OMOR COMIS ÎN PUBLIC. CONDIŢII

Comentarii

0

Potrivit dispoziţiilor art.175 lit.i C.pen. constituie uciderea unei persoane în public, atunci când fapta este comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană.

În speţă, omorul a fost săvârşit într-o pădure de pini, teren aparţine domeniului privat al comunei şi are destinaţia de pădure astfel că cerinţele art.152 lit.a C.pen. sunt îndeplinite.

Curtea de Apel Cluj, Secţia penală şi de minori, decizia nr.152/A/15.11.2010

Tribunalul Maramureş prin sentinţa penală nr.316 din 5 august 2010, a respins ca nefondate cererile de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii, formulate de inculpat şi de părţile civile, prin apărători aleşi.

În temeiul art. 174 C.pen. raportat la art. 99 şi 109 C.pen., a condamnat pe inculpatul T.F.A la 6 ani închisoare, pt. săvârşirea infracţiunii de omor.

În temeiul art. 71 C.pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b C.pen.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 03.03.2010 şi până la data de

23.07.2010, inclusiv.

În temeiul art. 350 C.proc.pen., s-a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea penală din data de 23.07.2010 a Tribunalului Maramureş.

În temeiul art. 14 C.proc.pen. raportat la art. 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 998 C.civ. şi 1000 alin. 2 C.civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către partea civilă T.R.G. a sumei de 7.085 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale.

În temeiul art. 14 C.proc.pen. raportat la art. 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 998 C.civ. şi art. 1000 alin. 2 C.civ., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către părţile civile B.M.L.,F.D. şi C.M. a câte 5.000 Euro, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

În temeiul art. 118 lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârşirea infracţiunii, înregistrat la poziţia nr. 46/2010 în registrul corpurilor delicte al instanţei.

S-a dispus păstrarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a mijloacelor de probă înregistrate la poziţia nr. 35/2010 în registrul special al instanţei.

În temeiul art. 191 alin. 1 şi 3 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către stat a sumei de 2.600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 193 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către partea civilă T.R.G. a sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul nr. 66/P/2010 din data de 15.04.2010 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş a fost trimis în judecată inculpatul T.F.A., pentru săvârşirea infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 99 şi următoarele C.pen..

Prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că inculpatul, la data de 19.02.2010 ia suprimat viaţa numitului C.M.T., căruia i-a aplicat lovituri multiple cu o bâtă, în cap şi în alte zone ale corpului, în urma cărora acesta a rămas inconştient şi apoi l-a târât şi l-a abandonat în pârâul din locul numit „La Moluri” din Valea Arieşului, în localitatea Posta.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe: procesul-verbal de sesizare din oficiu; procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşe foto, concluzii preliminarii şi raportul de expertiză medico-legală nr. 199/39/11.03.2010; procesul-verbal de reconstituire şi planşe foto; dovada de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte purtate de inculpat; raportul de expertiză nr. 438881/30.03.2010 a Institutului de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române; raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 723/31.07.2008 (filele 124-126); declaraţiile părţilor civile; declaraţii martori şi declaraţiile inculpatului.

Inculpatul T.F.A. a fost reţinut pe o durată de 10 ore prin ordonanţa din data de

03.03.2010, iar prin încheierea penală nr. 134/03.03.2010 a Tribunalului Maramureş sa dispus arestarea preventivă a acestuia.

În cursul cercetării judecătoreşti, prin încheierea din data de 23.07.2010, în temeiul art. 140 lit. a C.proc.pen., instanţa a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept şi a dispus punerea acestuia de îndată în libertate, luând totodată faţă de inculpat măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara, prevăzută de art. 145¹ C.proc.pen..

În cadrul cercetării judecătoreşti, instanţa a procedat la audierea inculpatului T.F.A., părţilor responsabile civilmente T.T. şi T.A., precum şi a părţii civile T.R.G., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar.

De asemenea, instanţa a procedat la audierea martorilor T.R.C., T.I. şi B.I.M., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosar şi a dispus efectuarea unui referat de evaluare privind pe inculpat.

În cauză s-au constituit părţi civile T.R.G., solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 7.085 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate cu înmormântarea victimei şi numiţii B.M.L., F.D. şi C.M., rudele victimei, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 100.000 Euro, reprezentând despăgubiri pentru daune morale.

La termenul de judecată din data de 05.08.2010 inculpatul T.F.A., prin apărător ales, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.pen. şi reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b C.pen..

De asemenea, părţile civile, prin apărător ales, au solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 175 alin. 1 lit.a C.pen., în sensul reţinerii premeditării.

Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Victima C.M.T., în vârstă de 21 de ani, a locuit în ultimii trei ani la familia părţii civile T.R.G. pe care o ajuta în treburile gospodăreşti, acesta fiind orfan şi lipsit de mijloace materiale de trai.

Din declaraţiile persoanelor audiate în cauză a rezultat că între victimă şi inculpatul T.F.A. au existat strânse relaţii de prietenie, aceştia vizitându-se reciproc şi petrecând mult timp împreună.

Potrivit susţinerilor inculpatului, confirmate în parte prin declaraţia părţii responsabile civilmente T.A., la data de 19.02.2010 între acesta şi victimă a existat un conflict verbal, generat de faptul că numitul C.M.T. i-a adresat cuvinte şi gesturi obscene mamei inculpatului.

În urma acestui conflict inculpatul T.F.A., având asupra sa o bâtă în lungime de aproximativ 1,5 m şi diametrul de 4 cm, a plecat de la locuinţa sa către o pădure de pini din apropiere, cerându-i victimei C.M.T. să îl însoţească.

La momentul când au ajuns în pădure, într-un loc izolat, inculpatul T.F.A. i-a aplicat victimei C.M.T. mai multe lovituri cu bâta pe care o avea asupra sa, în zona capului şi peste corp, lovituri în urma cărora aceasta a căzut la pământ. Inculpatul T.F.A., văzând că victima nu mai dădea semne de viaţă, a prins-o de picioare şi a târât-o aproximativ 150 metri, după care a aruncat-o în albia pârâului Arieş.

Inculpatul a susţinut că a lovit-o pe victimă întrucât aceasta continua să îi adreseze cuvinte obscene şi afirmaţii cu caracter sexual la adresa mamei sale, însă aceste susţineri nu au putut fi coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

De asemenea, inculpatul a susţinut că nu a aruncat victima în apă, ci a abandonat-o pe marginea pârâului, aspect infirmat însă de menţiunile proceselor-verbale de cercetare la faţa locului şi de reconstituire, potrivit cărora, în locul unde a fost găsit cadavrul, malul stâng al pârâului era surpat şi au fost găsite mai multe ramuri de copac rupte recent (filele 6,30 dosar urmărire penală).

După comiterea faptei, inculpatul s-a întors la locuinţa sa şi a susţinut faţă de familia părţii civile că nu ştie unde se află victima, aceasta fiind găsită la data de

22.02.2010 în locul numit „La moluri” din Valea Arieşului, pe raza localităţii Posta, comuna Remetea Chioarului, jud. Maramureş.

Aspectele privind modul de săvârşire a faptei, respectiv exercitarea agresiunii într-un loc situat la aproximativ 150 metri de albia pârâului şi apoi târârea victimei de către inculpat, sunt confirmate atât de menţiunile procesului-verbal de cercetare la faţa locului, fiind descoperiţi doi incisivi ai victimei şi o căciulă la locul agresiunii (fila 6 dosar urmărire penală), cât şi de menţiunile raportului de expertiză medico-legală efectuată în cauză, prin care s-a arătat că aceasta prezenta şi o serie de leziuni care s-au produs prin târâre (fila 63 dosar urmărire penală).

Prin raportul de expertiză medico-legală nr. 199/39/11.03.2010 întocmit de Serviciul Medico-Legal Judeţean Baia Mare s-a constatat că moartea numitului C.M.T. a fost violentă, a fost cauzată de asfixie mecanică prin obstrucţia căilor respiratorii cu sânge şi apă, iar leziunile traumatice constatate s-au putut produce prin lovire cu corpuri dure şi prin târâre, între acestea şi deces existând legătură directă de cauzalitate (fila 63 dosar urmărire penală).

De asemenea, prin raportul de expertiză bio-criminalistică nr. 438881/30.03.2010 întocmit de Institutul de Criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române s-a concluzionat că sângele descoperit pe pantalonii inculpatului este uman, aparţine grupei sanguine AB IV şi prezintă similitudini cu grupa de sânge oferită spre comparare, ce aparţine victimei.

Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti, inculpatul T.F.A. a recunoscut comiterea infracţiunii de care este acuzat, susţinând că a lovit victima într-un acces de furie, provocat de injuriile aduse şi de unele gesturi cu o conotaţie sexuală făcute de aceasta.

În raport de situaţia de fapt expusă, instanţa a reţinut că fapta inculpatului T.F.A., constând în aceea că la data de 19.02.2010 i-a aplicat victimei C.M.T. mai multe lovituri cu o bâtă în zona capului şi peste corp, după care a târât-o în albia pârâului situat în locul numit „La moluri” din Valea Arieşului, leziunile provocate conducând la decesul acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor, prevăzută de art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele C.pen..

La încadrarea juridică a faptei reţinute în sarcina inculpatului, instanţa a avut în vedere că acesta a aplicat mai multe lovituri cu un obiect contondent, o bâtă în lungime de 155 cm şi diametrul de 4 cm, în zone vitale ale corpului victimei, după care a târât-o pe aceasta, în timp ce era inconştientă, în albia unui pârâu, unde din cauza obstrucţionării căilor respiratorii s-a asfixiat cu sânge şi apă, aspecte în raport de care apare evidentă reprezentarea inculpatului că numitul C.M.T. ar putea deceda, consecinţă prevăzută şi acceptată de autor, fiind astfel incidente dispoziţiile art. 19 pct. 1 lit. b C.pen..

Inculpatul T.F.A. a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C.pen., întrucât fapta a fost săvârşită cu praeterintenţie, precum şi reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b C.pen., respectiv provocarea din partea victimei.

Având în vedere situaţia de fapt expusă şi considerentele arătate anterior, instanţa a apreciat că cererea de schimbare a încadrării juridice nu este întemeiată, modul în care inculpatul a acţionat reliefând sub aspectul laturii subiective acceptarea de către acesta a posibilităţii producerii decesului victimei. În condiţiile în care prin raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr. 93/02.03.2010 s-a stabilit că inculpatul are capacitatea psihică de a aprecia conţinutul şi consecinţele faptelor sale, aplicarea unor lovituri repetate cu un obiect contondent la nivelul capului şi târârea victimei în albia unui pârâu, conduce la concluzia că acesta a prevăzut posibilitatea producerii decesului acesteia şi, deşi nu l-a urmărit, l-a acceptat ca atare.

În ceea ce priveşte reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b C.pen., instanţa a reţinut că din probele administrate a rezultat că iniţial, în timp ce se aflau în curtea locuinţei inculpatului, victima a făcut anumite gesturi cu conotaţie sexuală la adresa mamei acestuia, fără ca acest lucru să provoace o reacţie de revoltă semnificativă. Or, în condiţiile în care din declaraţiile persoanei audiate în cauză a rezultat că victima obişnuia să aibă un asemenea comportament fără a exista reacţii din partea familiei inculpatului, în cauză nu s-a putut reţine că acesta din urmă s-a aflat într-o puternică stare de tulburare sau emoţie care să altereze procesul de formare a voinţei şi sub imperiul căreia să fi săvârşit fapta, cerinţă impusă de dispoziţiile legale evocate.

În ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de partea civilă, în sensul reţinerii premeditării conform art. 175 alin. 1 lit. a C.pen.,

instanţa a reţinut că nu este întemeiată, din probele administrate nerezultând existenţa unei activităţi psihice a inculpatului de pregătire a comiterii infracţiunii, iar luarea bâtei de către acesta la momentul plecării spre pădure nu are semnificaţia unui act material premergător săvârşirii faptei.

În consecinţă, în considerarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 109 C.pen., instanţa l-a condamnat pe inculpatul T.F.A. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, apreciind că aceasta corespunde scopului şi funcţiilor prevăzute de art. 52 C.pen..

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa a avut în vedere vârsta inculpatului minor, conduita sa anterioară, împrejurările concrete în care a fost săvârşită fapta, dar şi comportarea sinceră a acestuia pe parcursul procesului. Astfel, instanţa a reţinut că deşi inculpatul şi victima erau prieteni, fapta a fost săvârşită pe fondul unei stări conflictuale între familiile acestora şi obişnuinţei celui din urmă de a face unele aluzii indecente mamei inculpatului, împrejurare care a condus la o stare de nervozitate ce a culminat cu agresiunea exercitată în condiţiile descrise mai sus. Totodată, instanţa a reţinut că din probele administrate a rezultat că fapta a avut un caracter spontan, inculpatul folosind un obiect vulnerant cu care intenţiona doar să îi aplice o „corecţie” victimei, iar, potrivit propriilor sale susţineri, a târât-o pe aceasta în albia pârâului întrucât s-a speriat când a văzut că a lovit-o atât de puternic şi nu vroia să fie descoperită.

