Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.
| Comentarii |
|
Art.583 Noul Cod de Procedură Penală
Dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a respectat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probaţiune competent sesizează instanţa care a pronunţat suspendarea, în vederea revocării acesteia.
Prin actul întocmit de asistentul social al Primăriei, s-a făcut dovada că cei în cauză nu au avut posibilitatea de a plăti integral despăgubirile datorate. În plus, eforturile lor de a achita o parte din banii datoraţi pe parcursul judecării prezentei cauze dovedesc faptul că motivul pentru care obligaţia către partea civilă nu a fost îndeplinită o constituie lipsa veniturilor, iar nu reaua – credinţă a condamnaţilor.
(Curtea de Apel Pitești, Decizia penală nr. 291/A/21 Mai 2014)
Prin sentinţa penală nr. 9 din data de 16 ianuarie 2014 pronunţată de Judecătoria Câmpulung, s-a respins sesizarea petentei de revocare a suspendării executării pedepsei aplicate intimaţilor PGA şi GIC, prin sentinţa penală nr. 168/3.07.2012, pronunţată de Judecătoria Câmpulung, definitivă prin decizia penală nr. 920/R-MF/23.10.2012 a Curţii de Apel Piteşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a constatat că,prin sentinţa menţionată, cei doi intimaţi au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 Cod penal şi s-a dispus suspendarea executării, în condiţiile art. 81 Cod penal.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt, au fost audiaţi de procuror condamnaţii, iar reprezentanţii părţii vătămate au depus la dosar un set de acte, prin care au dovedit că au început executarea silită pentru recuperarea sumei de 60.000 lei,fiind emise somaţii de plată în acest sens.
La data de 8.03.2013, condamnaţii GIC şi PGA şi-au asumat obligaţia în faţa executorului judecătoresc de a plăti părţii vătămate suma datorată, primul câte 200 lei lunar, iar al doilea câte 100 Euro lunar, arătând că nu realizează venituri, ci obţin bani ocazional, lucrând ca zilieri.
În faţa instanţei, intimatul GIC a precizat că a achitat deja petentei suma de 500 lei, depunând în acest sens foaia de vărsământ la dosar.De asemenea, intimatul PGA a făcut dovada bunei-credinţe, prin achitarea unei părţi din suma la care a fost obligat prin hotărârea de condamnare, depunând în acest sens foile de vărsământ la dosar.
Văzând prevederile art. 447 alin. 2 Cod anterior de procedură penalăşi pe cele ale art. 84 Cod penal anterior, judecătorul fondului a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele textelor de lege, întrucât, pe de o parte, nu a expirat termenul de încercare, iar pe de altă parte, petenta a început deja procedura de executare silită împotriva inculpaţilor pentru recuperarea sumelor datorate, iar aceştia au declarat că nu au avut posibilitatea achitării despăgubirii din lipsa veniturilor. Totodată, şi-au asumat obligaţia restituirii sumei în rate lunare şi deja au achitat o parte din prejudiciu.
Prin decizia penală nr. 291/A/21 Mai 2014, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că apelul petentei este nefondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin sentinţa penală nr. 168/3.07.2012 a Judecătoriei Câmpulung, definitivă prin decizia nr. 920/ R-MF/23.10.2012 din 23.10.2012 a Curţii de Apel Piteşti, inculpaţii au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 198 din vechiul Cod penal, părţii civile fiindu-i acordate despăgubiri civile în sumă de 60.000 lei, fiecare dintre inculpaţi datorându-i câte 30.000 lei.
Executarea pedepselor a fost suspendată condiţionat, potrivit prevederilor art. 81 din Codul penal anterior, iar obligaţia inculpaţilor de a plăti despăgubiri a devenit executorie începând cu data rămânerii definitive a sentinţei.
Pe parcursul judecării în primă instanţă a cererii de revocare a suspendării condiţionate, condamnaţii au făcut demersuri în vederea achitării unei părţi din suma de bani datorată părţii civile, depunând în acest sens dovezi la dosar.
În apel, intimatul PGA a mai depus o copie de pe foaia de vărsământ din data de 07.04.2014, dovedind cu aceasta că a plătit suma de 400 lei.
Pentru a verifica întrunirea condiţiilor cerute de lege în vederea revocării suspendării condiţionate, Curtea a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliile celor doi intimaţi, prin care să se verifice condiţiile de trai ale acestora, locuinţele lor şi mijloacele materiale de care dispun, să se precizeze ocupaţia fiecărui condamnat şi modul de procurare a veniturilor. S-a mai cerut a se preciza dacă, de la data comiterii infracţiunilor şi până în prezent, cei în cauză au deţinut bunuri mobile şi imobile, pe care să le fi înstrăinat.
Primăria comunei C. a răspuns prin adresele nr. *** şi ***, în care se precizează că intimaţii locuiesc împreună cu familiile lor în condiţii modeste, că nu au în proprietate bunuri mobile sau imobile.
Existenţa zilnică şi-o asigură din munca prestată ocazional la diverşi locuitori din sat.
Potrivit art. 583 alin. 2 din Codul de procedură penală actual (aproape identic cu art. 447 alin. 2 din vechea procedură, invocat de prima instanţă), dacă până la expirarea termenului de încercare condamnatul nu a respectat obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, serviciul de probaţiune competent sesizează instanţa care a pronunţat suspendarea, în vederea revocării acesteia.
Desigur, nu poate fi primită motivarea primei instanţe, de respingere a sesizării pe motiv că nu a expirat termenul de încercare. Dacă acest termen s-ar fi împlinit, cererea de revocare a suspendării ar fi fost tardivă, întrucât partea civilă este obligată a se adresa înainte de expirarea termenului respectiv.
Pentru a putea fi însă dispusă revocarea suspendării, este necesar a se stabili că cei doi condamnaţi cu rea – credinţă nu şi-au îndeplinit obligaţia de plată a despăgubirilor, ceea ce nu este cazul în speţă.
Prin actul întocmit de asistentul social al Primăriei comunei Coşeşti, la care s-a făcut mai sus referire, s-a făcut dovada că cei în cauză nu au avut posibilitatea de a plăti integral despăgubirile datorate. În plus, eforturile lor de a achita o parte din banii datoraţi pe parcursul judecării prezentei cauze dovedesc faptul că motivul pentru care obligaţia către partea civilă nu a fost îndeplinită o constituie lipsa veniturilor, iar nu reaua – credinţă a condamnaţilor.
