Înlocuirea/încetarea măsurii obligării la tratament medical faţă de o persoană decedată.
| Comentarii |
|
Art.568 din noul Cod de procedură penală
Nu poate fi reţinută susţinerea parchetului, în sensul că, deşi intimatul a decedat, trebuie admis apelul, desfiinţată sentinţa primei instanţe şi menţinută măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, pentru că argumentele invocate, legate de rolul practicii de casare a instanţelor ori de modul în care ar trebui efectuate menţiunile în registrul de la Biroul de executări penale, nu ar putea justifica o soluţie prin care, practic, să se dispună menţinerea unei măsuri de siguranţă, cea a obligării la tratament medical, faţă de o persoană decedată.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia penală nr. 302/A/23 mai 2014)
Prin sentinţa penală nr. 34 din data de 29 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Rm. Vâlcea, în baza art. 434 Cod procedură penală rap. la art. 429 şi urm. Cod procedură penală, art. 113 Cod penal, cu aplicarea dispoziţiilor speciale cuprinse în Legea nr. 487/2002 (Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice), s-a admis sesizarea formulată de Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea şi s-adispusîncetarea măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical instituite faţă de intimatprin sentinţa penală nr. 106/26.01.2000 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. 34/2000, definitivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că prin cererea înregistrată la data de 27.11.2013 Biroul executări penale din cadrul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea a solicitat instanţei de executare să constate dacă faţă de persoana intimatului mai sunt necesare măsuri de siguranţă cu caracter medical.
Prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 106/26.01.2000 pronunţată de Judecătoria Horezu în dosarul nr. 34/2000, definitivă prin nerecurare la data de 22.02.2000, s-a dispus obligarea numitului la tratament medical până la însănătoşire, ca măsură de siguranţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 113 Cod penal.
Din actele dosarului (recomandarea medicului specialist, a medicului de familie, a autorităţii locale şi a organelor de poliţie) a rezultat că intimatul este persoană nedeplasabilă.
Legea nr. 487/2002 (Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice) prevede dispoziţii cu caracter obligatoriu, privind evaluarea stării de sănătate mintală, consecinţele constatării prezenţei unei tulburări psihice, stabilirea condiţiilor în care se dispune formularea unui program terapeutic, iar internarea într-o unitate medicală se face numai din considerente medicale.
Potrivit art. 114 din Codul penal, măsura de siguranţă constând în internarea medicală se ia când făptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate.
În speţă, judecătorul fondului a reţinut ca neîndeplinită ultima condiţie expusă, starea în care se află inculpatul impunând fără îndoială concluzia că acesta nu mai prezintă pericol pentru societate.
Prin urmare, din concluziile formulate de specialişti, coroborate cu actele şi lucrările dosarului şi dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa de fond a constatat că la acest momentmenţinerea sau înlocuirea măsurii de siguranţă, instituite faţă de intimat în urmă cu 14 ani, nu se mai justifică.
Împotriva sentinţei au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea şi recurs Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea, înregistrate la Tribunalul Vâlcea sub acelaşi număr de dosar.
Parchetul a criticat sentinţa sub aspectul greşitei admiteri a sesizării, apreciind că soluţia de încetare a măsurii de siguranţă s-a dispus în baza unui probatoriu insuficient, fără o expertiză medico-legală din care să rezulte că această măsură nu mai este necesară, în condiţiile în care iniţial măsura fusese luată în baza unei astfel de expertize.
Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea a invocat aspecte similare, referitoare la pronunţarea soluţiei fără existenţa unui raport medico-legal care să fi fost efectuat în cauză.
Prin decizia penală nr. 22/17.03.2014, Tribunalul Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a căilor de atac în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile tranzitorii cuprinse în art. 9 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr. 255/2013, referitoare la soluţionarea ca apeluri a căilor de atac, de către curtea de apel, în condiţiile în care termenul de declarare a căii de atac ordinare împotriva sentinţei nu expirase la data de 01.02.2014 (intrarea în vigoare a noului Cod de procedura penală), iar cererile de recurs împotriva unor astfel de sentinţe,depuse anterior intrării în vigoare a legii noi, se vor considera cereri de apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub acelaşi număr unic de dosar.
La data de 15.05.2014 a fost depus la dosar, de la Secţia 8 Poliţie Rurală Lăpuşata - Postul de Poliţie Cernişoara,jud. Vâlcea, extrasul din registrul de deces al Primăriei Cernişoara, jud. Vâlcea, din care rezultă că intimatul a decedat la data de 27.03.2014.
În raport de decesul intimatului după data declarării apelurilor în cauză, având în vedere faptul că aceste căi de atac au fost declarate în vederea desfiinţării sentinţei primei instanţe, prin care s-a dispus încetarea unei măsuri de siguranţă luate faţă de intimat, şi, deci, în vederea pronunţării unei soluţii prin care, pe fond, să se menţină o astfel de măsură de siguranţă, Curtea a constatat că aceste apeluri au rămas fără obiect după decesul persoanei în cauză, urmând a fi respinse ca atare.
Nu poate fi reţinută susţinerea parchetului, în sensul că, deşi intimatul a decedat, trebuie admis apelul, desfiinţată sentinţa primei instanţe şi menţinută măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, pentru că argumentele invocate, legate de rolul practicii de casare a instanţelor ori de modul în care ar trebui efectuate menţiunile în registrul de la Biroul de executări penale, nu ar putea justifica o soluţie prin care, practic, să se dispună menţinerea unei măsuri de siguranţă, cea a obligării la tratament medical, faţă de o persoană decedată.
Pentru aceste considerente, Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 302/A/23 mai 2014 a respins ca rămase fără obiect apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi de Direcţia de Sănătate Publică Vâlcea.