De asemenea, la individualizarea pedepsei instanţa a avut în vedere că potrivit referatului de evaluare întocmit în cauză, deşi inculpatul a avut în jurul vârstei de 11 ani manifestări deviante, în sensul că a incendiat mai multe căpiţe de fân, în ultimii ani acesta a avut o conduită corespunzătoare în familie şi în societate.

Aceste aspecte, coroborate cu atitudinea de sinceritate şi regret manifestate pe parcursul procesului, justifică în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) orientarea pedepsei către minimul special determinat în condiţiile art. 109 C.pen., existând premisele realizării scopului şi funcţiilor prevăzute de art. 52 C.pen..

În temeiul art. 71 C.pen. instanţa a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a şi b C.pen., apreciind că natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sunt incompatibile cu gradul de responsabilitate civică pe care îl implică exercitarea acestor drepturi.

În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), instanţa a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive, de la data de 03.03.2010 şi până la data de 23.07.2010, inclusiv.

În temeiul art. 350 C.proc.pen., instanţa a menţinut măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara dispusă faţă de inculpat prin încheierea penală din data de

23.07.2010 a Tribunalului Maramureş.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, constatând că sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale prevăzută de art. 998 cod civil şi art. 1000 alin. 2 Cod civil, instanţa, în temeiul art. 14 şi 346 C.proc.pen., l-a obligat pe inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente la plata către partea civilă T.R.G. a sumei de 7.085 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale, respectiv cheltuielile efectuate de aceasta cu înmormântarea victimei, conform înscrisurilor depuse la dosar la filele 79-83.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de părţile civile B.M.L., F.D. şi C.M., instanţa a reţinut că aceştia erau fraţii victimei C.M.T., însă relaţiile de rudenie dintre ei nu aveau decât o componentă strict afectivă, fără a exista un sprijin material sau moral efectiv, astfel încât, suma de 5.000 Euro, în echivalent în lei, pentru fiecare dintre părţile civile apare ca fiind suficientă şi echitabilă pentru repararea prejudiciului moral cauzat.

În consecinţă, în temeiul art. 14 C.proc.pen. raportat la art. 346 C.proc.pen. coroborat cu art. 998 Cod civil şi art. 1000 alin. 2 Cod civil, a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către părţile civile B.M.L., F.D., şi C.M., a câte 5.000 Euro, în echivalent în lei la data plăţii, reprezentând despăgubiri pt. daune morale.

În temeiul art. 118 lit. b C.pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a bunului folosit la săvârşirea infracţiunii, înregistrat la poziţia nr. 46/2010 în registrul corpurilor delicte al instanţei.

S-a dispus păstrarea, până la soluţionarea definitivă a cauzei, a mijloacelor de probă înregistrate la poziţia nr. 35/2010 în registrul special al instanţei.

În temeiul art. 191 alin. 1 şi 3 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către stat a sumei de 2.600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de acesta.

În temeiul art. 193 C.proc.pen., a fost obligat inculpatul, în solidar cu părţile responsabile civilmente, la plata către partea civilă T.R.G. a sumei de 4.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel părţile civile T.R.G., B.M.L., F.D. şi C.M., care au solicitat sub aspectul laturii penale a cauzei schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor prev.de art.174 alin.1 C.pen.cu aplicarea art.99 şi urm.C.pen.în infracţiunea de omor calificat prev.de art.174 alin.1, 175 lit.a şi i C.pen.cu aplicarea art.99 şi urm.C.pen.învederând că fapta s-a comis după chibzuirea făptuitorului asupra modului în care va săvârşi infracţiunea şi în loc public, în pădure, cadavrul fiind apoi transportat pe un izlaz comunal şi în final în Valea Arieşului, ceea ce justifică un tratament sancţionator aspru, adecvat circumstanţelor agravante de realizare a activităţii infracţionale.

Sub aspectul laturii civile se constată că doar părţile civile B.M.L., F.D. şi C.M. au solicitat majorarea daunelor morale la suma de 100.000 euro, respectiv câte 33.000 euro pentru fiecare parte civilă ca efect al prejudiciului nepatrimonial încercat în urma decesului victimei.

Apreciază că soluţia instanţei de fond a fost netemeinică atât sub aspectul laturii penale şi nelegală cât şi sub al celei civile, în mod nejustificat şi neargumentat respingându-se solicitările apelanţilor.

Curtea examinând apelul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Conform art.1 C.proc.pen. român, scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală.

Procesul penal trebuie să contribuie la apărarea ordinii de drept, la apărarea persoanei, a drepturilor şi libertăţilor acesteia, la prevenirea infracţiunilor precum şi la educarea cetăţenilor în spiritul legii.

Pentru aceasta, procesul penal se desfăşoară atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, potrivit dispoziţiilor prevăzute de lege.

În desfăşurarea procesului penal trebuie să se asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, precum şi cu privire la persoana făptuitorului.

Legea obligă organele de urmărire penală şi instanţele de judecată să aibă rol activ şi pe întreg cursul procesului penal să respecte dreptul de apărare garantat de stat învinuitului, inculpatului şi celorlalte părţi, în procesul penal.

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă. Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării acestora revenind organului de urmărire penală şi instanţei judecătoreşti.

Probele trebuie să fie concludente şi utile, ceea ce presupune, necesitatea de a fi credibile, apte să creeze măcar presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

Tribunalul a administrat parţial materialul probator indicat în rechizitoriul parchetului, pe baza căruia a reţinut judicios starea de fapt, vinovăţia inculpatului, elementele constitutive ale infracţiunii, apreciind eronat însă încadrarea juridică a acesteia.

Pentru existenţa premeditării, ca circumstanţă agravantă a infracţiunii de omor, este necesară îndeplinirea cumulativă a cel puţin două condiţii, şi anume: luarea rezoluţiei infracţionale trebuie să preceadă cu un oarecare interval de timp acţiunea agresivă, iar hotărârea mai dinainte luată trebuie să se concretizeze în anumite activităţi de pregătire a infracţiunii, cum ar fi obţinerea de informaţii în legătură cu victima, pândirea acesteia, procurarea de mijloace ori căutarea de complici.

Prima cerinţă, nu presupune numai trecerea unui interval oarecare de timp de la luarea hotărârii de a săvârşi infracţiunea şi exteriorizarea acesteia, ci, şi o chibzuire suficientă şi o pregătire de natură a înlesni săvârşirea infracţiunii.

Premeditarea cuprinde atât elemente de ordin psihic, cât şi elemente obiective, respectiv acte pozitive premergătoare şi preparatoare executării proiectului.

Omorul premeditat este nu numai acceptat psihic şi chibzuit, dar efectiv pregătit prin măsurile care se iau de inculpat pentru crearea condiţiilor necesare realizării lui.

Hotărârea de a ucide o persoană este luată, în cazul premeditării, din timp. Instanţa trebuie să stabilească, de la caz la caz, trecerea unei anume perioade de timp în care hotărârea de ucidere s-a aflat sub control raţional, devenind chibzuinţă. Făptuitorul cumpăneşte asupra modului în care va săvârşi omorul, asupra mijloacelor care-i stau la dispoziţie şi a celor pe care va trebui să le mai pregătească.

Actul meditativ este deci specific şi el coincide cu voinţa fermă de a suprima viaţa persoanei, alegând în acelaşi timp momentul şi locul unde va săvârşi actul.

Premeditarea, ca element circumstanţial al infracţiunii de omor calificat, nu presupune numai trecerea unui oarecare interval de timp de la luarea hotărârii până la exteriozarea ei, ci şi o chibzuire suficientă şi o pregătire de natură a înlesni comiterea faptei. Ea este, aşadar, caracterizată, pe de o parte, printr-o chibzuire activă, iar, pe de altă parte, prin meditare asupra aspectului tactic demonstrat prin însuşi felul în care a fost realizată infracţiunea.

Raportând conţinutul apelului părţilor civile la actele şi probele din dosar, la modul de administrare, curtea constată că apelul acestora este fondat parţial.

Astfel, din nici o probă nu rezultă că inculpatul ar fi luat hotărârea infracţională în seara precedentă săvârşirii omorului asupra victimei, urmată de înarmarea sa cu un ciomag, pândirea victimei în apropierea locuinţei acesteia şi agresarea ei după ce a ieşit din casă şi au parcurs o anumită porţiune de drum până în pădurea situată în apropierea Văii Arieşului.

În speţă, probele testimoniale şi cele scrise nu atestă că inculpatul ar fi hotărât, mai înainte de a se întâlni cu victima, să-i suprime viaţa, şi nici că şi-ar fi pregătit, înaintea întâlnirii mijloacele sau că ar fi desfăşurat activităţi care să-i servească în acest scop. Dimpotrivă, rezultă că actele de violenţă exercitate de inculpat au fost ocazionate de întâlnirea şi conflictul spontan cu victima şi de cearta ce a avut loc între ei cu acest prilej. Eventualele aluzii cu conotaţie sexuală adresate mamei inculpatului, nu au fost probate în speţă, iar datorită faptului că ar fi avut un caracter frecvent, pe de altă parte, nu puteau produce în psihicul inculpatului o tulburare gravă, de natură să justifice omorul săvârşit conform art.73 lit.b C.pen. În consecinţă, încadrarea juridică a faptei în prevederile art.175 lit.a C.pen.este greşită şi nesusţinută de materialul probator. În mod constant, atât în faza de urmărire penală cât şi în faţa instanţelor de judecată, inculpatul a arătat că de comun acord cu victima s-au hotărât să facă o deplasare în pădure, pentru a vedea dacă mai este zăpadă pe creste în zona Văii Arieşului, condiţii în care din curtea casei sale s-a înarmat cu o bâtă pentru a se feri de eventuale pericole ce ar fi putut apărea pe drum, respectiv animale sălbatice, sau a se deplasa mai uşor. Prin urmare, nu se poate reţine că inculpatul a premeditat fapta şi că s-a înarmat cu bâta în scopul uciderii victimei.

Inculpatul în apărarea sa, a invocat că fapta a fost comisă în stare de provocare prev.de art.73 lit.b C.pen., determinată de avansurile de natură sexuală făcute de victimă.

Instanţa în primul rând a reţinut că inculpatul nu a promovat apel, iar în subsidiar, se remarcă că această susţinere a inculpatului nu se coroborează cu restul probelor administrate în speţă, fiind înlăturată ca fiind făcută de complezenţă şi pentru a-şi atenua răspunderea penală ce-i incumbă.

Sub aspectul stării de fapt, Curtea a reţinut că la data de 19 februarie 2010 inculpatul minor însoţit de victima C.M.T. s-au deplasat din curtea locuinţei primului până pe Valea Arieşului într-o excursie, dar pe drum, într-o pădure, în apropierea zonei de destinaţie, pe fondul unui conflict spontan, inculpatul i-a aplicat victimei 10 lovituri potrivit propriei recunoaşteri cu o bâtă în cap şi în alte zone ale corpului, în urma cărora aceasta şi-a pierdut cunoştinţa, după care a târât-o şi a abandonat-o în pârâul din locul numit “La moluri” din Valea Arieşului.

În privinţa încadrării juridice a faptei este de remarcat că instanţa de fond trebuia să reţină circumstanţa agravantă de la lit.i a art.175 C.pen., fapta fiind comisă în public, respectiv în pădure, loc care prin destinaţie este întotdeauna accesibil publicului, expresie definită în art.152 C.pen.

Potrivit dispoziţiilor art.175 lit.i C.pen. constituie uciderea unei persoane în public, în raport de dispoziţiile prevăzute de art.152 lit.a C.pen., faptă ce se consideră săvârşită în public, atunci când a fost comisă într-un loc care prin natura sau destinaţia lui este totdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană. În speţă, aşa cum atestă probele dosarului, omorul a fost săvârşit în public, într-o pădure de pini, în apropierea Văii Arieşului, teren care potrivit declaraţiilor martorului T.V.I., aparţine domeniului privat al comunei şi are destinaţia de pădure.

Curtea reţinând că omorul este calificat, a apreciat că fapta comisă de inculpat împotriva victimei, căreia i-a curmat cu violenţă viaţa, antrenează şi răspunderea sa penală, care trebuie să fie corespunzătoare încălcărilor grave aduse ordinii sociale, vieţii, astfel că nu se poate proceda la menţinerea sancţiunii aplicate de către Tribunalul Maramureş, fiind schimbată încadrarea juridică în art.175 lit.i C.pen.

