Pornografia infantilă
| Comentarii |
|
Art. 18 alin. 1 din Legea nr. 678/2001
Art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal
Art.374 Noul Cod Penal
Pentru infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 şi 4 Cod penal anteriorlimitele de pedeapsă prevăzute în Noul Cod penal (art.220 alin.4 lit.c) sunt mai mici decât în legea penală anterioară, fiind aşadar, incidente dispoziţiile art.5 Cod penal.
In ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal anterior (act sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani), cu corespondent în Noul Cod penal, în art.220 alin.1, se observă, într-adevăr, că legea nouă prevede limite mai reduse decât legea veche, şi anume de la 1 la 5 ani, faţă de cele de la 3 la 10 ani închisoare. Dar, în sarcina inculpatului apelant, prima instanţă a reţinut forma continuată a acestei infracţiuni (art.41 alin.2 Cod penal anterior), având în vedere că ea a fost comisă asupra a două părţi vătămate (DVA şi TPE), iar prin aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod penal nu ar putea fi reţinută infracţiunea continuată, deoarece nu există identitatea de subiect pasiv, astfel cum prevede art.35 Cod penal.
Cu referire la infracţiunile prevăzute de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001 şi art.51 din Legea nr.161/2003, se constată că prin intrarea în vigoare a Noului Cod penal, nu au intervenit modificări în regimul de sancţionare a acestora, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art.5 Cod penal.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia penală nr.189/A/MF/07 aprilie 2014)
Prin sentinţa penală nr.146 din 12 noiembrie 2013, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, inculpatul a fost condamnat la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001, cu aplicaţia art.320/1 Cod pr.penală;
- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d, e Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.51 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplicaţia art.41 alin.2 Cod penal şi art.320/1 Cod pr.penală;
- 2 pedepse de câte 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d, e Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.198 alin.1 cu aplicaţia art.41 alin.2 Cod penal şi art.320/1 Cod pr.penală,;
- 4 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b, d, e Cod penal, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.198 alin.1 şi 4 Cod penal, cu aplicaţia art.320/1 Cod pr.penală.
In baza art.33, 34 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, prin privare de libertate potrivit art.57 Cod penal, şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b,d, e Cod penal.
Inculpatul a confecţionat la 01.11.2010 un număr de 10 fotografii reprezentând pe minora TR de 13 ani în poziţii cu caracter pornografic, faptă constituind infracţiunea de pornografie infantilă prevăzută de art. 18 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.
Inculpatul a descărcat, stocat şi deţinut fără drept pe sisteme informatice fotografii şi fişiere video reprezentând minor cu comportament sexual implicit în perioada 24.05.207 – 01.04.2013, fapta constituind infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003, în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal.
Inculpatula realizat şi stocat în sistem informatic fotografii precum şi un fişier video în perioada 24.03.2008 – 14.06.2008, reprezentând pe minorele TS, TR şi TP, fapta constituind, de asemenea, infracţiunea de pornografie infantilă prin sisteme informatice prevăzută de art. 51 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 în forma continuată prevăzută de art. 41 alin. 2 Cod penal.
De asemenea, inculpatul a întreţinut un act sexual cu minora TPE la 24.03.2008 şi a filmat cu camera web a calculatorului, apoi a stocat materialul realizat pe un DVD păstrându-l la domiciliul său, fapta constituind şi infracţiunea de act sexual cu un minor, săvârşit în scopul producerii de materiale pornografice prev. de art. 198 alin. 1 şi 4 Cod penal.
Prin decizia penală nr.189/A/MF/07 aprilie 2014, Curtea de Apel Piteşti a admis apelul inculpatului, având în vedere următoarele:
Urmare intrării în vigoare a Noului Cod penal, se constată că sunt incidente dispoziţiile art.5, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei, pentru infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 şi 4 Cod penal anterior. Astfel, în încadrarea respectivă era incriminat actul sexual cu un minor, cu stabilirea unor limite de pedeapsă între 5 şi 18 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi. Infracţiunea respectivă a fost recalificată în Noul Cod penal în art.220 alin.4 lit.c, sub denumirea de act sexual cu un minor comis în scopul producerii de materiale pornografice, iar pedeapsa a fost stabilită între limitele de 3 şi 10 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi.
