Intervenirea unei legi penale noi (Noul Cod Penal). Aplicarea legii penale mai favorabile
| Comentarii |
|
Art.595 Noul Cod de Procedură Penală
Art. 23 din Legea nr. 255/2013
Decizia nr.1/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Potrivit Deciziei nr.1/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi, depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 Cod penal.
Ca atare, în această situaţie, judecătorul de fond era obligat să dispună contopirea pedepselor, potrivit legii noi, şi să aplice obligatoriu sporul de pedeapsă de 6 ani, prevăzut de art.39 Noul Cod penal, reprezentând o treime din suma pedepselor de 8 ani şi, respectiv 10 ani închisoare.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia penală nr. 83/C/CJ/19 Mai 2014)
Prin sentinţa penală nr.278 din 12 februarie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, în baza disp. art. 595 c.p.p. şi art. 23 din Legea nr. 255/2013, s-a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile instituită la nivelul Penitenciarului Colibaşi şi s-a constatat, că în privinţa pedepselor principale şi a pedepselor complementare aplicate condamnatului a intervenit legea penală mai favorabilă.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p., aplicate prin sentinţa penală nr. 375/21.05.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală, în dosarul nr. 2975/3/2009, în pedepsele componente de :
- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, pentru săvârşirea infracțiunii prev.şiped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.;
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 ( spor de pedeapsă 1 an închisoare).
În baza dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 6 c.p., s-a redus pedeapsa de 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p, la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.p., căreia îi corespunde pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b din noul cod penal.
În baza dispoziţiilor art.38 c.p., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.p, căreia îi corespunde pedeapsa prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b din noul cod penal, sporită cu 1 an închisoare, în total va executa 13 ani închisoare în condiţii de detenţie şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.p., căreia îi corespunde pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b din noul cod penal.
S-a dedus perioada executată începând cu data de 04.10.2008.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 626/03.10.2011, emis de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală, în dosarul nr. 2975/3/2009 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că la data de 10.02.2014, s-a înregistrat sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile instituită la nivelul Penitenciarului Spital Colibaşi.
În motivarea sesizării, s-a susţinut că în cauză a intervenit legea cea mai favorabilă, cu privire la cuantumul pedepselor principale şi a pedepselor complementare.
Din actele şi lucrările dosarului, tribunalul a reţinut, că prin sentinţa penală nr. 375/21.05.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, Secţia a II-a Penală, în dosarul nr. 2975/3/2009, au fost aplicate condamnatului pedepsele de :
- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, pentru săvârşirea infracțiunii prev.şiped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.;
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 ( spor de pedeapsă 1 an închisoare).
S-au contopit pedepsele şi s-a dispus să se execute pedeapsa cea mai grea de 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, sporită cu un an închisoare, în total 14 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p.
Tribunalul a apreciat, că potrivit disp.art.6 alin.1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii, a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
Dispoziţiile art.66 alin.1 din Noul Cod penal, prevăd că pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se aplică pe o perioadă de la 1 la 5 ani şi nu pe o perioadă de la 1 la 10 ani cum prevedea legea veche.
Conform disp.art.6 alin.6 Cod penal, dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare, acestea se execută în conţinutul şi limitele prev.de legea nouă.
În cauză, a constatat tribunalul, legea nouă este mai favorabilă în ce priveşte pedeapsa principală de 13 ani închisoare, aplicată condamnatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p , deoarece maximul pedepsei prevăzut în legea nouă este 12 ani, iar pedeapsa principală aplicată a fost în cuantum de 13 ani.
De asemenea, legea mai favorabilă a intervenit şi în privinţa pedepsei complementare a interzicerii pe o perioadă de 6 ani a drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p , deoarece în legea nouă limita maximă este de 5 ani.
S-a constatat, astfel, că sesizarea formulată în cauză este fondată, iar în baza dispoziţiilor art. 595 c.p.p. şi art. 23 din Legea nr. 255/2013, tribunalul a admis sesizarea Comisiei de evaluare a incidenţei aplicării legii penale mai favorabile instituită la nivelul Penitenciarului Colibaşi, apreciind că în privinţa pedepselor principale şi a pedepselor complementare aplicate condamnatului a intervenit legea penală mai favorabilă.