Pentru motivele ce preced, Curtea a admis ca fondate apelurile declarate de părţile civile sub aspectul laturii penale a cauzei conform art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen., a desfiinţat sentinţa penală 316 din 5 august 2010 a Tribunalului Maramureş, şi l-a condamnat pe inculpatul T.F.A. pentru comiterea infracţiunii de omor calificat prev.de art.174 alin.1, art.175 lit.i C.pen.cu aplicarea art.99 şi urm.C.pen.prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor prev.de art.174 alin.1 C.pen.cu aplicarea art.99 şi următ.C.pen.la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

Potrivit art.72 C.pen. la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuşi un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli şi criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de individualizare a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării pedepsei, aşa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanţă.

De altfel, ca să-şi poată îndeplini funcţiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său şi al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) şi duratei, atât gravităţii faptei şi potenţialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât şi aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influenţa pedepsei.

Funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancţiunii, care să ţină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condiţiile socio-etice impuse de societate.

Actele de violenţă exercitate de inculpat în comiterea faptei sunt elemente care nu pot fi omise şi care trebuiesc bine evaluate de către instanţa de apel, în alegerea pedepsei.

Aşa fiind, inculpatul trebuia să ştie că, pe lângă drepturi, are şi o serie de datorii, obligaţii, răspunderi, care caracterizează comportamentul său în faţa societăţii.

Sub aspectul individualizării pedepsei în speţă, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ţinându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine parţial sinceră cu privire la fapta comisă, nu posedă antecedente penale, aşa cum rezultă din fişa de cazier şi suferă de tulburare de conduită nesocializată; intelect de limită.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât şi asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situaţia de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare şi de a se abţine de la săvârşirea de infracţiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată şi pusă în executare, intensitatea şi generalitatea dezaprobării morale a faptei şi făptuitorului, condiţionează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privaţiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracţiunii şi gradul de vinovăţie a făptuitorului.

Numai o pedeapsă justă şi proporţională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât şi finalitatea acesteia, prevenţia specială şi generală înscrise şi în Codul penal român, art. - 52 alin.1 - , potrivit căruia “scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”.

Individualizarea sancţiunii trebuie efectuată şi prin prisma datelor ce ţin de sănătatea mentală a celui în cauză. La individualizarea tratamentului penal, instanţa de apel trebuie să efectueze o corectă analiză şi evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât şi a împrejurărilor săvârşirii faptei, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.

Fapta unei persoane de a o ucide pe alta, în public, este neîndoielnic gravă, apreciată ca atare şi de legiuitor care reglementează şi sancţionează ca o variantă calificată o asemenea activitate.

Dar, fireşte, în lumina criteriilor prevăzute de art.72 C.pen., gravitatea concretă a unei activităţi infracţionale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat şi cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei şi făptuitorului.

Fapta este neîndoielnic gravă, dar nu pot fi scăpate din vedere - în operaţia complexă a individualizării tratamentului penal - , elementele de mai sus, care susţin în afara oricărei îndoieli concluzia că acţiunea infracţională a inculpatului în vârstă de 17 de ani s-a derulat în condiţiile unei tulburări de conduită nesocializate - intelect de limită.

Această realitate coroborată cu suferinţa organică şi psihică respectiv tulburarea de conduită nesocializată, care dă un specific cu totul deosebit circumstanţelor faptei, unită cu poziţia inculpatului în cursul procesului penal, cu vârsta lui şi o redusă experienţă de viaţă justifică şi impune aplicarea unei pedepse îndreptate nu la maximul special prevăzut de Codul penal, apreciată ca îndestulătoare pentru reeducarea celui în cauză şi faţă de exigenţele prevenţiei generale.

În baza art.71 C.pen.se vor interzice inculpatului exercitarea drepturilor prev.de art.64 lit.a teza a II-a şi lit.b C.pen.

În privinţa pedepselor accesorii respectiv a interzicerii dreptului de a alege şi de a fi ales în funcţii elective publice sau autorităţi publice, Curtea apreciază că acesta a fost corect aplicat deoarece în cauză inculpatul a comis o infracţiune de omor calificat

constând în uciderea unei alte persoane fizice. Gravitatea faptei relevă că inculpatul nu avea capacitatea de a aprecia asupra unor valori fundamentale cum este viaţa.

Este adevărat că, într-o societate democratică, şi dreptul la alegeri libere este o valoare fundamentală.

Din moment ce inculpatul nu are maturitatea de a respecta dreptul la viaţă al celor mai apropiaţi semeni, acesta fiind unul din motivele pentru care va fi lipsit de libertate până la executarea pedepsei, se impune în mod rezonabil concluzia că inculpatul nu este în măsură să aprecieze asupra dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice precum şi asupra celui de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Prin aplicarea în acest mod a pedepsei accesorii s-a respectat un procedeu rezonabil care este şi în acord cu decizia CEDO din cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, care impune ca aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor electorale să fie realizată numai în baza hotărârii definitive a instanţei, după ce în prealabil această pedeapsă accesorie este pusă în discuţie în fiecare caz în contradictoriu şi după examinarea împrejurării dacă interdicţia respectă principiul proporţionalităţii.

În baza art.381 C.proc.pen.şi art.88 C.pen.s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului arestul preventiv începând cu data de 3 martie 2010 - 23 iulie 2010.

S-a menţinut faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi ţara luată faţă de acesta prin încheierea penală din 4 octombrie 2010 a Curţii de Apel Cluj până la soluţionarea definitivă a cauzei.

În baza art.7 din Legea 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpatul T.F.A., în vederea introducerii profilului genetic în SNDGJ la rămânerea definitivă a hotărârii.

Apelul părţilor civile este fondat şi sub aspectul solicitării unui cuantum mai ridicat al daunelor morale.

În privinţa acestora sunt de remarcat următoarele:

Cerinţele legii impun ca persoana care a săvârşit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârşirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăşi redactarea art.998 şi 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de „prejudiciu”, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate atât prejudiciile materiale cât şi cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, şi a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ uşoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensaţie materială trebuie să fie echitabilă şi proporţională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speţă este vorba de repararea unui prejudiciu de afecţiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus şi prin Rezoluţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că „în caz de deces, reparaţia pentru prejudiciul de afecţiune trebuie acordată părinţilor, soţului, fraţilor şi copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparaţia este supusă condiţiei ca aceste persoane să fi avut legături de afecţiune strânse cu victima, în momentul decesului”.

Despăgubirile solicitate în prezentul dosar şi care sunt considerate întemeiate de către instanţă, au scopul de a alina suferinţa pricinuită fraţilor, prin moartea victimei, de care erau legaţi afectiv.

În prezenta speţă, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părţile civile au suferit o traumă psihică, determinată de fapta săvârşită de inculpat, - moartea fratelui lor -astfel că daunele morale în cuantum de câte 15.000 euro pentru fiecare sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat fraţilor, de care victima era legată printr-o relaţie afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la suma de câte 15.000 euro, Curtea apreciază că soluţia va fi conformă atât cu interpretarea tradiţională a jurisprudenţei române cât şi cu interpretarea constantă a jurisprudenţei europene (P.Tercier, Op.cit.p.268).

În sinteză, existând raport de cauzalitate între activitatea delictuală a inculpatului şi prejudiciul nepatrimonial încercat de părţile civile, curtea apreciază că soluţia pronunţată este corespunzătoare principiilor răspunderii civile delictuale stabilite prin dreptul intern şi exigenţelor art.3 din Protocolul nr.7 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.

Aşa fiind, ca efect al admiterii apelului părţilor civile, aşa cum s-a învederat mai sus, conform art.379 pct.2 lit.a C.proc.pen., inculpatul T.F.A. în baza art.14, 346 C.proc.pen.şi art.998 C.civ., şi art.1000 alin.2 C.civ. va fi obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente T.T. şi T.A., să achite părţilor civile B.M.L., F.D. şi C.M. suma de câte 15.000 euro pentru fiecare sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii, cu titlu de daune morale.

S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârii apelate.

4. DREPTUL LA APĂRARE. APĂRARE EFECTIVĂ. GARANTARE.

Potrivit art. 6 paragraf 3 lit b din Convenţie, orice acuzat are dreptul să dispună de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, iar conform art 6 alin 4 C.proc.pen., orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. Corelativ acestui drept, alin.5 al art.6 stabileşte obligaţia organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, numai dacă acesta nu are apărător ales.

Simpla desemnare a unui apărător din oficiu pe seama inculpatului, fără a-i da acestuia posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului şi care, în aceeaşi zi, să pună concluzii pe fondul cauzei, nu conduce la îndeplinirea obligaţiei de asigurare a asistenţei juridice şi constituie o lipsire de o apărare efectivă, de natură a încălca dreptul la apărare al său.

Procedând astfel, instanţa a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului la apărare, consfinţit şi garantat de art. 24 din Constituţie, de art. 6 C.proc.pen. şi de art 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 din 1 noiembrie 1998 şi nu i-a oferit inculpatului. ocazia potrivită şi suficientă pentru a-şi valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franţei-Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei- Hotărârea din 18 mai 2004 şi Kostovski împotriva Olandei- Hotărârea din 20 noiembrie 1989, a restrâns într-un mod incompatibil cu garanţiile oferite de art. 6 din CEDO dreptul la apărare al acestuia ( A.M. împotriva Italiei-Hotărârea din 1997 şi Saidi împotriva Franţei-Hotărârea din 20 septembrie 1993) şi nu a asigurat echilibrul şi egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare.

DECIZIA PENALĂ NR. 158/A/29.11.2010

Tribunalul Maramureş prin sentinţa penală nr.246/19.05.2010, a condamnat pe inculpaţii:

1. B.R. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin.

1.2.3.4.5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a şi 76 lit. a

C.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 1 an.

Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

2. D.T. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin.

1.2.3.4.5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 37 lit. a C.pen., la pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 3 ani.

În temeiul art. 61 C.pen. s-a revocat liberarea condiţionată de care a beneficiat acest inculpat cu privire la restul de 628 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 813/24.07.2003 a Judecătoriei Baia Mare, rest care s-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, precum şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 3 ani.

Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

3. L.L.C. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26

C.pen. raportat la art. 215 alin. 1,3,4 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 37 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. c şi 76 lit. c C.pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 1 an.

În temeiul art. 83 C.pen. s-a revocat suspendarea condiţionată de care a beneficiat inculpatul cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestuia de Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentinţa penală nr. 40 din 13.01.2006, pedeapsă care se cumulează la cea aplicată prin prezenta, stabilind ca inculpatul să execute rezultanta de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 1 an.

Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

În temeiul art. 14 C.proc.pen., art. 998 din Codul civil, au fost obligaţi inculpaţii la plata despăgubirilor civile către părţile civile, după cum urmează :

- pe inculpaţii B.R. şi D.T., în solidar, la plata sumei de 17.056,79 lei către partea civilă SC M. SRL Bistriţa, suma de 140.325,09 lei către partea civilă SC P.F.P. SRL Bistriţa, suma de 22.570 lei către partea civilă SC T.C. SRL Bistriţa;

- pe inculpatul B.R. la plata sumei de 20.031, 45 lei către partea civilă SC C. SA Sălaj, şi respinge restul pretenţiilor formulate de această parte civilă;

- pe inculpaţii D.T. şi Luţu Cosmin, în solidar, la plata sumei de 30.676,95 lei către partea civilă SC B.C. SRL Gâlgău, suma de 45.648,47 lei către partea civilă SC P. SA Oradea, suma de 16.600 lei către partea civilă SC T. SRL Salonta, suma de 23.606 lei către partea civilă SC S. SA Berceni, suma de 14.154 lei către partea civilă SC A. SA Baia Mare.

S-a constatat că partea civilă SC C.A. SRL, nu a formulat pretenţii civile în cauză.

- pe inculpatul D.T. la plata sumelor de 25.269,75 lei către partea civilă SC U.M.P. SA, suma de 15.054,15 lei cu dobânda legală calculată de la data rămânerii definitive a prezentei până la completa achitare către partea civilă SC M. SRL, suma de 28.883,09 lei către partea civilă SC S. SA Paşcani, suma de 12.727,5 lei către partea civilă SC B.A. SA Vaslui şi suma de 20.196,16 lei cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei până la completa achitare către partea civilă SC H. SA Braşov.

Conform art. 191 alin. 2 C.proc.pen. au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în proces, după cum urmează : inculpatul B.R. la plata sumei de 400 lei;inculpatul L.L.C. la plata sumei de 800 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu şi pe inculpatul D.T. la plata sumei de 900 lei, din care suma de 300 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Din suma totală a cheltuielilor judiciare la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii

D.T. şi L.L.C., suma de câte 110 lei reprezintă cheltuielile judiciare solicitate de martorul K.S.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureş din 16 februarie 2009 întocmit în dosarul nr. 240/P/2007 au fost trimişi în judecată inculpaţii B.R., D.T. şi L.L.C. sub aspectul infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin.2 C.pen. (în forma de participaţie a autoratului) în ceea ce îi priveşte pe primii doi inculpaţi, şi în forma complicităţii în ceea ce îl priveşte pe cel de al treilea inculpat. S-a reţinut aplicarea art. 37 lit. a C.pen. faţă de ultimii inculpaţi.

