ÎNTRERUPEREA EXECUTĂRII PEDEPSEI ÎNCHISORII. HOTĂRÂRE DE CONDAMNARE, NEDEFINITIVĂ. INADMISIBILITATE.
| Comentarii |
|
Cererea de întrerupere a executării unei pedepse aplicate printr-o hotărâre care nu este definitivă apare ca inadmisibilă şi trebuie respinsă ca atare.
Prin sentinţa penală nr.629 din 6 noiembrie 2000, Tribunalul Bucureşti secţia a ll-a penală a respins ca inadmisibilă cererea condamnatei I.G. vizând întreruperea executării pedepsei de 8 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.101/1999 a Tribunalului Bucureşti - secţia a ll-a penală.
Tribunalul a constatat că hotărârea de condamnare menţionată nu este definitivă, cauza aflându-se în recurs la Curtea Supremă de Justiţie, astfel încât cererea de întrerupere a executării pedepsei este inadmisibilă, fiind prematur formulată.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnata, solicitând să-i fie admisă cererea.
Apelul nu este fondat.
întregul Titlu III - „Executarea hotărârilor penale" din partea specială a Codului de procedură penală are în vedere existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, cu excepţia situaţiilor, expres şi limitativ prevăzute, când sunt executorii şi hotărârile nedefinitive.
în acest context, cererea de amânare a executării pedepsei închisorii, prevăzută de art.453 Cod pr.pen., poate fi formulată doar atunci când hotărârea judecătorească este definitivă, în sensul prevederilor art.416 Cod pr.pen.
Aşa fiind, cererea condamnatei este inadmisibilă, cauza în care s-a pronunţat sentinţa de condamnare aflându-se în recurs, astfel încât soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică. (Judecator Viorica Constiniu)
(Secţia I penală, decizia nr.697/2000) notă: Considerăm că în speţă instanţa trebuie să califice drept cerere de revocare a măsurii arestării preventive solicitarea inculpatei, şi, în consecinţă, să decline în favoarea instantei de recurs competenta soluţionării cauzei. (Judecator Dan Lupascu)