S-a descontopit pedeapsa rezultantă de 14 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor, prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi lit. b C.p., aplicate prin sentinţa penală nr. 375/21.05.2010, pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a Penală, în dosarul nr. 2975/3/2009, în pedepsele componente de :
- 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, pentru săvârşirea infracțiunii prev.şiped. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003;
- 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.;
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 ( spor de pedeapsă 1 an închisoare).
În baza dispoziţiilor art. 6 alin. 1 şi 6 c.p., s-a redus pedeapsa de 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a şi b C.p, pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 2 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p, la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.p., căreia îi corespunde pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b din noul cod penal.
În baza dispoziţiilor art. 38 c.p., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat condamnatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.p, căreia îi corespunde pedeapsa prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b din noul cod penal, sporită cu 1 an închisoare, în total va executa 13 ani închisoare în condiţii de detenţie şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a şi b C.p., căreia îi corespunde pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. 1 lit. a şi b din noul cod penal.
S-a dedus perioada executată începând cu data de 04.10.2008.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. 626/03.10.2011 emis de Tribunalul Bucureşti Secţia a II-a Penală în dosarul nr. 2975/3/2009 şi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei.
Impotriva acestei sentinţe au formulat contestaţie Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş şi condamnatul.
Parchetul a criticat sentinţa pentru nelegalitate, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile, în cazul pedepsei principale. S-a arătat, în continuare, că în măsura în care Noul Cod penal modifică pedepsele principale pentru infracţiunile n cauză, în mod corect judecătorul a făcut un examen comparativ, reducând ipotetic pedepsele, dar în mod greşit nu a aplicat sporul de o treime din suma celorlalte pedepse mai mici, de 8 ani şi, respectiv, 10 ani închisoare, prevăzut de art.39 din Noul Cod penal.
Condamnatul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, solicitând o nouă reindividualizare a pedepsei, prin reducerea pedepsei rezultante sau a sporului aplicat.
Curtea a apreciat contestaţia declarată de parchet ca fiind fondată, însă cea formulată de condamnat nu este fondată, pentru următoarele considerente:
In speţă, condamnatului i-a fost aplicată o pedeapsă rezultantă de 14 ani închisoare, printr-o hotărâre definitivă sub legea veche.
Verificându-se , într-o primă etapă, pedepsele aplicate pentru infracţiunile concurente, se constată că una dintre acestea depăşeşte limita maximă prevăzută de legea nouă.
In concret, judecătorul de fond a dispus descontopirea pedepsei rezultante şi repunerea pedepselor în individualitatea lor, a redus pedeapsa de 13 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.2 alin.1 şi 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor.
Recontopind pedepsele, s-a dispus a se executa pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de un an, în total 13 ani închisoare.
Potrivit Deciziei nr.1/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, vizând aplicarea legii penale mai favorabile, în a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi, depăşeşte maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, conform art.39 Cod penal.
Ca atare, în această situaţie, judecătorul de fond era obligat să dispună contopirea pedepselor, potrivit legii noi, şi să aplice obligatoriu sporul de pedeapsă de 6 ani, prevăzut de art.39 Noul Cod penal, reprezentând o treime din suma pedepselor de 8 ani şi, respectiv 10 ani închisoare.
In baza legii noi, pedeapsa rezultantă va fi de 18 ani închisoare, faţă de pedeapsa stabilită prin hotărârea definitivă de condamnare, în baza legii vechi, de 14 ani închisoare.
Faţă de datele speţei, în cadrul examenului comparativ, rezultă, fără dubiu, că în aplicarea legii penale mai favorabile, legea mai blândă este Codul penal anterior.
Pentru toate aceste motive, în temeiul art.6 Noul Cod penal, raportat la art. 597 alin. 7 Cod pr.penală, Curtea a admis contestaţia formulată de parchet şi, desfiinţând sentinţa, a admis, în parte, sesizarea, doar în ceea ce priveşte reducerea pedepsei complementare aplicată inculpatului SF, de la 6 ani la 5 ani privind interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a şi b Cod penal, menţinându-se pedeapsa principală de 13 ani închisoare, aflată în executare în baza mandatului iniţial emis nr.626/03.10.2011 al Tribunalului Bucureşti – Secţia II Penală.
Pentru considerentele expuse, Curtea de Apel Piteşti, prin decizia penală nr. 83/C/CJ/19 Mai 2014 a respins contestaţia formulată de condamnat, în această etapă neputând opera o nouă reindividualizare a pedepselor aplicate.