În sarcina acestora s-a reţinut faptul că în perioada august - noiembrie 2006, au achiziţionat mărfuri în numele S.C. M.C.C. S.R.L. Baia Mare, de la diverse societăţi comerciale din ţară, pentru plata cărora au emis file cec fără acoperire.

Din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală precum şi în cursul cercetării judecătoreşti, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept următoarele:

SC M.C.C. SRL a fost înregistrată la O.R.C. Maramureş sub nr. J24/1093/1994 şi a avut ca asociaţi şi administratori, persoane diverse care au preluat ori cesionat succesiv părţile sociale ale acesteia.

Astfel, societatea a fost înfiinţată de numitul L.S. în anul 1994, ulterior în anul 2003 dobândind calitatea de asociat şi administrator şi alte persoane.

La data de 13.04.2000 au intrat în societate numiţii C.M.V. şi S.Gh., ambii având calitatea de administratori.

La data de 10.05.2006 numitul S.Gh. s-a retras din societatea, părţile sociale fiind preluate de numita F.C.I. şi inculpatul B.R. (cei doi întreţinând relaţii de concubinaj); cu aceeaşi ocazie numita F.C.I. a dobândit calitatea de unic administrator.

La data de 19.07.2006 s-a retras din societate numitul C.M., iar la data de

31.08.2006 s-a retras şi F.C.I., concomitent dobândind calitatea de asociat şi administrator inculpatul D.T..

La dta de 16.10.2006 s-a retras din societate inculpatul B.R. rămânând unic asociat şi administrator inculpatul D.T.

SC M.C.C. SRL a avut cont bancar deschis la BRD - Sucursala Baia Mare, specimen de semnătură în bancă şi implicit dreptul de a dispune asupra acestuia vându-l numiţii C.M. şi S.Gh. (în perioada 20.04.-7.06.2006), F.C.I. (în perioada 10.05.07.09.2006), D.T. şi B.R. (în perioada 7.09.25.10.2006) şi D.T. (după data de 25.10.2006).

Societatea a intrat în interdicţie bancară de a emite cecuri la data de 6.11.2006 şi figurează cu 30 incidente de plată, din care 22 cu file cec iar 8 cu bilete la ordin (f.371-378 vol.I).

La data de 13.04.2006 SC M.C.C. SRL şi-a stabilit sediul social la adresa Baia Mare str. Mărgeanului nr.7, prin închirierea spaţiului de la SC A. SCM Baia Mare, ulterior s-a închiriat şi un depozit de la societatea sus menţionată la aceeaşi adresă. Societatea a fost titulara postului telefonic-fax cu numărul 0262-224074, începând cu data de 01.09.2006 până la 18.01.2007 când acesta a fost desfiinţat, pentru neplată.

Concomitent, inculpaţii au folosit pentru a comunica cu furnizorii, între ei ori alte persoane telefoane mobile, cu cartelă Prepay, astfel: inculpatul D.T. a avut numărul 0751-929888 (data conectării 14.09.2006); inculpatul B.R. - numărul 0751-990637 (data conectării 04.06.2006).

SC M.C.C. SRL a depus declaraţii, deconturi şi bilanţuri până în luna august 2006, însă incomplete, astfel cum rezultă din adresa Administraţiei Finanţelor Publice Baia Mare.

1. La data de 16.06.2006 SC M.C.C. SRL prin inculpatul B.R. s-a aprovizionat cu materiale de construcţii, respectiv oţel beton, de la SC M. SRL Bistriţa.

Ulterior, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 201/4.07.2006 în considerarea căruia furnizorul sus menţionat a livrat către SC M.C.C. SRL mărfuri, în baza a 7 facturi fiscale, valoarea totală a acestora fiind de 117.501,79 lei.

Contractul de vânzare-cumpărare sus menţionat a fost semnat de martorul Fodor Cecilia însă, potrivit declaraţiei martorei K.S., faptic toate achiziţiile de mărfuri s-au făcut de inculpatul B.R..

Marfa aferentă primelor 6 facturi, a fost achitată cu fila cec însă cea livrată cu factura fiscală nr. 411181/17.10.2006 în valoare de 17.056,79 lei a rămas neachitată.

Cercetările au stabilit că şi această ultimă achiziţie a fost comandată de inculpatul

B.R.. Acesta a negociat, de asemenea, cu martorul H.G. - conducător auto, condiţiile transportului şi i-a achitat contravaloarea serviciului prestat. Prin intermediul martorului arătat, menţionat ca delegat în factură, inculpatul B.R. a remis fila cec seria BM 202 01167933, doar semnată şi ştampilată, care în caz de neplată a mărfurilor într-o altă modalitate, urma a fi depusă la plată în termenul de 20 zile (conform clauzelor contractuale) - a se vedea declaraţia martorilor H.G. şi K.S. - facturier-casieră la societatea furnizoare (f.167 vol.I).

Cec-ul a fost completat şi depus la bancă la data de 6.11.2006 fiind refuzat la plată la 9.11.2006, pentru lipsă de disponibil.

Ulterior refuzului cecului la plată, reprezentanţii societăţii furnizoare l-au contactat pe inculpatul B.R., pentru achitarea debitului, în cele din urmă acesta refuzând să mai răspundă la telefon.

La data achiziţiei mărfurilor prin factura nr. 411181/17.10.2006 inculpatul B.R. nu mai avea calitatea de asociat al SC M.C.C. SRL întrucât la data de 16.10.2006 s-a retras din societate (păstrându-şi însă specimenul de semnătură la bancă). Această împrejurare, a fost ascunsă reprezentanţilor societăţii furnizoare ca de altfel şi faptul că niciodată inculpatul nu a avut calitatea de administrator.

Atât la data achiziţiei mărfurilor cât şi a scadenţei cecului la plată calitatea de administrator a avut-o inculpatul D.T..

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 113094/14.04.2008 a I.P.J. Maramureş, serviciul criminalistic, fila cec în litigiu a fost semnată la poziţia „trăgător” de inculpatul D.T.

Partea vătămată SC M. Bistriţa s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 17.056,79 lei.

2. În luna august 2006 inculpatul B.R. s-a prezentat la SC F.P. SRL Bistriţa unde şi-a declinat calitatea de administrator al SC M.C.C. SRL exprimându-şi interesul pentru derularea unei relaţii comerciale cu aceasta, în sensul achiziţiei de materiale de construcţii (oţel beton şi plasă sudată).

Fără a încheia un contract inculpatul a convenit cu reprezentantul SC F.P. SRL -martorul C.V. să achiziţioneze de la aceasta mărfuri, cu plata la 30 de zile, fără a se stabili modalitatea de plată a acestora. Cu ocazia acestei înţelegeri inculpatul B.R. a remis reprezentantului societăţii sus menţionate, cu titlu de garanţie a executării obligaţiilor asumate, fila cec sria BC 303 01174422, doar semnată şi ştampilată la acel moment.

În considerarea acestor înţelegeri, în perioada 10.08.2006-23.11.2006 furnizorul sus menţionat a livrat la solicitarea inculpatului B.R. către SC M.C.C. SRL mărfuri în valoare totală de 161.825,09 lei.

Marfa a fost achitată parţial cu ordine de plată, în perioada 14.09.-16.10.2006 într-un cuantum de 21.400 lei.

Potrivit declaraţiei martorului C.V., cu ocazia penultimei livrări din data de

20.10.2006 inculpatul B.R. i-a remis fila cec seria BM 303 01167932 în alb, înţelegerea fiind ca aceasta să fie depusă la plată în luna decembrie 2006. La începutul lunii decembrie 2006 fiind contactat telefonic de furnizor, inculpatul B.R. i-a comunicat că poate completa cecul remis anterior, cu suma de 50.000 lei, respectiv să-l depună în bancă, asigurându-l de existenţa disponibilităţilor.

Fiind depus la plată cecul seria BM 303 01167932 a fost refuzat total la plată la

18.12.2006 pentru „lipsă totală de disponibil, trăgător în interdicţie bancară, cec retras din circulaţie”.

În aceste condiţii, primul cec lăsat garanţie la începutul colaborării nu a mai fost depus la plată. La insistenţele furnizorului, de a i se achita debitul, în luna martie 2007 inculpatul B.R. a comunicat pe fax o cerere de eşalonare a datoriilor, invocându-se „neîncasarea datornicilor”. Cu toate acestea, ulterior nu a mai achitat nici o sumă pentru stingerea debitului.

Partea vătămată SC P.F.P. SRL Bistriţa s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 140.325,09 lei.

3. În cursul lunii septembrie 2006 administratorul SC B.C. SRL Gâlgău -martorul P.F. a fost contactat telefonic de la nr.0751-929888 de o persoană care s-a prezentat ca fiind D.T., administrator al SC M.C.C. SRL, afirmând că doreşte să achiziţioneze corpuri ceramice. Telefonic părţile au convenit preţul mărfurilor şi termenul de plată (30 de zile) nefiind stabilită o anume modalitate de plată.

În considerarea acestor înţelegeri în zilele de 21.09.2006 şi 22.09.2006, SC B.C. SRL a livrat către SC M.C.C. SRL conform celor 6 facturi fiscale existente la filele 242247 vol.I dosar, corpuri ceramice în valoare totală de 30.679,95 lei.

Primul transport de marfă a fost efectuat de martorul T.L.B., conducător auto la SC B.P. SRL care în cursul anchetei i-a recunoscut după fotografii pe inculpaţii D.T. şi L.L.C. ca fiind două dintre cele trei persoane care au comandat transportul.

Concomitent cu efectuarea primului transport, inculpaţii menţionaţi au remis furnizorului comanda nr. 180/21.09.2006 existentă în original la fila 35, de asemenea fila cec sria MM 30301167055 (în alb) şi un bilet la ordin cu scadenţa la 2.11.2006. Cu ocazia celeilalte achiziţii de mărfuri, furnizorului i s-a mai trimis un bilet la ordin, în alb.

Celelalte transporturi de marfă au fost efectuate de conducătorii auto B.C. şi B.I. care însă nu au putut fi audiaţi fiind plecaţi din ţară.

Cercetările au stabilit că parte din marfa achiziţionată a fost transportată la indicaţia inculpaţilor direct la sediul SC V.T. SRL fiind valorificată acestei societăţi.

Ulterior acestor achiziţii s-a solicitat telefonic şi efectuarea altor livrări, însă furnizorul a refuzat acest lucru, invocând plata mărfurilor deja livrate.

Fiind depuse la plată, fila cec şi cele două bilete la ordin au fost refuzate pentru lipsă totală de disponibil, iar fila cec şi pentru „client în interdicţie bancară”.

Ulterior refuzului la plată, inculpatul D.T. nu a mai răspuns la telefon.

Partea vătămată SC B.C. SRL Gâlgău s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 30.676,95 lei.

4. La data de 25.09.2006 angajaţii SC C.A. SRL Cluj Napoca în speţă, martora

C.V.N., vânzător, au fost contactaţi telefonic de la nr. 0751-929888 de o persoană de sex masculin, afirmând că doreşte să achiziţioneze mărfuri (piese de mobilier) solicitând în acest sens, să i se comunice o ofertă de preţ la nr.fax 0262-224074.

La data de 03.10.2006 la sediul societăţii menţionate s-a prezentat efectiv inculpatul D.T. afirmând că este delegatul SC M.C.C. SRL solicitând mărfuri conform ofertei comunicate în prealabil. Concomitent, în timp de învinuitul D.T. se afla la sediul furnizorului, directorul comercial al acesteia, martorul K.S., a fost contactat telefonic de o persoană de sex masculin care atribuindu-şi calitatea de administrator al SC M.C.C. SRL a negociat preţurile şi modalitatea de plată, respectiv filă cec scadentă la 30 de zile.

Cu aceeaşi ocazie, inculpatul D.T. a remis furnizorului comanda nr. 212/29.09.2006 contractul nr. 110/2006, completat şi semnat, de asemenea filele cec seriile BM 303 01167063 şi BM 303 01167059, în alb.

În perioada 3.10.2006 - 19.10.2006 SC C.A. SRL a livrat conform celor 4 facturi fiscale piese de mobilier în valoare totală de 45.156 lei.

Mărfurile au fost transportate de către martorii C.T.S. şi R.V., conducători auto, conform indicaţiilor inculpaţilor D.T. şi L.L., fiind valorificate către SC V.A. SRL Bixad, administrator F.G.

