţiunea de omor calificat, fiind săvârşită în public, atât în raport cu locul unde a fost comisă, respectiv în zona barului unei pensiuni şi în timpul orarului de funcţionare, loc care, prin destinaţie, este un loc accesibil publicului.
Susţinerea inculpatului potrivit căreia imobilul şi activitatea derulată în acesta au caracter privat nu este relevantă sub aspectul cerinţelor art. 152 C.pen. deoarece locul este public prin destinaţie, iar natura activităţii este aceea de deservire a publicului, fiind irelevantă forma de proprietate asupra imobilului. De altfel, martorul Z.R.S. prezent la incident era cazat la pensiune şi servea masa în momentul consumării acţiunii agresive a inculpatului în chiar zona unde s-a derulat evenimentul (f. 49 dos. u.p., f. 192 dos.fond).
Referitor la caracterul premeditat al acţiunii inculpatului, potrivit literaturii de specialitate premeditarea presupune existenţa unui interval de timp între momentul luării hotărârii infracţionale şi până la momentul executării infracţiunii înlăuntrul căruia făptuitorul săvârşeşte acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei, precum şi existenţa unei activităţi psihice de reflexie şi chibzuire asupra modului de aducere la îndeplinire a hotărârii infracţionale.
În cauză, din declaraţiile părţii vătămate şi ale martorei G.A.D. (f.103) rezultă că între inculpat şi partea vătămată relaţiile erau grav deteriorate şi caracterizate prin certuri frecvente, finalizate cu ameninţarea cu moartea şi agresionarea fizică a victimei de către inculpat, toate având ca sursă consumul de băuturi alcoolice şi gelozia inculpatului. Se mai arată că inculpatul a mai venit la locul de muncă al victimei şi cu alte ocazii când, din aceleaşi motive, a provocat scandal, ceea ce a determinat pe şefa părţii vătămate să îi interzică inculpatului să o viziteze pe aceasta. Mai rezultă că în ziua incidentului între părţi au avut loc mai multe discuţii telefonice, pe parcursul cărora inculpatul a ameninţat cu moartea victima, aceasta constatând că inculpatul era sub influenţa băuturilor alcoolice motiv pentru care i-a comunicat că înţelege să rupă relaţia lor şi i-a cerut să părăsească domiciliul comun.
Potrivit declaraţiei părţii vătămate şi a martorului Z.S., abia la ora 21,40 inculpatul a venit la locul de muncă al victimei, după ce în prealabil a luat un cuţit pe care-l folosea la abatorul unde lucra la sacrificarea animalelor (inculpatul fiind măcelar), a lovit cu pumnul victima în faţă, după care i-a aplicat o lovitură cu acel cuţit în zona stângă a toracelui.
În contextul celor arătate, este evident că inculpatul a avut timpul necesar luării hotărârii infracţionale, timp în care a decis asupra motivelor, modului şi locului de acţionare, a mijloacelor, dar şi a consecinţelor (semnificativă este afirmaţia potrivit căreia nu-l interesează „de poliţie sau de altcineva”, adică nu îl interesează consecinţele faptei sale -f.43 dos.u.p.) ceea ce conturează caracterul premeditat al acţiunii inculpatului.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acţionat cu intenţia de a ucide raportat la mijlocul folosit (un cuţit de dimensiune mari, folosit în măcelărie), zona vizată (partea stângă a toracelui unde este ştiut că se află un organ vital - inima), caracterul succesiv al actelor agresive, menite să înlăture posibilitatea de reacţie a victimei (inculpatul a aplicat întâi victimei o lovitură în faţă), disproporţia evidentă dintre forţa fizică a inculpatului şi cea a victimei şi intensitatea loviturii.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 321 al. 1 C.pen., sub aspectul laturii obiective, aceasta se realizează prin săvârşirea în public de acte, gesturi, de proferarea de cuvinte sau expresii sau orice alte manifestări care aduc atingere bunelor moravuri ori produc scandal public, ceea ce înseamnă că acţiunea realizată prin una dintre aceste modalităţi alternative dobândeşte caracter penal numai datorită rezultatului pe care-l produce.
Scandalul public presupune „zarvă, vâlvă produsă printr-o faptă urâtă, ruşinoasă, indignare, revoltă, provocată de o asemenea faptă”, nefiind vorba de o revoltă cu caracter singular.
