JUDECATĂ. CERCETARE JUDECĂTOREASCĂ. NEAUDIEREA UNOR MARTORI. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
Neaudierea martorilor menţionaţi în rechizitoriu, în condiţiile în care instanţa a ascultat pe inculpat şi a dispus efectuarea mai multor expertize criminalistice, ale căror concluzii sunt concordante între ele şi se coroborează cu declaraţia inculpatului, nu poate conduce
la concluzia că în cauză nu s-ar fi efectuat cercetarea judecătorească.
Prin sentinţa penală nr.1050 din 28 octombrie 1999, pronunţată de Judecătoria Giurgiu, s-a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.pen. rap. la art.10 lit.c Cod proc.pen., achitarea inculpatului A.P. pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art.288 alin.1 Cod penal.
în baza art.11 pct.2 lit.a Cod proc.pen., rap. la art.10 lit.d Cod proc.pen. s-a dispus achitarea aceluiaşi inculpat pentru infracţiunea de uz de fals prevăzută de art.291 Cod penal.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 28 februarie 1996 în portbagajul autoturismului inculpatului au fost găsite de către organele de poliţie un număr de 5470 pachete de ţigări „Kent". Inculpatul a prezentat 4 chitanţe şi 4 facturi pentru a justifica provenienţa ţigărilor, aceste înscrisuri dovedindu-se ulterior a fi false.
Pe tot parcursul urmăririi penale, ca şi în cursul judecăţii, inculpatul a declarat că nu el a falsificat facturile şi chitanţele, că a cumpărat ţigările din complexul de târguri şi expoziţii Bucureşti, că nu ştie cine este autorul falsurilor şi nici măcar nu a cunoscut că înscrisurile sunt false.
Raportul de expertiză criminalistică din 28 septembrie 1999 a concluzionat că înscrisurile nu au fost falsificate de căre inculpat.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu, pentru greşita achitare a inculpatului.
S-a solicitat prin apel schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale şi efectuarea unei noi expertize criminalistice.
în consecinţă, s-a întocmit de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice raportul din 26 septembrie 2000, care a concluzionat, ca şi prima expertiză, că facturile şi chitanţele nu au fost completate de către inculpat.
în ceea ce priveşte cererea de schimbare a încadrării juridice, Tribunalul a reţinut că aceasta nu poate fi primită, deoarece din nici o probă nu rezultă că inculpatul, cu intenţie, a ajutat sau înlesnit în orice mod o altă persoană să falsifice facturile şi chitanţele, prin contrafacerea scrierii sau a subscrierii ori prin alterarea lor în orice mod, cu atât mai mult cu cât autorul falsurilor nu a fost identificat.
în consecinţă, Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr.367 din 1 noiembrie 2000, a respins apelul, ca nefondat.
împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu, susţinând că prima instanţă nu a audiat martorii din cursul urmăririi penale, situaţie care echivalează cu inexistenţa cercetării judecătoreşti şi impune trimiterea cauzei spre rejudecarea fondului.
Recursul nu este fondat.
Cu privire la probatoriile administrate, Curtea a reţinut că în cursul cercetării judecătoreşti a fost audiat inculpatul, care nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată şi a fost efectuată prima expertiză criminalistică, ale cărei concluzii îi confirmă susţinerile.
La momentul judecării cauzei în fond (termenul de la 26 octombrie 1999), instanţa a pus în discuţie necesitatea administrării şi a altor probe. Atât reprezentantul Parchetului, cât şi inculpatul au declarat că nu mai au alte cereri sau excepţii de formulat.
în cadrul dezbaterilor, reprezentantul Parchetului a considerat că sunt suficiente probe care conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului şi a solicitat schimbarea încadrării juridice, aşa cum de altfel învederase şi la termenul din 19 octombrie 1999, din infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, în complicitate la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale.
în raport de starea de fapt ce rezultă din ansamblul materialului probator, inclusiv cel administrat în faza de urmărire penală, prima instanţă l-a achitat pe inculpat, întrucât expertiza criminalistică concluziona, fără echivoc, că nu inculpatul comisese falsurile, iar, pe de altă parte, nu s-a făcut dovada că acesta a folosit înscrisurile, cunoscând că sunt false.
De asemenea, instanţa de fond nu a admis cererea Parchetului de schimbare a încadrării juridice, neexistând dovezi în sensul că inculpatul, cu intenţie directă, a ajutat în orice mod pe autor (rămas neidentificat) să comită falsurile.
Este, de asemenea, de reţinut că, declarând apel, Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu nu a solicitat Tribunalului audierea martorilor, ci efectuarea unei noi expertize criminalistice, ale cărei concluzii au coincis cu cele ale primului raport.
Aşadar, nici la fond şi nici în apel nu s-a învederat necesitatea audierii martorilor, considerându-se relevante cele două expertize, cu atât mai mult cu cât, la urmărirea penală, cei doi martori au arătat că nu cunosc elemente semnificative cu privire la situaţia de fapt.
Toate aceste împrejurări au condus Curtea la concluzia că s-a făcut o cercetare judecătorească în condiţiile legii şi, deci, nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare. (Judecator Viorica Constiniu)
(Secţia I penală, decizia nr.2142/2000)