In cursul cercetărilor atât conducătorii auto, cât şi martorul F.G. i-au recunoscut după fotografii pe inculpaţii D.T. şi L.L., ca fiind persoanele care au reprezentat SC M.C.C. SRL, dirijând transportul spre destinaţia arătată, achitând contravaloarea acestuia şi valorificând mărfurile.

De asemenea, martorii K.S. şi C.V.N. au recunoscut după fotografii pe inculpatul

D.T.

Martorii au dat de asemenea relaţii despre autovehiculul cu care inculpaţii s-au deplasat în perioada arătată, rezultând că acesta era închiriat de inculpatul L.L. de la o societate comercială.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că cele două file cec în litigiu au fost semnate la poziţia trăgător de către inculpatul D.T., acesta semnând şi contractul comercial nr. 110/2006 la poziţia „cumpărător”.De remarcat că respectivul contract a fost încheiat între furnizorul arătat şi SC M.C.C. SRL reprezentată de directorul economic D.T.

Partea vătămată SC C.A. SRL Cluj Napoca nu a indicat suma cu care se constituie parte civilă.

5. La data de 2.10.2006 angajata SC P. SA Oradea, martora Ş.Ş. a primit pe fax comanda SC M.C.C. SRL prin care se solicita livrarea de role pentru şenile, cu plata la 30 de zile prin filă cec. Comanda a fost prezentată conducerii societăţii care a fost de acord cu livrarea măsurilor sens în care s-a procedat la redactarea contractului comercial nr. 94/2006, comunicat tot pe fax reprezentanţilor SC M.C.C. SRL, spre a fi semnat.

În considerarea acestor contacte, la data de 6.10.2006 la sediul SC P. SA Oradea s-a prezentat martorul I.D.C., conducător auto ca delegat al SC M.C.C. SRL, care a remis angajaţilor acesteia contractul comercial menţionat semnat şi fila cec seria BC 303 01167060 în alb.

Cu ocazia respectivă, cu factura nr. 7533722 s-au livrat către SC M.C.C. SRL mărfuri în valoare de 29.784,75 lei. Mărfurile au fost transportate de martorul I.D.C., fiind depozitate într-un garaj aparţinând numitului A.G.Fiind audiat acesta a precizat că a fost solicitat să permită depozitarea mărfurilor de către o cunoştinţă a sa, numitul L.V., afirmativ marfa aparţinând unor prieteni ai acestuia; acesta nu a putut fi audiat fiind plecat din ţară. Martorul I.D.C. a declarat că a fost contactat telefonic de o persoană care s-a prezentat cu prenumele „Marius” solicitându-i efectuarea transportului. Ulterior l-a întâlnit pe acesta, context în care i-a remis plicul conţinând contractul şi fila cec arătată, pentru a fi predate furnizorului.

La data de 3.11.2006 cu factura nr. 7533795 SC P. SA a livrat către SC M.C.C. SRL mărfuri similare, în valoare totală de 15.901,72 lei.

Delegatul menţionat în factură a fost martorul C.D., conducător auto; cu ocazia audierii acesta a relatat că transportul i-a fost comandat telefonic, că ulterior s-a întâlnit cu persoana respectivă care se deplasa cu un autoturism de culoare roşie cu nr.de înmatriculare de Maramureş, fără a-şi aminti semnalmentele acestuia, ocazie cu care acesta i-a achitat contravaloarea transportului; ulterior, după încărcarea mărfii aceeaşi persoană recunoscută după accentul specific zonei de sud a ţării, l-a dirijat spre SC T. SRL Salonta pentru a ridica teracote şi apoi spre Râmnicu Vâlcea, unde i-a cerut să descarce marfa într-o parcare.

Cu ocazia acestei ultime livrări, la sediul SC P. SA s-a prezentat inculpatul D.T., care şi-a declinat calitatea de director al SC M.C.C. SRL, context în care a predat fila cec seria BM 303 01167068; inculpatul a fost recunoscut de martora S.S. după planşele foto ca fiind persoana care a ridicat mărfurile, în circumstanţele descrise.

Cercetările au stabilit că persoana cu accent de sud, care a comandat transportul efectuat de martorul C.D. este inculpatul L.L.C. Cu ocazia închirierii, inculpatul a lăsat ca posibilitate de contact nr.de telefon „0751-990637”

Din analiza listingurilor telefonice existente rezultă că inculpatul L.L.C. l-a contactat de la nr.0751-990637 pe martorul C.D.M. (nr.de telefon al acestuia fiind 0751990637) de 4 ori, ceea ce confirmă susţinerea martorului că i s-au dat indicaţii privind traseul şi destinaţia în această modalitate (telefonic).

Fiind depuse la bancă cele două file cec au fost reuzate pentru lipsă totală de disponibil şi client în interdicţie bancară.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică la care s-a făcut referire a concluzionat că cele două file cec din litigiu au fost semnate la poziţia trăgător de D.T..

Partea vătămată SC P. SA Oradea s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 45.648,47 lei.

6. In luna octombrie 2006, angajaţii SC T. SRL Salonta, în speţă martora B.R., contabil, au fost contactaţi telefonic de o persoană de sex masculin care şi-a declinat calitatea de reprezentant al SC M.C.C. SRL solicitând livrarea de sobe de teracotă, iar modalitatea de plată să fie prin cec, cu termen la 15 zile de la livrare.

Ulterior, societăţii menţionate i se comunică prin fax comanda nr. 201/2006 pentru mărfurile arătate, cu acelaşi conţinut, furnizorul comunicând însă telefonic că acceptă doar plată cu filă cec la zi, condiţie acceptată de inculpaţi.

În considerarea acestor discuţii la data de 3.11.2006 la sediul SC T. SRL Salonta sa prezentat inculpatul D.T., în calitate de delegat al SC M.C.C. SRL care remite furnizorului comanda nr. 201/12.10.2006 în original şi fila cec seria BM 303 01167069, în alb.

In consecinţă, cu factura nr. 5696442, din 3.11.2006 societatea menţionată a livrat către SC M.C.C. SRL sobe de teracotă în valoare totală de 16.600 lei, la poziţia „delegat” fiind menţionat inculpatul D.T.

Fiind completat şi depus la plată cecul în litigiu a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Potrivit declaraţiei martorei B.R. după refuzul cecului la plată s-a încercat contactarea telefonică a reprezentanţilor SC M.C.C. SRL la numărul menţionat pe comandă, respectiv 0751929888 însă nimeni nu răspundea.

Marfa achiziţionată în condiţiile descrise a fost transportată de martorul C.D.M. într-o parcare din municipiul Râmnicu Vâlcea, aşa cum i s-a solicitat de către inculpatul L.L.C.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că fila cec în litigiu a fost semnată la poziţia „trăgător” de D.T., acesta semnând probabil şi comanda nr. 201/2006 respectiv factura de livrare a mărfurilor.

Partea vătămată SC T. SRL Salonta s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 16.600 lei.

7. La începutul lunii octombrie 2006, angajatul părţii vătămate SC U.M.P. SA, jud. Prahova, martorul D.I.I. fost contactat telefonic de o persoană de sex masculin care şi-a atribuit calitatea de reprezentant al SC M.C.C. SRL şi care a solicitat piese de schimb auto, cu plata prin filă cec, scadentă la 15 zile de la livrare.

Ulterior acestei convorbiri telefonice, la data de 17.10.2006 la sediul societăţii SC U.M.P. SA s-a prezentat martorul I.D.C. în callitate de delegat al SC M.C.C. SRL. Cu acea ocazie, martorul a remis reprezentanţilor furnizorului delegaţiile de ridicare de mărfuri nr. 320/13.10.2006, 321/13.10.2006, comenzile nr. 208/13.10.2006, nr.

209/13.10.2006, de asemenea fila cec seria BM 303 01167061, doar semnată şi ştampilată.

În considerarea facturilor seriile nr. 7674005/13.10.2006 şi nr. 7674004/13.10.2006 SC U.M.P. SA a livrat către SC M.C.C. SRL piese auto în valoare totală de 25.269, 75 lei.

Potrivit declaraţiei martorului I.D.C., persoana care a comandat transporturile s-a prezentat cu numele "Marius" şi i-a indicat ulterior unde să transporte mărfurile, respectiv într-o parcare din localitatea Feldioara. Martorul nu a fost în măsură să dea relaţii precise care să conducă la identificarea învinuiţilor ca fiind persoanele implicate în această achiziţie de mărfuri, iar o recunoaştere după fotografii nu s-a putut realiza, martorul nefiind găsit la domiciliul cunoscut.

Fiind depuse la plată la termenul convenit, cecul a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil, client aflat în interdicţie bancară, instrument retras din circulaţie.

Demersurile efectuate de reprezentanţii societăţii furnizoare pentru contactarea beneficiarilor mărfurilor au rămas fără rezultat.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că cecul în litigiu a fost completat de D.T., cu caracter de probabilitate acestuia aparţinându-i şi scrisul de pe comenzile şi delegaţiile menţionate anterior.

Partea vătămată SC U.M.P. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 25.269,75 lei.

8. În aceeaşi perioadă, luna octombrie 2006, angajatul SC S.A. SA Sfîntu Gheorghe, martorul T.P.G. a fost contactat telefonic de o persoană care s-a recomandat ca fiind D.T., administrator al SC M.C.C. SRL Baia Mare, exprimându-se interesat să cumpere cutii de viteză pentru utilaje tip TAF, cu plata prin cec scadent la 15 zile de la livrare.

Urmare acestei convorbiri telefonice la data de 17.10.2006 s-a prezentat la sediul socităţii martorul I.D.C., ca delegat al SC M.C.C. SRL ocazie cu care aceasta a remis o delegaţie, o comandă pentru mărfuri şi fila cec BH 303 01167062, doar semnată şi ştampilată. Cu factura nr. 4967543/17.10.2006 societatea menţionată a livrat mărfuri în valoare de 15.054,15 lei. Livrarea mărfurilor s-a făcut prin SC M. SRL Sfăntu Gheorghe, societate care efectua desfacerea mărfurilor pentru SC S.A. SA Sfîntu Gheorghe.

Comanda pentru efectuarea acestui transport a fost primită de martorul I.D.C., cu ocazia celui efectuat de la SC U.M.P. SA, în circumstanţele descrise la punctul anterior.

Fiind depus la plată la termenul convenit, cecul în litigiu a fost refuzat parţial la plată la data de 6.11.2006, achitându-se suma de 145 lei.

Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, fila cec în litigiu a fost semnată la poziţia trăgător de inculpatul D.T..

Partea vătămată SC M. SRL Sfântu Gheorghe s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 15.054,15 lei cu dobânda legală.

9. Urmare unei corespondenţe fax avute cu inculpatul D.T. cu reprezentanţii SC S. SA Paşcani, la data de 17.10.2006 acesta s-a prezentat personal la sediul societăţii SC S. SA pentru a achiziţiona piese de schimb pentru buldozer.

Cu acea ocazie, cu factura nr. 5847933 societatea SC S. SA a livrat către SC M.C.C. SRL prin delegat D.T. mărfuri în valoare de 28.883,09 lei. Pentru plata mărfurilor, inculpatul a remis la aceeaşi dată, fila cec seria BM 303 01167935, ocazie cu care a semnat şi contractul comercial nr. 201/2006 în calitate de director al SC M.C.C. SRL.

Conform clauzelor contractuale fila cec a fost depusă la plată la 30 de zile de la livrarea mărfurilor, context în care a fost refuzată la plată pentru "lipsă totală de disponibil, client aflat sub incident bancar".

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că atât cecul în litigiu cât şi contractul nr. 201/2006 a fost semnat de inculpatul D.T..

Partea vătămată SC S. SA Paşcani s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 28.883,09 lei.

10. În cursul lunii august 2006, reprezentanţii SC S. SA Ploieşti au fost contactaţi telefonic de o persoană de sex masculin care s-a prezentat ca fiind D.T., administratorul

SC M.C.C. SRL, manifestându-şi interesul de a cumpăra carton bitumat. Ulterior s-a încheiat contractul cadru de vânzare-cumpărare comunicat cumpărătorului pe fax, semnat şi retransmis în aceeaşi modalitate.

Ulterior acestor contacte şi discuţii, la data de 24.10.2006 la sediul societăţii SC S. SA s-a prezentat martorul M.M.F. în calitate de delegat al SC M.C.C. SRL, căruia i s-a livrat în considerarea facturii fiscale nr. 1232158/24.10.2006 carton bitumat în valoare de 23.606,03 lei. Cu aceeaşi ocazie prin delegatul susmenţionat s-a remis furnizorului fila cec seria BM nr. 303 01137064, ce urma a fi depusă la plată la 30 de zile.

Fiind completat şi depus la plată, cecul a fost refuzat la data de 28.11.2006 pentru "lipsă totală de disponibil, client aflat în incident bancar, cec retras din circulaţie”.