În cauză cerinţele de mai sus au fost neîndoielnic realizate raportat la faptul că inculpatul a înţeles să-şi rezolve problemele de cuplu prin folosirea violenţei extreme, recurgând chiar la încercarea de suprimare a vieţii partenerei de viaţă. Mai mult, acţiunea s-a consumat la locul de muncă al victimei şi în prezenţa unui client, iar consecinţele imediate au fost percepute şi de martora A.S.. Aşa fiind, o atare faptă şi mobilul comiterii acesteia este de natură a produce urmările prevăzute de textul legal, fiind evident că nu poate rămâne fără ecou în rândul comunităţii din care provin inculpatul şi victima.
În plan subiectiv, inculpatul a acţionat cel puţin cu intenţie indirectă, acceptând producerea rezultatului socialmente periculos atâta timp cât susnumitul a conceput ca un mijloc de rezolvare a relaţiei sale cu victima recurgerea la o acţiune agresivă a cărei consumare să se producă în loc public, respectiv la locul de muncă al părţii vătămate.
Cu privire la modalitatea de individualizare a pedepsei, Curtea retine ca potrivit art.72 din C.pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.
Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.
În speţă, s-a probat că inculpatul a comis o fapte care fac parte din categoria infracţiunilor de pericol şi rezultat ce ocrotesc relaţiile sociale care asigură dreptul la viaţă şi normala derulare a vieţii cotidiene. De asemenea, s-a dovedit fără nici un dubiu că inculpatul a comis faptele pe fondul consumului de alcool şi a sentimentelor de gelozie exagerată, a avut o poziţie sinceră, a colaborat în toate fazele proceului penal si a manifestat regret. De aceea, raţionamentul primei instanţe care a condus la reţinerea de circumstanţe atenuante facultative în favoarea inculpatului este correct astfel că nu pote fi reţinute concluziile părţii civile de înlăturare a acestor circumstanţe.
Asa fiind, concluzia care se desprinde este aceea că s-a acordat suficientă şi echilibrată importanţă gradului de pericol social al infracţiunii, dar si pozitiei procesuale a inculpatului prin retinerea circumstantelor atenuante facultative, astfel că pedeapsa aplicată este justă şi proporţională, în măsură să asigure funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al sancţiunii.
Solicitarea inculpatului de a se acorda o eficienta mai sporită circumstantelor atenuante legale nu poate fi primit, deoarece coborârea pedepselor sub minimul special prevăzut de lege intr-o masura mai mare ar conduce la stabilirea unei sancţiuni în vădită disproporţie cu gradul concret de pericol social al faptelor, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a pedepsei.
Pentru toate aceste motive in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se vor respine ca nefondate recursurile declarate de inculpatul V.Gh.C. şi partea civilă M.D., iar sentinţa atacată se va menţine în totalitate ca fiind legală şi temeinică.
Cu privire la starea de arest a inculpatului, existenţa cazului de arestare prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. este pe deplin probat, aşa încât revocarea măsurii preventive a arestării nu se impune deoarece săvârşirea acestor infracţiuni, precum şi modalitatea de comitere denotă un pericol social major.
Aşa fiind, constatând că sunt întrunite atât cerinţele legale în materie, cât şi prevederile art. 5 pct.1 lit. a şi c din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, Curtea va menţine starea de arest a inculpatului, întrucât hotărârea provizorie de condamnare justifică privarea de libertate în scopul garantării executării pedepsei aplicate potrivit art. 5 paragraf 1 din CEDO (cauza Tommasi vs.Franţa).
Chiar dacă hotărârea de condamnare a inculpatului pronunţată pe fond de Tribunalul Sălaj nu are caracter definitiv, fiind apelată de către inculpat, ea este totuşi de natură să justifice continuarea privării de libertate a acestuia, în condiţiile art. 5 paragraf 1 lit. a din CEDO, astfel cum a fost interpretat de aceeaşi instanţă în cauza Wemhoff contra Germaniei.
În privinţa pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a alege, curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpatul a comis o infracţiune constând în încercarea de suprimare a vieţii unei personae. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa.
Este adevărat că, într-o societate democratică, şi dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.
Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al celor mai apropiaţi semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra modului cum este guvernată ţara şi să-şi exprime opinia cu privire la alegerea corpului legislativ.
Prin urmare, este proporţională şi justificată măsura interzicerii drepturilor sale electorale de către instanţă pe durata executării pedepsei.
Inculpatul a beneficiat de apărător din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului de Avocaţi Cluj suma de 50 lei onorariu parţial pentru apărătorul din oficiu ce se va avansa din FMJ.
In temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să achite suma de 200 lei cheltuieli judiciare către stat din care 50 lei onorariul apărătorului din oficiu şi, cu acelaşi titlu, se va obliga partea civilă M.D. să plătească suma de 150 lei.