Comparând cele două texte, se observă că limitele de pedeapsă prevăzute în Noul Cod penal (art.220 alin.4 lit.c)sunt mai mici decât în legea penală anterioară, fiind aşadar, incidente dispoziţiile art.5 Cod penal, precitat, în conformitate cu care „In cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.” Aşadar, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art.386 Cod pr.penală, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 şi 4 din vechiul cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.220 alin.4 lit.c Cod penal, cu aplicaţia art.396 alin.10 Cod pr.penală, avându-se în vedere că inculpatul apelant a recunoscut în totalitate faptele săvârşite până la începerea cercetării judecătoreşti.
In ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.198 alin.1 Cod penal anterior (act sexual cu o persoană care nu a împlinit vârsta de 15 ani), cu corespondent în Noul Cod penal, în art.220 alin.1, se observă, într-adevăr, că legea nouă prevede limite mai reduse decât legea veche, şi anume de la 1 la 5 ani, faţă de cele de la 3 la 10 ani închisoare. Dar, în sarcina inculpatului apelant, prima instanţă a reţinut forma continuată a acestei infracţiuni (art.41 alin.2 Cod penal anterior), având în vedere că ea a fost comisă asupra a două părţi vătămate (DVA şi TPE), iar prin aplicarea dispoziţiilor din Noul Cod penal nu ar putea fi reţinută infracţiunea continuată, deoarece nu există identitatea de subiect pasiv, astfel cum prevede art.35 Cod penal. In aceste condiţii, ar însemna să se schimbe încadrarea juridică din infracţiunea continuată de act sexual cu un minor în concurs de infracţiuni (prin reţinerea a două infracţiuni) împrejurare în care s-ar înrăutăţi situaţia apelantului în propria cale de atac, în sensul că i s-ar aplica două pedepse, cu dispunerea executării celei mai grele şi aplicarea obligatorie a unui spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă. Prin urmare, legea penală mai favorabilă în ceea ce priveşte infracţiunea de act sexual cu un minor, este cea veche (art.198 alin.1 Cod penal).
Cu referire la infracţiunile prevăzute de art.18 alin.1 din Legea nr.678/2001 şi art.51 din Legea nr.161/2003, se constată că prin intrarea în vigoare a Noului Cod penal, nu au intervenit modificări în regimul de sancţionare a acestora, astfel că nu sunt incidente dispoziţiile prevăzute de art.5 Cod penal. Se constată, însă, că pedepsele aplicate pentru aceste infracţiuni sunt prea severe, deoarece prima instanţă nu a aplicat corespunzător la speţă criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal anterior, cu corespondent în art.74 Cod penal. Aceleaşi criterii de individualizare vor constitui temei al stabilirii pedepsei şi pentru infracţiunea prevăzută de art.220 alin.4 lit.c Cod penal, text în baza căruia se va schimba încadrarea juridică, aşa cum s-a precizat.
Însă, în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că este netemeinică susţinerea inculpatului apelant, în sensul suspendării condiţionate sau a suspendării sub supraveghere, potrivit art.81 sau art.86/1 Cod penal anterior, deoarece a proceda astfel, ar însemna ca pedeapsa să nu-şi mai atingă finalitatea (constrângerea, reeducarea şi prevenţia) şi de asemenea să nu aibă un caracter retributiv, funcţii absolut obligatorii pentru orice pedeapsă. Astfel, gravitatea infracţiunilor săvârşite şi periculozitatea infractorului evaluate prin starea de pericol creată impun aplicarea unei pedepse a cărei executare să se facă prin privare de libertate, potrivit artz.60 Cod penal.
Este de asemenea, neîntemeiată susţinerea apelantului-inculpat, referitoare la prescripția răspunderii penale, al cărui termen prevăzut de art.124 Cod penal anterior, nu s-a împlinit şi, evident, nici cel prevăzut de art.155 alin.4 Noul Cod penal care, în plus, înrăutăţeşte aplicarea prescripţiei speciale prin prevederea unui termen de prescripție care este depăşit cu încă odată faţă de vechea reglementare, ce prevedea depăşirea cu încă jumătate din acesta.
In concluzie, Curtea a admis apelul formulat de inculpat, în sensul precizat şi, în conformitate cu dispoziţiile art.421 alin.2 lit.a Cod penal, celelalte dispoziţii ale sentinţei care nu au fost desfiinţate, au fost menţine.