Cercetările au stabilit însă că mărfurile achiziţionate au fost transportate în comuna Bixad, jud. Satu Mare, fiind valorificate martorului F.G. de către inculpaţii D.T. şi L.L.C..

Potrivit declaraţiei martorului F.G., de fiecare dată când a făcut achiziţii de la SC M.C.C. SRL, a purtat discuţii privind preţul şi modalitatea de plată doar cu inculpatul L.L.C.. Plata a făcut-o de fiecare dată numerar, ulterior cei doi inculpaţi aducându-i facturi şi chitanţe.

Prezentându-i-se planşele foto, martorul Finta Grigore i-a recunoscut pe cei doi inculpaţi şi a indicat de asemenea autoturismul cu care se deplasau aceştia.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică a concluzionat că cecul în litigiu a fost semnat la poziţia trăgător de inculpatul D.T..

Partea vătămată SC S. SA Ploieşti s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 23.606 lei.

11. La data de 26.10.2006 la magazinul aparţinând de SC A. SA Baia Mare s-a prezentat inculpatul D.T. însoţit fiind de inculpatul L.L.C., solicitând livrarea unei cantităţi de oţel beton. Întrucât în luna august 2006 între SC A. SA şi SC M.C.C. SRL intervenise contractul nr. 13/14.08.2006 semnat de F.C.I. (administrator la aceea dată) furnizorul a onorat comanda.

Potrivit martorului V.Şt.C., consilier clienţi contractuali la magazinul aparţinând de SC A. SA, inculpatul D.T. s-a prezentat ca fiind asocial al SC M.C.C. SRL alături de

B.R., motivând că în viitor colaborarea se va realiza prin intermediul său. Cu aceeaşi ocazie, inculpatul L.L.C. a afirmat că el se va ocupa cu aprovizionarea pentru SC M.C.C. SRL.

Cele două livrări anterioare efectuate în considerarea contractului către SC M.C.C. SRL, au fost achitate de societate prin B.R. şi F.C.

Cu aceea ocazie, cu factura nr. 5089205/26.10.2006 s-a livrat către SC M.C.C. SRL oţel beton în valoare de 14.154,40 lei pentru plata căruia inculpatul D.T. a remis filele cec seriile BM 30301167065 şi BM 303 01167066 pe care le-a detaşat din carnetul de cecuri şi le-a completat în prezenţa martorului, cu data scadenţei de 06.11.2006, respectiv 26.11.2006.

Anterior depunerii la plată a primului cec, martorul l-a contactat pe inculpatul

D.T. care i-a confirmat că poate depune cecul în bancă întrucât există disponibilităţi.

Cu toate acestea cecul a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil. Ulterior şi cel de-al doilea cec a fost depus la plată, fiind de asemenea refuzat cu motivaţia "client aflat în incident bancar, lipsă totală de disponibil, instrument retras din circulaţie".

Partea vătămată SC A. SA Baia Mare s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 14.154 lei.

12. La data de 31.10.2006 la sediul SC B.A. SA Vaslui s-a prezentat inculpatul D.T. care şi-a manifestat intenţia de a cumpăra termostate auto cu plata la 30 de zile prin filî cec. Cu acea ocazie inculpatul a remis martorului D.P., agent vânzări, comanda nr. 253/31.10.2006 şi delegaţia pentru ridicarea de mărfuri nr. 264/31.10.2006, de asemenea fila cec seria BM 303 01167067.

Potrivit declaraţiei martorului, cu acea ocazie odată cu livrarea mărfurilor solicitate s-a emis avizul de însoţire a mărfii nr. 8203934/2006, urmând ca factura să fie

emisă a doua zi, datorită imposibilităţii de lucru în sistemul informatic la acel moment. Ulterior inculpatul nu a mai ridicat această factură.

Fiind completat şi depus la plată în termenul de 30 de zile convenit, cecul a fost refuzat pentru "lipsă totală de disponibil, trăgător în incident bancar, cec retras din circulaţie”.

Fila cec nu a putut fi supusă unei examinări de specialitate întrucât nu a putut fi prezentată în original organelor de anchetă. Având în vedere motivaţia refuzului la plată, printre care nu figurează şi "lipsa de mandat a semnatarului" există prezumţia că aceasta a fost semnată de inculpatul D.T., singurul care a mai avut speciment de semnătură în bancă după data de 25.10.2006.

Constatarea tehnico-ştiinţifică grafică, a concluzionat că scrisul de pe declaraţie şi comandă a fost executat cu carcatre de posibilitate de inculpatul D.T., iar cele de pe avizul de însoţire a mărfii nu prezintă elemente de asemănare cu cel aparţinând vreunuia din inculpaţii din cauză.

Verificările privind identificarea autoturismului cu care s-a efectuat transportul, după numărul de înmatriculare menţionat în avizul de însoţire a mărfii,aşa cum a fost indicat de inculpatul D.T., au stabilit că acesta era fictiv, în sensul că nu fusese atribuit vreunui autovehicul înscris în circulaţie.

Partea vătămată SC B.A. SA Vaslui s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 12.727,5 lei.

13. La data de 2.11.2006 la sediul părţii vătămate SC H. SA Braşov s-a comunicat prin fax comanda nr. 198/2.11.2006 emisă de SC M.C.C. SRL privind achiziţia unor piese de schimb pentru utilaje auto. Ulterior, la data de 6.11.2006 la sediul societăţii s-a prezentat efectiv inculpatul D.T., ca administrator al SC M.C.C. SRL, context în care conform facturii fiscale nr. 02407000/02/6.11.2006 acestuia i s-au livrat mărfuri în valoare de 20.770,38 lei.

Cu acea ocazie inculpatul a fost legitimat de martora S.B.I., procedându-se şi la efectuarea unei copii după actul de identitate al acestuia.

Pentru plata mărfurilor inculpatul D.T. a remis fila cec seria BM 303 011677070, în alb, eschivându-se de la completarea integrală a cecului cu motivaţia că "nu are ochelarii la el". Cecul urma a fi depus la plată deîndată, conform discuţiilor prealabile dintre părţi. La data de 17.11.2006 cecul a fost refuzat la plată pentru lipsă totală de disponibil.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a concluzionat că semnătura de pe fila cec a fost executată de D.T. iar scrisul de pe comanda nr. 198/2.11.2006, avizul de însoţire a mărfii nr. 02708811/6.11.2006 şi factura fiscală nr. 02407000/6.11.2006 a fost executată, cu caracter de probabilitate de aceeaşi persoană.

Partea vătămată SC H. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.196,16 lei cu dobândă legală.

14. În cursul lunii iulie 2006 SC M.C.C. SRL prin inculpatul B.R. a început o colaborare cu SC T.C. SRL Bistriţa, care s-a derulat în bune condiţii până la începutul lunii octombrie 2006, în sensul că mărfurile au fost integral achitate.

La data de 2.10.2006 inculpatul B.R. a solicitat o nouă livrare de mărfuri, sens în care cu factura nr. 3292298/2006, prin delegat H.Gh. s-a livrat către SC M.C.C. SRL mărfuri în valoare de 29.070 lei.

Pentru plata mărfurilor inculpatul B.R. a remis martorului S.T., merceolog la societatea furnizoare, fila cec seria BM 303 01167929, care urma a fi depusă la plată în 30 de zile, conform înţelegerilor anterioare.

Fiind depus la plată în termenul convenit cecul a fost refuzat pentru lipsă totală de disponibil.

Până la depunerea fieli cec la plată, inculpatul B.R. a pierdut calitatea de asociat la SC M.C.C. SRL, fiindu-i retras şi dreptul de semnătură, împrejurări pe care nu le-a adus la cunoştinţa furnizorlui. Ulterior, la insistenţele furnizorului, inculpatul a mai

comunicat pe poştă două bilete la ordin, dar care au fost de asemenea refuzate la plată. După acel moment, a achitat în contul datoriei, la data de 20.11.2006 suma de 6.000 lei.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în cauză a concluzionat că semnătura de pe fila cec, la poziţia trăgător, a fost executată de inculpatul D.T..

Partea vătămată SC T.C. SRL Bistriţa s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 22.570 lei.

15. În cursul lunii iunie 2006 între SC C. SĂLAJ SA Zalău şi SC M.C.C. SRL, prin numita F.C.I., a început derularea unei relaţii de afaceri, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de materiale de construcţii, care urmau a fi achitate cu filă cec, la 30 de zile de la livrare. Relaţia comercială s-a derulat normal iar ulterior a continuat prin intermediul inculpatului B.R. care a făcut mai multe achiziţii de mărfuri, pe care le-a achitat cu ordine de plată. Ultimele livrări de mărfuri, solicitate de inculpatul B.R., s-au efectuat la data de 5.10.2006 cu facturile nr. 2892627/2006, respectiv nr. 4716922/2006.

Cu ocazia acestor achiziţii de mărfuri, inculpatul B.R. a trimis furnizorului prin intermediul delegatului H.Gh., conducător auto, filele cec seriile BC 303 01174425 şi BC 303 01174420, în alb, ca o garanţie a plăţii mărfurilor.

Întrucât în perioada convenită iniţial, de 30 de zile, inculpatul nu a achitat într-o altă modalitate contravaloare mărfurilor livrate, cele două file cec, precum şi cecul seria BC 303 01174418 predat furnizorului la data de 18.07.2006, au fost completate fiind depuse la bancă.

Toate filele cec au fost refizate la plată în perioada 12-20 decembrie 2008 cu motivaţia "lipsă de mandat, client în interdicţie bancară, lipsă totală de disponibil".

Ulterior refuzului cecurilor la plată, la insistenţele reprezentanţilor furnizorului, inculpatul B.R. a achitat în lunile martie şi aprilie 2007, în numerar, suma de 5.000 lei.

La data achiziţiei de mărfuri, 5.10.2006, inculpatul B.R. nu trebuia să remită cele două file cec întrucât acestea erau semnate de F.C., persoană care se retrăsese din societate la 31.08.2006 pierzând calitatea de administrator şi implicit dreptul de a dispune asupra contului împrejurare cunoscută de inculpat, cei doi întreţinând relaţii de concubinaj. Predând cecurile ca garanţie a plăţii, respectiv ca o modalitate alternativă de plată, inculpatul B.R. a indus în eroare reprezentanţii societăţii furnizoare, întrucât cunoştea că cecurile fiind semnate de o persoană fără calitate la momentul plăţii, vor fi refuzate chiar în ipoteza existenţei disponibilului.

Partea vătămată SC C. SA s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 61.807,40 lei sumă care a inclus dobânzile şi penalităţile de întârziere pentru neplata facturilor.

Faptele descrise mai sus au fost dovedite cu procesele-verbale de sesizare din oficiu, cu procesele-verbale de consemnare a plângerilor formulate de administratorii unora dintre părţile vătămate, cu facturile de livrare a mărfurilor emise de părţile vătămate, cu filele CEC, cu depoziţiile martorilor audiaţi (o parte dintre ei fiind administratorii societăţilor comerciale vătămate prin infracţiune), borderourile privind refuzul la plată al CEC-urilor, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifice, situaţia incidentelor de plată înregistrate la SC M.C.C. SRL.

Pe baza stării de fapt descrise mai sus şi a probaţiunii la care s-a făcut referire instanţa a reţinu în drept că fapta inculpatului B.R., care în perioada august-octombrie 2006, în calitate de asociat al S.C. M.C.C. S.R.L., cu drept de a dispune asupra contului bancar, singur sau împreună cu inculpatul D.T. a achiziţionat mărfuri de la S.C. M. S.R.L. Bistriţa, S.C. P.F.P. S.R.L. Bistriţa, S.C. T.C. S.R.L.’ Bistriţa şi S.C. C. Sălaj S.A. Zalău, pentru plata cărora a emis cecuri şi bilete la ordin refuzate la plată pentru lipsa disponibilităţilor şi alte motive, cu consecinţa producerii unui prejudiciu total de 206.483, 33 lei constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..

Faptele comise de inculpatul sus-menţionat, cu participaţia inculpatului D.T. vizează primele trei societăţi enumerate şi au avut drept consecinţă producerea unui

prejudiciu de 186.451,88 lei; pentru fapta comisă în paguba S.C. C. Sălaj S.A. Zalău, urmează a fi angajată răspunderea penală şi civilă, exclusiv pentru inculpatul B.R..

Fapta inculpatului D.T. care în perioada august-noiembrie 2006, în calitate de administrator al S.C. M.C.C. S.R.L., singur ori împreună cu inculpaţii B.R. şi L.L.C. (succesiv), în unele cazuri atribuindu-şi calităţi nereale a achiziţionat mărfuri de la S.C. M. S.R.L. Bistriţa, S.C. P. F.P. S.R.L. Bistriţa, S.C. Bac Construct S.R.L. Gâlgău, S.C. C.A. S.R.L. Cluj Napoca, S.C. T. S.R.L. Salonta, S.C. P. S.A. Oradea, S.C. U.M.P. S.A. Plopeni, S.C. M. S.R.L. Sfântu Gheoghe, S.C. S. SA Paşcani, S.C. S. S.A. Berceni, S.C. A. SA. Baia Mare, S.C. B.A. S.A. Vaslui, S.C. H. S.A. Braşov şi S.C. T. Com S.R.L. Bistriţa, pentru plata cărora a emis file cec refuzate la plată pentru lipsa proviziei din contul bancar şi alte motive, cu consecinţa producerii unui prejudiciu total de 464.999,17 lei, constituie infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3, 4, 5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..

Faptele comise de inculpatul D.T. împreună cu inculpatul B.R., sunt descrise la punctele I.1, 2, 14 rechizitoriu şi au avut drept consecinţă cauzarea unui prejudiciu de 186.452,88 lei.

Faptele comise de inculpatul D.T. cu participaţia inculpatului L.L.C., sunt descrise la pct. I. 3, 4,5,6,10,11 rechizitoriu şi au avut drept consecinţă cauzarea unui prejudiciu de 175.841,42 lei.

Faptele comise de inculpatul D.T. singur, sunt descrise la pct. I.7, 8, 9, 12 şi 13 din rechizitoriu şi au avut drept consecinţă cauzarea unui prejudiciu de 102.704,87 lei.

Fapta inculpatului L.L.C. care în aceeaşi perioadă fără a avea vreo calitate în cadrul S.C. M.C.C. S.R.L., împreună cu inculpatul D.T. a achiziţionat prin inducere în eroare mărfuri de la S.C. bac Construct S.R.L. Gâlgău, S.C. C.A. S.R.L. Cluj Napoca, S.C. P. S.A. Oradea, S.C. T. S.R.L. Salonta, S.C. S. S.A. Berceni şi S.C. A. S.A. Baia Mare, pentru plata cărora s-au emis cecuri fără existenţa proviziei în cont, cu consecinţa producerii unui prejudiciu de 175.841,42 lei, constituie complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. 1, 2, 3, 4 C.pen., cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen..

Procedând la individualizarea răspunderii penale a inculpaţilor, instanţa a dispus condamnarea acestora la pedeapsa cu închisoare, cu executare în regim privativ de libertate după cum urmează :

I s-a aplicat inculpatului B.R. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 74 lit. a şi 76 lit. a C.pen., pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 1 an.

Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

Instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptei comise de acest inculpat în funcţie de participaţia acestuia la săvârşirea faptelor faţă de SC M. SRL, SC F.P. SRL, SC T. şi SC C. SA Sălaj, conduita procesuală avută de acest inculpat, lipsa antecedentelor penale, poziţia pe care a avut-o acesta în instanţă (fila 124 vol.1 dos.instanţă), urmarea produsă, reţinându-se în favoarea acestuia şi circumstanţe atenuante justificate de împrejurarea că anterior nu a mai intrat sub incidenţa legii penale.

I s-a aplicat inculpatului D.T. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1,2,3,4,5 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 37 lit. a C.pen., pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 3 ani.

Din extrasul de cazier judiciar rezultă că inculpatul a fost condamnat până în prezent de 9 ori pentru infracţiuni de furt calificat la pedepse cu închisoare. Din executarea ultimei pedepse de 4 ani închisoare, rezultată din contopirea mai multor pedepse, prin sentinţa penală nr. 813/24.07.2003 a Judecătoriei Baia Mare, inculpatul^ a fost liberat condiţionat la data de 12.04.2005 rămânând un rst neexecutat de 628 zile. În raport de data comiterii faptelor în prezenta cauză şi restul rămas neexecutat, inculpatul este recidivist în condiţiile art. 37 lit. a C.pen..

În consecinţă, se justifică aplicarea faţă de acesta a prev. art. 61 C.pen., urmând a se revoca liberarea condiţionată de care a beneficiat acest inculpat cu privire la restul de 628 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare ce i-a fost aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 813 din 24.07.2003 a Judecătoriei Baia Mare, rest care se va contopi cu pedeapsa aplicată prin prezenta.

Inculpatul va executa pedeapsa de 10 ani închisoare precum şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 3 ani.

Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

Instanţa a avut în vedere pericolul social concret al faptei comise de acest inculpat, în funcţie de participaţia acestuia singur sau împreună cu ceilalţi la un număr de 14 acte materiale care intră în conţinutul infracţiunii continuate ce i s-a reţinut în sarcină (cu excepţia faptei săvârşite faţă de SC C. SA), urmarea produsă, valoarea forte ridicată a prejudiciului cauzat, conduită ante şi post infracţională a inculpatului, împrejurarea că acesta nu s-a prezentat la proces, nici în faza de urmărire penală şi nici în instanţă.

I s-a aplicat inculpatului L.L.C. pentru complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. 1,3,4 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. şi art. 37 lit. a C.pen., cu aplicarea art. 74 lit. c şi 76 lit. c C.pen., pedeapsa de 2 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b

C.pen. pe timp de 1 an.

Din extrasul de cazier judiciar a rezultat că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 40/13.01.2006 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la o pedeapsă de 1 an închisoare cu suspendare condiţionată pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. 1-3 C.pen.. Întrucât a comis faptele cercetate în prezenta cauză în termenul de încercare, inculpatul este recidivist în condiţiile art. 37 lit. a C.pen..

În consecinţă, s-a justificat aplicarea faţă de acest inculpat a prev. art. 83 C.pen. urmând a se revoca suspendarea condiţionată de care a beneficiat inculpatul cu privire la pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestuia de Judecătoria Râmnicu Vâlcea prin sentinţa penală nr. 40 din 13.01.2006, pedeapsă care se va cumula la cea aplicată prin prezent.

Inculpatul va executa pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.pen. pe timp de 1 an.

Cu consecinţele prev. de art. 71, art. 64 lit. a teza a II-a C.pen..

Instanţa a avut în vedere pericolul concret al faptei comise de acest inculpat, în funcţie de participaţia acestuia la un număr de 6 acte materiale care intră în conţinutul constitutiv al infracţiunii continuate reţinută în sarcina acestuia (cu privire la părţile vătămate SC B.C. SRL, SC C.A. SARL, sC P. SA, SC T. SRL, SC S. SA şi SC A. SA), poziţia procesuală relativ sinceră adoptată de acest inculpat (ceea ce a determinat reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea acestuia, starea de recidivă.

Raportat la natura şi complexitatea infracţiunii pentru care au fost judecaţi inculpaţii, la urmarea produsă, instanţa a considerat că singura modalitate de executare care poate să asigure scopul reinserţiei sociale a inculpaţilor este acea a executării în regim privativ de libertate, apreciind că este justificată şi este proporţională şi legitimă, şi aplicarea pedepsei accesorii prev. de art. 64 lit. a teza a II-a C.pen. faţă de toţi inculpaţii.

Soluţionând latura civilă a cauzei, instanţa a constatat că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale întrucât prin fapta comisă de inculpaţi s-a cauza părţilor vătămate un prejudiciu care trebuie recuperat, drept pentru care vor fi obligaţi inculpaţii, singuri sau în solidar, aşa cum s-a menţionat în dispozitiv şi în funcţie de participarea acestora doar la anumite acte materiale ale infracţiuni continuate, la plata sumelor solicitate de părţile civile, în anumite situaţii acordându-se şi dobânda legală aşa cum s-a solicitat în faţa instanţei.

Ca o consecinţă a soluţiei de condamnare a celor trei inculpaţi, instanţa a dispus obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare ocazionate statului în proces, conform sumelor menţionate în dispozitivul prezentei, cu precizarea că din suma totală a cheltuielilor judiciare la plata cărora au fost obligaţi inculpaţii D.T. şi L.L.C., suma de câte 110 lei reprezintă cheltuielile judiciare solicitate de martorul K.S.

Sentinţa Tribunalului Maramureş a fost atacată cu apel de către partea civilă SC

C. SĂLAJ SA şi inculpaţii B.R., D.T. şi L.L.C..

Curtea examinând apelurile declarate, constată că acestea sunt fondate, pentru alte motive decât cele invocate de părţi, hotărârea Tribunalului Maramureş fiind lovită de nulitate absolută pentru următoarele argumente:

Egalitatea procesuală între părţile din procesul penal, se realizează în condiţiile susţinerii unor poziţii contrare, ceea ce reprezintă contradictorialitatea specifică judecăţii penale, prin susţinerea învinuirii de către procuror sau de către persoana vătămată şi inculpat, asistat sau reprezentat de avocat, care îşi exercită dreptul său la apărare- fie singur, fie împreună cu partea responsabilă civilmente.

Reglementarea principală a judecăţii pe baza contradictorialităţii este de esenţa procesului penal echitabil, cu respectarea şi asigurarea egalităţii de arme între acuzare şi apărare (părţi vătămate şi inculpat).

Importanţa deosebită a dreptului la apărare a tuturor părţilor în procesul penal, în viziunea Curţii Europene, rezidă în reglementarea sa detaliată în cadrul principiului procesului echitabil. Curtea Europeană subliniază că nu trebuie confundată „prezenţa personală a acuzatului în instanţă, cu posibilitatea pe care i-o recunoaşte art 6 paragraf 3 lit c de a se apăra singur. Astfel, chiar dacă nu este expres menţionat în art.6 dreptul tuturor părţilor de a lua parte personal la dezbaterile din cauză, acesta decurge din scopul şi din obiectul ansamblului acestui text: dreptul tuturor participanţilor la un proces echitabil”.

Curtea Europeană, arată de asemenea, că prezenţa acuzatului la şedinţa de judecată are o importanţă esenţială pentru o bună soluţionare a cauzei, în sensul că instanţa trebuie să examineze nu numai personalitatea acuzatului şi starea sa de spirit la momentul comiterii infracţiunii pentru care este trimis în judecată, ci şi mobilurile activităţii sale infracţionale, iar „asemenea aprecieri au a cântări substanţial în soluţia ce urmează a fi pronunţată; caracterul echitabil al procedurii impune atât prezenţa acuzatului cât şi a celorlalte părţi vătămate, civile sau responsabile civilmente la instanţă, alături de apărătorii lor”. (cauza CEDO Kremzow contra Austriei din 21 septembrie 1993).

Verificând cuprinsul încheierii din 24 noiembrie 2009 se constată că la acest termen deşi a lipsit inculpatul L.L. şi apărătorul ales al acestuia avocat N.R., din cadrul Baroului Bucureşti, absenţa fiind justificată în privinţa avocatului din motive medicale, judecătorul fondului a procedat la audierea martorilor prezenţi D.G. şi H.G. sub rezerva audierii acestora la un alt termen, împrejurare care nu a mai avut loc. În privinţa inculpaţilor B.R., lipsă s-a prezentat apărătorul ales al acestuia iar pentru inculpatul

D.T., lipsă apărătorul din oficiu, avocat M.A..

La termenul din 23 martie 2010 de la aceeaşi instanţă se constată că apărătorul ales al inculpatului L.L. avocat N.R. i-a comunicat telefonic avocatei M.A. apărătorul inculpatului D.T. că a suferit un accident rutier condiţii în care nu se poate prezenta în instanţă, însă nu se opune ca martorii prezenţi să fie audiaţi de magistrat, sub rezerva reaudierii în prezenţa sa şi a inculpatului.

Cu toate că şi procurorul a pus concluzii de amânare a cauzei motivat de lipsa de apărare a inculpatului Luţu instanţa a procedat la audierea unui număr de 8 (opt) martori, sub rezerva reaudierii acestora, împrejurare care de asemenea nu a mai avut loc în realitate.

De asemenea, la soluţionarea pe fond a cauzei, la termenul din 20 aprilie 2010 s-a depus la dosar un înscris din partea apărătorului ales al inculpatului L.L., avocat N.R. prin care acesta arată că a reziliat contractul de asistenţă juridică cu clientul său. Având

în vedere această situaţie, instanţa a desemnat pe apărătorul M.R. ca apărător din oficiu, de pe tabelul nominal comunicat de Baroul Maramureş, căreia i s-a pus dosarul la dispoziţie pentru studiu, urmând ca la ora 12.⁰⁰ , în aceeaşi zi să fie reluată cauza şi a fi declarată terminată cercetarea judecătorească, punându-se concluzii pe fondul procesului.

Din scriptele depuse la dosarul cauzei, rezultă că delegaţia apărătorului din oficiu a fost eliberată a doua zi, respectiv la 21 aprilie 2010, şi nu la data când a avut loc judecarea cauzei, nepurtând menţiunea că a fost eliberată drept dovadă a asistenţei juridice pentru termenul din 20 aprilie 2010.

Din cele expuse rezultă că infracţiunile pentru care au fost judecaţi inculpaţii sunt prevăzute de lege cu pedepse mai mari de 5 ani închisoare, astfel că asistenţa juridică a acestora este obligatorie potrivit art. 171 alin 3 C.proc.pen.. Aşa fiind, în speţă au fost încălcate dispoziţiile relative la asistenţa juridică obligatorie, ceea ce atrage nulitatea absolută, în condiţiile reglementate de art 197 alin 2 C.proc.pen..

Simpla desemnare a unui apărător din oficiu pe seama inculpatului L.L. fără a-i da acestuia posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului, nu conduce la îndeplinirea obligaţiei de asigurare a asistenţei juridice şi constituie o lipsire de o apărare efectivă, de natură a încălca dreptul la apărare al său.

Împrejurarea că la data de 20 aprilie 2010 în cursul dimineţii instanţa de fond constatând lipsa de apărare a inculpatului L.L. a desemnat în aceeaşi zi la distanţă de câteva ore un apărător din oficiu care să pună concluzii pe fondul dosarului, echivalează cu lipsa de apărare a inculpatului, în condiţiile în care urmărirea penală şi judecata erau desfăşurate în cuprinsul a patru volume de dosare.

Procedând astfel, Tribunalul Maramureş a pronunţat o hotărâre cu încălcarea normelor legale privind garantarea dreptului la apărare, consfinţit şi garantat de art. 24 din Constituţie, de art. 6 C.proc.pen. şi de art 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a libertăţilor fundamentale, aşa cum a fost amendată prin Protocolul nr. 11 din 1 noiembrie 1998.

Astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere dispoziţiile art. 171 aln 4¹ C.proc.pen. care prevăd „când asistenţa juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales nu se prezintă nejustificat...la termenul de judecată fixat şi nici nu asigură substituirea, instanţa ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu care să-l înlocuiască, acordând un termen de minimum 3 zile pentru pregătirea apărării”.

Simpla desemnare a unui apărător din oficiu, fără a-i da acestuia posibilitatea efectivă de a studia actele dosarului, nu duce la îndeplinirea obligaţiei de asigurare a asistenţei juridice. Numirea unui apărător din oficiu, în modalitatea arătată, nu asigură nici necesitatea respectării dispoziţiilor art 6 paragraf 3 lit c din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale.

Potrivit art. 6 paragraf 3 lit b din Convenţie, orice acuzat are dreptul să dispună de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării sale, iar conform art 6 alin 4 C.proc.pen., orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal. Corelativ acestui drept, alin.5 al art.6 stabileşte obligaţia organelor judiciare de a lua măsurile necesare pentru asigurarea asistenţei juridice a învinuitului sau inculpatului, numai dacă acesta nu are apărător ales.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în vedere în acelaşi sens şi Hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Criossant contra Germaniei (25 septembrie 1992) în considerentele căreia s-a reţinut că relaţia confidenţială client-avocat nu poate fi considerată una absolută, fiind supusă anumitor limite, în cazul în care instanţa trebuie să decidă dacă interesele justiţiei impun ca acuzatul să fie apărat sau nu de avocatul ales de el. Instanţa trebuie să ţină cont de intenţia acuzatului, dar poate şi trece peste această intenţie, dacă există motive relevante şi suficiente pentru a considera că aceasta este în interesul justiţiei.

În speţă, măsura dispusă de natură a încălca dreptul la apărare al inculpatului Luţu, prin lipsirea acestuia de o apărare efectivă, este departe de a fi în interesul bunei soluţionări a cauzei.

În consecinţă, pentru desfăşurarea unui proces echitabil în favoarea tuturor inculpaţilor, instanţa chiar dacă i-a desemnat un apărător din oficiu inculpatului Luţu, trebuia să-i acorde timpul necesar pentru pregătirea apărării. Ori, timpul minim trebuia să fie de 3 zile. În speţă, prima instanţă nu a respectat aceste prevederi legale, iar timpul lăsat la dispoziţie avocatului desemnat din oficiu - în cadrul aceleiaşi şedinţe de judecată „de la prima la a doua strigare a cauzei” nu poate fi considerat suficient pentru pregătirea apărării şi depunerea concluziilor în judecarea pe fond a unei cauze.

Mai mult, inculpatul L.L. nu a fost prezent şi nu a avut posibilitatea de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la acea situaţie, existând posibilitatea de a solicita un nou termen pentru a-şi angaja un alt avocat, sau de a fi de acord cu avocatul desemnat din oficiu.

Este adevărat că ar fi existat posibilitatea ca Tribunalul Maramureş să dorească soluţionarea cu celeritate a cauzei, în condiţiile în care procesul era pe rol din 24 martie 2009, însă celeritatea nu poate afecta unul din drepturile importante ale persoanei, respectiv dreptul la apărare.

Prin modalitatea de a realiza cercetarea judecătorească, instanţa de fond nu i-a oferit inculpatului Luţu ocazia potrivită şi suficientă pentru a-şi valorifica în mod util dreptul său de apărare (Vaturi împotriva Franţei-Hotărârea din 13 aprilie 2006, Desterhem împotriva Franţei- Hotărârea din 18 mai 2004 şi Kostovski împotriva Olandei- Hotărârea din 20 noiembrie 1989, a restrâns într-un mod incompatibil cu garanţiile oferite de art. 6 din CEDO dreptul la apărare al acestuia ( A.M. împotriva Italiei-Hotărârea din 1997 şi Saidi împotriva Franţei- Hotărârea din 20 septembrie 1993) şi nu a asigurat echilibrul şi egalitatea de arme care trebuie să primeze pe tot parcursul procesului penal între acuzare şi apărare.

Noţiunea de proces echitabil cere ca instanţa internă de judecată să examineze problemele esenţiale ale cauzei şi să nu se mulţumească să confirme pur şi simplu rechizitoriul, trebuind să-şi motiveze hotărârea (Cauza Helle împotriva Finlandei, Hotărârea din 19 decembrie 1997, Cauza Boldea împotriva României- Hotărârea din 15 decembrie 2007).

Curtea constată că prin modalitatea în care s-a desfăşurat cercetarea judecătorească în prima instanţă, au fost încălcate două dintre principiile fundamentale ale procesului penal: contradictorialitatea şi nemijlocirea. În baza acestor principii, instanţa este obligată să readministreze toate probele administrate în cursul urmăririi penale, putând astfel să le perceapă prin filtrul punctelor de vedere exprimate oral şi în şedinţă publică de toate părţile.

Încălcarea dreptului la apărare precum şi cel la un proces echitabil potrivit art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale nu pot fi înlăturate, decât prin anularea sentinţei pronunţate de prima instanţă şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Maramureş.

Din examinarea dispoziţiilor citate ale Convenţiei - la care România este parte, astfel că, potrivit art.11 şi art.20 din Constituţie, aceste dispoziţii fac parte din dreptul intern - rezultă că, încă înainte de a stabili temeinicia demersului de tragere la răspundere a unei persoane trimise în judecată (acuzat), aceasta are dreptul fundamental la un proces echitabil.

Ori, în înţelesul unui proces echitabil intră, aşa cum reglementează art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţie şi cum relevă jurisprudenţa CEDO, asigurarea dreptului inculpatului trimis în judecată şi aflat în faţa instanţei de a pretinde ascultarea martorilor în prezenţa lui, cu posibilitatea de a pune întrebări, de a i se admite probe care să se efectueze în mod nemijlocit şi contradictoriu cu celelalte părţi, în vederea stabilirii adevărului obiectiv.

Chiar dacă în dreptul procesual penal român situaţia prevăzută în art.6 paragraf 3 lit.d din Convenţie nu are o consacrare expresă, cerinţa realizării condiţiei este obligatorie sub sancţiunea nulităţii şi, deci, a desfiinţării hotărârii pronunţate cu încălcarea acestei exigenţe.

În speţă, în această cauză a declarat apel şi partea civilă SC C. SĂLAJ SA care a solicitat obligarea inculpatului B.R. la plata despăgubirilor civile către apelantă în sumă de 29.197,71 lei şi penalităţi aferente în sumă de 32.609,69 lei.

Din lecturarea considerentelor sentinţei penale nr. 246 din 19 mai 2010 a Tribunalului Maramureş reiese că motivarea judecătorului este lacunară, acesta omiţând să învedereze sumele pretinse de părţile civile fără să indice şi probele care au stat la baza motivării sentinţei. Deşi partea civilă a solicitat sumele relevate mai sus în considerente nu se face vorbire deloc de ele iar din dispozitiv rezultă că „i-au fost acordate părţii civile apelante suma de 20.031,45 lei”, respingându-se restul pretenţiilor.

Potrivit practicii judiciare constante a instanţei supreme „motivarea soluţiei cu privire la latura civilă a cauzei trebuie să cuprindă analiza elementelor de fapt, a probelor pe care se sprijină, referitor la fiecare categorie de cheltuieli pe care partea civilă pretinde că se datorează săvârşirii infracţiunii. Referirea globală sau absenţa oricărei trimiteri la probele administrate, fără analiza acestora în raport cu componentele despăgubirilor la plata cărora inculpatul este obligat, constituie o nemotivare a hotărârii.

Lipsa motivării hotărârii sub aspect civil face imposibilă exercitarea controlului judiciar a acesteia.

Motivarea hotărârii reprezintă un element de transparenţă a justiţiei, inerent oricărui act jurisdicţional.

Hotărârea judecătorească nu este un act discreţionar, ci rezultatul unui proces logic de analiză ştiinţifică a probelor administrate în cauză în scopul aflării adevărului, proces de analiză necesar stabilirii stării de fapt desprinse din acestea prin înlăturarea unor probe şi reţinerea altora, urmare a unor raţionamente logice făcute de instanţă şi care îşi găsesc exponenţialul în motivarea hotărârii judecătoreşti.

Hotărârea reprezintă astfel, rezultatul concret, sinteza operei de judecată, iar motivarea acesteia reprezintă argumentarea în scris a raţiunii ce determină pe judecător să adopte soluţia dispusă în cauză. Motivarea hotărârilor justifică echitatea procesului penal, pe de o parte, prin dreptul justiţiabilului de a fi convins că justiţia a fost înfăptuită, respectiv că judecătorul a examinat toate mijloacele procesuale şi procedurale propuse de participanţi şi, pe de altă parte, prin dreptul acestuia de a cunoaşte oportunitatea promovării căilor de atac.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor şi formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziţii de includere a capacităţii apreciative a instanţei în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens şi cu Recomandarea R (94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independenţei, eficacităţii şi rolului judecătorilor, potrivit căreia “judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente şi să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcţiile lor”.

Deşi formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecţie şi de conştiinţă constituie suportul raţional al demersului judiciar pentru cunoaşterea faptelor, drept garanţie a unui proces echitabil şi în concordanţă cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenţia Europeană şi Protocolul nr.7, instanţa are obligaţia de a-şi motiva soluţia dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziţie a instanţei de apel este reliefată şi de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că

“judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile şi mijloacele de apărare invocate de părţi”.

Pentru motivele ce preced, curtea a admis apelul inculpaţilor şi a părţii civile SC C. SĂLAJ SA în baza art.379 pct 2 lit a C.proc.pen. împotriva sentinţei penale nr.246 din 19 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Maramureş pe care a desfiinţat-o în întregime şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, respectiv Tribunalul Maramureş.

Cu ocazia noii judecăţi în fond, se va lua act de poziţia inculpaţilor asistaţi de apărători din oficiu sau aleşi, conform art.70 sau 323 C.proc.pen., cercetarea judecătorească se va efectua cu respectarea celor 4 principii fundamentale, obligatorii în faza de judecată şi în urma exercitării rolului activ, prin administrarea oricăror altor probe care apar necesare, tribunalul trebuie să ajungă, motivat, la o soluţie temeinică şi legală, ca unic rezultat care exprimă cert adevărul impus de probele obţinute şi administrate conform legii, atât sub aspectul laturii penale cât şi al celei civile.

Judecata va fi reluată de la primul act procesual, demarând cu ascultarea acestora şi cu administrarea întregii probaţiuni testimoniale sau ştiinţifice necesare justei soluţionări a cauzei.

 

Vezi şi alte speţe de drept penal:

OMOR CALIFICAT. PREMEDITARE. CARACTERISTICI. INIŢIEREA ORI CONSTITUIREA UNUI GRUP INFRACŢIONAL ORGANIZAT. CRITERII. LIBERARE PROVIZORIE PE CAUŢIUNE. CONDIŢII. INFRACŢIUNILE PREVĂZUTE ÎN ART. 84 DIN LEGEA NR. 59/1934.ACŢIUNE CIVILĂ.INADMISIBILITATE. CAZURILE PREVĂZUTE DE ART. 10 C.PROC.PEN. ORDINEA DE APLICARE.CONSECINŢE. PERICOLUL PENTRU ORDINEA PUBLICĂ. PERICOL SOCIAL.